Intrarea in vigoare incepand cu 19 iulie 2016 a Legii 150/2016, care modifica si completeaza Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, a dus la o schimbare totala in relatiile comerciale dintre producatori si retaileri. Acestia din urma afirma ca exista foarte multe interpretari ambigue, ceea ce, prin prisma sanctiunilor care ajung pana la suspendarea licentei, duce la o nesiguranta totala in derularea operatiunilor comerciale. Vestea buna este ca la finalul lui august. Comisia pentru agricultura din Camera Deputatilor urma sa se intruneasca pentru a vedea care sunt efectele implementarii si ce este de schimbat in aceasta lege a supermaketurilor.
Asociatia Marilor Retele Comerciale din Romania (AMRCR) sustine ca a avertizat inca de la inceput ca noua lege nu asigura nimanui vreun beneficiu, ba din contra. „Bulverseaza totul, contracte, modalitati de receptie, inclusiv din punct de vedere fiscal, fara sa asigure niciun beneficiu nimanui. Asta arata ce inseamna ca agricultura sa aiba monopolul legislativ asupra comertului. In acest proces legislativ nu a fost nimeni implicat de la Ministerul Comertului sau de la alte comisii parlamentare. Iar fermierii nu au relatii directe cu supermarketurile, decat in mod exceptional. A fost o manipulare a opiniei publice“, sustine George Badescu, directorul executiv al AMRCR.
In plus, renegocierea contractelor a trebuit sa se faca in baza noii legi, iar asta inseamna mii de contracte intr-un timp foarte scurt, de multe ori in defavoarea comerciantilor. „Contractele incheiate in general pe un an erau prevazute ca atare si in bugete si in planul de actiuni. Iata ca in iulie, pe parcursul a trei zile, contractele au trebuit renegociate“, mai spune acesta. Deja aici au aparut si probleme, producatorii sustinand ca toate taxele prevazute in contractele comerciale incheiate in baza Legii nr. 321/ 2009 au fost facturate anticipat pe intreaga perioada a anului, cu toate ca Legea 150 intrase deja in vigoare. „Din sesizarile producatorilor si procesatorilor, operatorii economici a caror cifra de afaceri este mai mare de doua milioane euro, in cursul acestor zile au intreprins o actiune concertata prin care toate taxele prevazute in contractele comerciale incheiate in baza Legii nr. 321/2009 sunt facturate anticipat pe intreaga perioada a anului, transmitandu-le producatorilor ca in cazul in care nu sunt acceptate aceste taxe vor fi reziliate unilateral contractele de furnizare, cu toate ca Legea nr. 150/2016 a intrat in vigoare incepand cu 19.07.2016“, arata Federatia Nationala Pro Agro pe 19 iulie. Reprezentantii producatorilor afirma ca aceste practici neloiale sunt anticoncurentiale si au rolul de a crea prejudicii financiare producatorilor si consumatorilor fara sa existe vreun temei juridic expres in baza caruia aceste taxe sa poata fi facturate.
Schimbari legislative cu efect imediat
Impactul major al noii legi este legat de mai multe modificari cu efect imediat pe piata. Oficialul AMRCR face referire la definitia produselor proaspete si la eliminarea taxelor si serviciilor. George Badescu remarca faptul ca in categoria produselor proaspete ar urma sa intre produse precum vin, bere, energizante, apa sau chiar orez, definitia fiind interpretabila, iar termenul de plata, potrivit noului document, este redus la sapte zile calendaristice, adica cinci zile lucratoare. „Cu alte cuvinte, reincadrarea anumitor produse la categoria produse proaspete aduce un termen de plata foarte scurt. Vorbim aici de definitia produsului proaspat, care e interpretabila, ce nu e in afara e inauntru. Intr-un fel, termenul de plata trebuie gandit cumva si in functie de termenul de valabilitate. Acest gen de bauturi nu se vinde de pe-o zi pe alta, cu alte cuvinte, plata se face putin in avans“, explica Badescu. In plus, pentru a respecta aceste termene reduse de plata, una dintre masurile luate de comercianti va fi aceea de a lucra numai cu furnizori mari, care au sisteme electronice de facturare comune cu ale lor. „Practic, pentru un retailer este imposibila scurtarea termenului de plata, nu doar din ratiuni care tin de generarea unor probleme in lichiditati, ci mai ales din ratiuni care tin de zona de facturare. Cateva zeci de mii de facturi primite de la furnizori in fiecare luna (poate chiar sute de mii la unii dintre retailerii care lucreaza cu furnizori locali) nu pot fi gestionate intr-un timp asa de scurt, fara un aport masiv de resurse umane si informatice, deci cu alte si alte investitii. La fel, acest termen de plata este imposibil de aplicat si din ratiuni logistice si timpi de livrare, multe dintre livrari facandu-se pe baza de aviz, ulterior dupa receptie, dupa verificarea conformitatii marfii, a corectitudinii continutului de pe factura, a pretului agreat etc., iar apoi se emite factura si se trimite prin curierat. Adica alte zile in plus in acest lant ce insumeaza uneori peste 14 zile. Deci, imposibil de aplicat un termen de sapte zile. Ca efect, retailerii vor fi obligati sa lucreze doar cu acei furnizori mari care au deja integrate sistemele informatice cu cele ale retailerilor, iar restul furnizorilor – cei mai multi dintre ei – nu vor mai putea lucra cu marile retele de magazine“, arata AMRCR intr-un comunicat de presa.
Si Federatia Romalimenta considera ca definirea produselor proaspete are o acceptiune mult prea generala, peste 50% din alimente devenind, peste noapte, proaspete. „Totul este produs proaspat pentru ca nu intra in cele patru categorii scoase din produse proaspete. Mai logic ar fi sa vorbim de produse cu un termen de valabilitate de maximum sapte zile“, sustine si Mihai Visan, director executiv Romalimenta.
Implicatiile la nivel logistic ale interzicerii taxelor de raft
O alta modificare mai mult decat discutabila este cea care interzice taxele si serviciile, multe dintre ele reprezentand plata unor servicii necesare producatorilor de alimente, cum ar fi cele de transport si logistica. „Serviciile astea sunt de logistica, de mercantizare (stimularea vanzarilor). De aceste servicii si noi, furnizorii, avem nevoie. Se elimina plata lor si atunci e clar ca nu le mai poti avea in mod legal. De exemplu, pana acum imi duceam produsele la o platforma si de acolo se ingrijea retailerul sa si le distribuie in toata tara. Sa insistam ca mii de furnizori sa isi faca flota de transport si sa isi inchirieze spatii pentru cateva zeci de kilograme inseamna ca in final costurile vor fi mai mari, deci si preturile vor creste“, explica Mihai Visan. Acesta aminteste si de o alta modificare a legii, care se refera la definirea sintagmei „produs romanesc“. Potrivit documentului trebuie sa fie un „produs obtinut pe teritoriul national din materii prime de baza provenite in proportie de 100% din fermele din Romania“. In opinia oficialului Romalimenta nu se defineste clar ce inseamna „materii prime de baza“, iar acest lucru poate da nastere la interpretari. „Pe de alta parte, avem destule situatii in care materia prima romaneasca nu exista in cantitate suficienta. De exemplu, de multi ani, tara noastra importa intre 40 si 50% din necesarul de carne de porc. Ce vina are producatorul de mezeluri ca nu gaseste materie prima romaneasca si se trezeste deodata ca mezelurile pe care le face el nu mai sunt romanesti? Propunerea noastra este ca in aceeasi masura produsele procesate fabricate in Romania sa fie considerate si etichetate drept produse romanesti“, sustine directorul executiv al federatiei.
Vestea buna este ca la finalul lui august Comisia de agricultura din cadrul Camerei Deputatilor, cea care a aprobat legea inainte de promulgare, urma sa se intalneasca in cadrul unei reuniuni pentru a vedea care sunt efectele implementarii actului normativ si ce este de schimbat pentru ca lucrurile sa functioneze corect.
