Noile valori de referință stabilite în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii vor crește costurile pentru industria chimică, într-un moment în care companiile se confruntă deja cu energie scumpă, investiții dificile și cerere încă limitată pentru produse cu amprentă redusă de carbon. Potrivit VCI, asociația industriei chimice din Germania, noile benchmarkuri ETS 1 pot genera, încă din 2026, costuri suplimentare anuale de ordinul sutelor de milioane de euro pentru companiile germane din sector.
Sistemul ETS este unul dintre principalele instrumente prin care Uniunea Europeană încearcă să reducă emisiile industriale. Companiile care emit CO₂ trebuie să dețină certificate, iar o parte dintre acestea sunt alocate gratuit pentru a limita riscul ca producția să se mute în afara Europei. Numărul certificatelor gratuite depinde însă de benchmarkuri, adică de valori de referință stabilite în funcție de cele mai eficiente instalații. Cu cât aceste valori devin mai stricte, cu atât mai multe companii trebuie să cumpere certificate suplimentare.
Noile benchmarkuri reduc spațiul de manevră al companiilor.
Benchmarkurile actualizate pentru perioada 2026-2030 înăspresc standardele folosite la calcularea alocărilor gratuite. În practică, instalațiile care nu se apropie de nivelul de eficiență impus de aceste valori vor primi mai puține certificate gratuite și vor suporta costuri mai mari pentru emisiile rămase.
Pentru industria chimică, efectul este important deoarece multe procese de producție sunt intensive energetic și greu de decarbonizat rapid. În anumite segmente, tehnologiile alternative există doar parțial, sunt încă foarte scumpe sau depind de infrastructuri care nu sunt disponibile la scară industrială. De aceea, industria susține că noile reguli mută o parte mai mare din costul tranziției pe companii înainte ca acestea să aibă mijloacele necesare pentru a reduce suficient emisiile.
VCI consideră că această abordare riscă să transforme ETS-ul dintr-un instrument de stimulare a investițiilor într-o povară suplimentară pentru companiile care produc încă în Europa.
Industria critică diferența dintre obiective și condițiile reale de producție.
Asociația germană nu contestă obiectivul reducerii emisiilor, ci modul în care noile valori sunt calculate și aplicate. VCI susține că benchmarkurile pornesc, în unele cazuri, de la condiții care nu pot fi replicate de toate locațiile industriale europene. Diferențele de infrastructură, accesul la energie regenerabilă, disponibilitatea hidrogenului, conexiunile la rețele și resursele regionale fac ca anumite instalații să nu poată atinge aceleași performanțe într-un termen scurt.
Un punct sensibil îl reprezintă așa-numitele benchmarkuri de rezervă pentru căldură și combustibil, folosite atunci când nu există un benchmark dedicat pentru un produs sau o activitate. Industria susține că aceste valori sunt prea generale pentru a reflecta corect particularitățile diferitelor procese industriale și pot duce la costuri suplimentare greu de justificat tehnic.
În opinia VCI, problema nu este doar nivelul de ambiție climatică, ci faptul că sistemul nu ține suficient cont de ritmul în care investițiile pot fi realizate efectiv.
Tranziția industrială este frânată de lipsa infrastructurii.
Comisia Europeană urmărește ca ETS-ul să încurajeze investițiile în tehnologii mai curate. În teorie, un cost mai mare al emisiilor ar trebui să facă mai atractive soluțiile cu emisii scăzute. În practică, industria chimică susține că acest semnal de preț nu funcționează complet atunci când alternativele nu sunt disponibile în condiții competitive.
Companiile au nevoie de electricitate verde la prețuri suportabile, de rețele capabile să asigure volume mari de energie, de infrastructură pentru hidrogen și CO₂, precum și de clienți dispuși să plătească mai mult pentru produse cu amprentă redusă de carbon. Fără aceste elemente, costul certificatelor devine o cheltuială suplimentară, nu neapărat un impuls imediat pentru investiții.
Această diferență dintre ținta politică și condițiile de piață este principala critică a industriei. Companiile spun că vor să investească în procese mai curate, dar nu pot face această tranziție suficient de repede dacă energia, infrastructura și cererea pentru produse verzi nu evoluează în același ritm.
Costurile mai mari pot afecta întregul lanț valoric.
Impactul noilor benchmarkuri nu se oprește la industria chimică. Produsele chimice sunt folosite în numeroase lanțuri industriale, de la agricultură și ambalaje până la construcții, automotive, farmaceutice, textile, materiale plastice și logistică. Dacă producția chimică europeană devine mai scumpă, costurile pot fi transferate mai departe către alte sectoare.
Pentru transport și logistică, efectele pot apărea indirect. Materiile prime, produsele intermediare, ambalajele, combustibilii alternativi, echipamentele și materialele folosite în industrie pot deveni mai scumpe. În același timp, dacă unele volume de producție se reduc sau se mută în afara Europei, fluxurile logistice se pot modifica, iar cererea de transport poate fi redistribuită.
Această evoluție arată cât de strâns legate sunt politica climatică, competitivitatea industrială și costurile din transport. O măsură aplicată direct asupra emisiilor industriale poate ajunge să influențeze prețurile și disponibilitatea bunurilor în mai multe sectoare.
VCI cere o limitare temporară a poverii suplimentare.
Industria chimică germană solicită ca povara generată de achiziția suplimentară de certificate să fie limitată temporar la nivelul anului 2025. Argumentul VCI este că această limitare ar oferi companiilor timp pentru a construi condițiile necesare transformării, fără să fie împinse într-o situație de pierdere a competitivității.
Asociația cere și o revizuire a metodelor de calcul, în special acolo unde benchmarkurile sunt considerate prea generale sau imposibil de atins din punct de vedere tehnic în anumite regiuni. În opinia industriei, un sistem realist ar trebui să reducă emisiile fără să accelereze relocarea producției în afara Europei.
Această temere este legată de riscul de carbon leakage, adică mutarea producției în țări unde costurile climatice sunt mai reduse. Într-un astfel de scenariu, Europa ar pierde locuri de muncă și valoare adăugată industrială, fără ca emisiile globale să scadă în aceeași măsură.
Reforma ETS din iulie va fi decisivă pentru industrie.
Discuția despre benchmarkuri se leagă de reforma mai amplă a sistemului ETS, așteptată în luna iulie. Industria cere ajustări de fond, inclusiv un calendar mai realist de reducere a emisiilor, modificări ale rezervei pentru stabilitatea pieței și condiții mai bune pentru investițiile în tehnologii curate.
VCI susține că piața certificatelor a devenit prea strânsă și că mecanismele actuale pot împinge prețurile în sus înainte ca industria să aibă alternative mature. De aceea, asociația cere modificări care să păstreze presiunea pentru decarbonizare, dar să evite închiderea sau relocarea unor capacități industriale.
Pentru Comisia Europeană, provocarea este dificilă. Pe de o parte, ETS-ul trebuie să rămână un instrument credibil de reducere a emisiilor. Pe de altă parte, Europa are nevoie de o bază industrială capabilă să investească în tranziție, nu de companii slăbite de costuri înainte ca noile tehnologii să devină viabile economic.
Politica climatică intră într-o etapă mai sensibilă pentru competitivitate.
Noile benchmarkuri ETS arată că tranziția climatică intră într-o fază în care costurile devin tot mai vizibile pentru industrie. Dacă în primii ani accentul a fost pus pe obiective și pe direcția de reducere a emisiilor, acum întrebarea centrală devine modul în care aceste obiective pot fi atinse fără pierderea competitivității europene.
Decarbonizarea nu poate fi susținută doar prin scumpirea emisiilor. Ea are nevoie de energie disponibilă și competitivă, infrastructură, finanțare, cerere pentru produse verzi și reguli care să țină cont de diferențele reale dintre regiuni și tehnologii.
În lipsa acestor condiții, ETS-ul riscă să crească rapid costurile de producție, fără să accelereze în aceeași măsură transformarea. Pentru companiile europene, miza reformei din următoarele luni va fi găsirea unui echilibru între obiectivele climatice, protejarea lanțurilor valorice și menținerea producției industriale în Europa.
**Sursă foto: Tranzit AI
