Un nou standard global pentru siguranță și transparență

Începând cu 1 ianuarie 2026, a intrat în vigoare obligația internațională de raportare a containerelor pierdute pe mare, ca urmare a modificărilor aduse capitolului V din Convenția SOLAS de către Organizația Maritimă Internațională. Noua reglementare introduce proceduri obligatorii și uniforme, cu impact direct asupra armatorilor, operatorilor logistici, terminalelor portuare, asigurătorilor și autorităților publice, având ca obiectiv principal creșterea siguranței navigației, protecția mediului și îmbunătățirea coordonării internaționale.

Responsabilitatea principală pentru raportare revine căpitanului navei, care trebuie să notifice fără întârziere pierderea unui container sau observarea unuia în derivă. Raportarea se face către navele aflate în apropiere, către statul costier cel mai apropiat și către statul de pavilion. Dacă raportarea directă nu este posibilă, obligația revine companiei de transport maritim, în cadrul sistemului de management al siguranței ISM.

Obligația se aplică la nivel global, tuturor navelor care transportă containere, indiferent de pavilion sau zona de navigație.

Conținutul raportării și procesul etapizat

Notificarea trebuie să includă informații esențiale precum:

• identitatea navei;
• poziția geografică exactă;
• data și ora (UTC);
• numărul containerelor pierdute;
• descrierea containerelor și a încărcăturii, inclusiv mărfuri periculoase, cu indicarea numerelor ONU.

Regulamentul introduce un mecanism de raportare progresivă. Este permisă o notificare inițială cu date incomplete, urmată de actualizări succesive până la transmiterea unui raport final, după verificarea completă a situației la bord. Pentru operatorii logistici, acest aspect implică un rol activ în colectarea și validarea datelor de-a lungul lanțului de aprovizionare.

Standardizare digitală și sisteme de raportare

În noiembrie 2025, Organizația Maritimă Internațională a aprobat Circulara Ccc.1/Circ.7, care stabilește un model standard de raportare a containerelor pierdute. Până la integrarea completă a unui modul dedicat în sistemul GISIS, statele de pavilion sunt încurajate să utilizeze acest format unitar. Pentru companiile logistice, acest lucru presupune adaptarea sistemelor informatice interne pentru a asigura compatibilitatea cu fluxurile de date maritime și instituționale.

Datele statistice arată o volatilitate ridicată a numărului de containere pierdute pe mare. După un minim istoric în 2023 (221 containere), anul 2024 a adus o creștere la 576 de unități, pe fondul modificării rutelor comerciale și al condițiilor de navigație mai dificile. Deși pierderile reprezintă doar 0,0002% din cele peste 250 de milioane de containere manipulate anual la nivel global, fiecare incident are potențial major de risc pentru siguranță, mediu și costuri.

Un exemplu relevant este zona Capului Bunei Speranțe, care în 2024 a concentrat aproximativ 35% din pierderile globale, ca urmare a creșterii traficului deviat din Marea Roșie și a expunerii la condiții meteo severe.

Pierderea containerelor are consecințe care depășesc sfera maritimă. Incidente recente de poluare costieră, inclusiv în Regatul Unit, au evidențiat riscul de dispersie a deșeurilor și a microplasticelor. În acest context, obligația de raportare consolidează controlul asupra ambalării, stivuirii și declarării corecte a încărcăturilor, cu efecte directe asupra responsabilității operatorilor logistici și a relațiilor contractuale.

Costuri și implicații economice

Pierderile asociate containerelor căzute în mare generează costuri globale estimate la până la 370 de miliarde de dolari, incluzând recuperarea, curățarea mediului, litigiile și întreruperile operaționale. Noua obligație de raportare aduce mai multă transparență în gestionarea daunelor și a asigurărilor, dar crește și exigențele de conformitate și expunerea reputațională pentru toți actorii implicați.

Introducerea raportării obligatorii a containerelor pierdute pe mare este un pas structural în consolidarea siguranței transportului maritim și a responsabilității pe întreg lanțul logistic. Pentru operatorii de transport și logistică, regula nu este doar o cerință administrativă, ci un element-cheie în gestionarea riscurilor, a datelor și a relației cu autoritățile și asigurătorii.

**Sursă foto: Tranzit AI