Începând cu 31 martie anul acesta, companiile vor fi obligate să încheie polițe de asigurare împotriva catastrofelor naturale pentru clădirile comerciale, conform prevederilor stabilite prin Decretul Milleproroghe 2025. Această măsură, introdusă inițial prin Legea bugetului 2024, vizează protejarea activităților economice împotriva unor evenimente precum cutremurele, inundațiile sau alunecările de teren. Inițial prevăzută pentru 31 decembrie 2024, obligația a fost amânată din cauza întârzierilor în publicarea normelor de aplicare.
Legea exclude de la această obligație întreprinderile agricole reglementate de Codul civil și clădirile aflate în stare de degradare. Ministerul Întreprinderilor și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt responsabile de stabilirea detaliilor tehnice ale polițelor, inclusiv nivelul primelor, franșiza de până la 15% din daune și plafoanele de acoperire. Deși proiectul de decret a fost aprobat în noiembrie 2024, textul final nu a fost încă publicat în Monitorul Oficial, ceea ce generează incertitudine în rândul companiilor și al societăților de asigurări.
Prelungirea termenului și implicațiile pentru companii
Amânarea până la 31 martie a fost determinată de lipsa unor reglementări clare și de dificultățile pieței de asigurări în adaptarea ofertelor. Pentru companiile din sectorul pescuitului și acvaculturii, termenul a fost extins chiar până pe 31 decembrie 2025, însă solicitările altor sectoare pentru noi amânări au fost respinse.
Această prelungire, deși oferă un răgaz suplimentar, nu elimină problemele legate de implementare. Firmele care nu se vor conforma nu vor putea accesa fondurile publice în cazul unor dezastre naturale, ceea ce le-ar putea afecta grav stabilitatea financiară.
Costuri și cerințe ale polițelor
Polițele obligatorii trebuie să acopere clădirile comerciale, terenurile și echipamentele, însă bunurile mobile, cum ar fi calculatoarele și mobilierul de birou, sunt excluse. Nivelul minim de acoperire impus este de 85% din valoarea daunelor, după aplicarea franșizei. În zonele cu risc seismic ridicat sau expuse inundațiilor, costul polițelor poate ajunge la 12.000 EUR pe an pentru întreprinderile mici, în timp ce pentru zonele cu risc scăzut, primele sunt estimate la aproximativ 500 EUR anual.
Companiile sunt încurajate să analizeze vulnerabilitatea clădirilor lor pe baza hărților de risc actualizate și să solicite oferte comparative de la asiguratori. Implementarea unor măsuri de siguranță, cum ar fi consolidarea seismică, ar putea aduce reduceri semnificative ale costurilor. De asemenea, verificarea regularității urbanistice este crucială, deoarece clădirile cu probleme legale pot fi excluse de la acoperirea poliței.
Măsuri suplimentare și provocări regionale
Decretul de aplicare, aflat încă în proces de elaborare, ar putea introduce stimulente pentru companiile care investesc în prevenție și mecanisme de coasigurare pentru a limita costurile. Sace ar putea juca rolul de reasigurător de ultimă instanță, iar companiile de asigurări ar putea fi obligate să avanseze 30% din despăgubire în cazul unui dezastru, pentru a asigura lichiditatea necesară firmelor afectate.
În ceea ce privește implementarea regională, există discrepanțe semnificative. În regiunile din nord, precum Lombardia, au fost deja inițiate parteneriate cu instituțiile de credit pentru finanțarea măsurilor de adaptare a infrastructurii. În sudul țării, accesarea fondurilor europene prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) întâmpină dificultăți, ceea ce ar putea amplifica decalajele economice dintre regiuni.
Obligația asigurării împotriva catastrofelor este un pas esențial pentru protejarea sectorului logistic și industrial, însă implementarea acestei măsuri necesită clarificări rapide și soluții flexibile pentru a evita supraîncărcarea financiară a companiilor.
