Cea de-a cincea întâlnire, din 3 iunie, a grupului de lucru constituit pentru rezolvarea problemei impozitării retroactive a diurnei – din care fac parte reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice (MFP), ANAF, Ministerului Muncii, Inspecţiei Muncii şi Casei Naţională de Pensii Publice (CNPP) pe de o parte şi reprezentanţi ai transportatorilor, împreună cu avocaţi şi consultanţi fiscali pe de altă parte – a fost o mare dezamăgire pentru industrie. Iar acest lucru a fost confirmat de toţi participanţii la video-conferinţa organizată „la cald” de revista Tranzit, la jumătate de oră după încheierea şedinţei online a grupului de lucru.
Singura propunere din partea MFP a fost aceea de a se reduce plafonul diurnei neimpozabile de la 2,5 x diurna acordată funcţionarilor publici la 1,3-1,5 x cuantumul acesteia, să crească astfel baza de impozitare pentru veniturile şoferilor, pentru ca valoarea salariului mediu brut şi cea a diurnei primite de şoferi să fie comparabile, întrucât acum salariul este mult prea mic comparativ cu diurna.
„Îmi este teamă că, de fapt, discuţia a fost dusă cu scopul de a se negocia pe tema legislaţiei, finalitatea fiind reducerea cuantumului diurnei neimpozabile”, a declarat consultantul Petrică Horga.
Finanţele evită, aşadar, să ofere un răspuns tranşant cu privire la practicile recomandate ANAF în vederea aplicării corecte a legii, deşi este evident faptul că inspectorii de control au considerat în unanimitate – în cadrul inspecţiilor fiscale desfăşurate la firmele de transport – că şoferii sunt detaşaţi transfrontalier şi, în consecinţă, au încadrat diurnele ca parte a salariului minim şi le-au impozitat ca atare, făcând confuzia între norma socială şi cea fiscal, adică confundând venitul garantat sub titulatura “salariu minim” cu salariul de încadrare, la acesta din urmă datorându-se impozit pe venit și contribuții sociale.
Consultanţii fiscali şi avocaţii industriei au subliniat în cadrul grupului de lucru faptul că ANAF procedează incorect şi aplică eronat legea, ignorând practica fiscală din ultimii 30 de ani și ignorând totodată Codul fiscal, care susține că orice indemnizație, inclusiv cea de detașare, este neimpozabilă în limita a de 2,5 ori suma acordată funcționarilor de stat.
Prin urmare, fără a clarifica regimul juridic fiscal al indemnizaţiei de deplasare/detaşare sau a anunţa vreun demers concret referitor la solicitarea industriei de a se da o amnistie fiscală care să rezolve controalele încheiate sau încă în curs de desfăşurare, reprezentanţii MFP au insistat, din nou, ca să li se facă o propunere scrisă cu privire la solicitările transportatorilor. Deja devine evident faptul că se forţează o modificare a legislaţiei, cu toate că niciun moment transportatorii nu au invocat acest lucru, cerând doar aplicarea ei corectă. O nouă întâlnire a grupului de lucru a fost anunţată peste o săptămână.
