Pe lângă vestea bună că transportatorii au obținut o păsuire la control și amenzi pentru netrimiterea coordonatelor GPS ale transporturilor internaționale supuse reglementărilor Ro e-Transport pe teritoriul României până la 1 ianuarie 2025, ANAF a clarificat și faptul că nu se sancționează schimbarea punctul de trecere a frontierei din motive obiective, cu condiția ca modificarea să se facă în perioada de valabilitate a codului UIT.
Clarificarea a fost făcută de Nicu Nițu, șef serviciu ANAF, Direcția generală Anti-fraudă, în cadrul unui webinar organizat săptămâna trecută de UNTRR, și reconfirmă declarațiile reprezentantului ARILOG, Daniel Radu, luna trecută într-un interviu acordat revistei Tranzit.
Potrivit lui Nicu Nuțu, în cazul achizițiilor intracomunitare, codul UIT trebuie să fie valabil de la momentul prezentării vehiculului în punctul de trecere a frontierei românești și până la locul de descărcare din țară și se poate elibera cu trei zile înainte ca vehiculul să ajungă în frontieră. Pentru livrările intracomunitare, UIT trebuie să fie valabil de la momentul încărcării mărfurilor în vehicule și până la ieșirea din țară. La fel, eliberarea UIT se poate obține cu trei zile înainte.
În cazul importurilor, codul UIT trebuie să fie valabil din momentul realizării formalităților vamale și punerea în circulație a bunurilor pe rutier. Nu contează ce s-a întâmplat anterior cu bunurile, pe ce mod de transport au circulat și câte transbordări s-au făcut.
În situația unui transport internațional de bunuri în care doar o parte dintre partide îndeplinesc cerința UIT, atunci doar pentru acelea trebuie obținut codul, conform art. 3 alin 7 din ordinul comun 1337/2024.
La expirarea codul UIT, în accepțiunea ANAF transportul s-a finalizat. Astfel, dacă în perioada de valabilitate a codului nu s-au recepționat toate bunurile, trebuie menționată în sistem recepția parțială a acestora.
De remarcat faptul că în cazul transporturilor pentru persoane fizice se fac două distincții: dacă transportul este strict pe teritoriul național, atunci declarația în RO e-Transport o face furnizorul persoană juridică, în timp ce în cazul transporturilor internaționale nu se impune declararea, pentru că persoanele fizice nu intră sub sfera de acoperire a legislației privind bunurile cu risc fiscal ridicat.
De asemenea, în ceea ce privește ambalajele, acestea nu fac parte din categoria bunurilor cu risc ridicat, deci nu trebuie obținut UIT. Dacă bunurile transportate și care intră sub incidența RO e-Transport sunt ambalate, atunci greutatea ambalajelor intră în calculul greutății totale a partidei de marfă.
Transportul mărfurilor în regim vamal
În cazul unui transport dintr-o țară din afara Uniunii Europene către un beneficiar din România, din exterior până la punctul unde se fac formalitățile vamale – fie pe graniță sau la un punct vamal interior – nu este necesară obținerea codului UIT. Abia după efectuarea formalităților vamale este necesar UIT-ul.
„Spre exemplu: dacă firma A din Brașov importă bunuri de la firma B din Turcia, iar formalitățile vamale se fac la Romexpo București, atunci se impune obținerea codului UIT doar de la punctul vamal din București și până la ajungerea acestora la destinație, la Brașov. La fel, în caz de export, aceeași firmă A din Brașov trebuie să solicite, în calitate de furnizor, cod UIT de la locul de încărcare până la punctul vamal din Romexpo București, de unde, odată făcute formalitățile vamale, nu se mai continuă monitorizarea“, a precizat reprezentantul ANAF.
Trebuie reținut că se monitorizează doar parcursul rutier al mărfurilor. Astfel, dacă aceeași firmă A din Brașov achiziționează mărfuri din Ungaria, iar acestea sunt aduse până la Curtici pe tren, pentru ca apoi să fie încărcate în camion, se va monitoriza doar traseul rutier de la Curtici la Brașov. „Întotdeauna se monitorizează doar segmentul rutier și doar atunci când bunurile nu sunt transportate în regim vamal.“
