Transportul rutier implică un număr mare de șoferi, prin urmare costurile privind forța de muncă, care includ salariile brute și costurile asigurărilor sociale, reprezintă o componentă cheie în totalitatea costurilor unei firme de transport. Dinamica pieței, așa cum a reieșit din studiul privind întoarcerea camionului la fiecare opt săptămâni, este dată de diferențele în ceea ce privește costurile forței de muncă din UE.
Pe lângă costurile care apar cu carburantul, operatorii au și alte componente de cost, cum sunt salariile. Raportul a reliefat că în 2019, datele analizate despre care se estimează că vor fi similare cu 2023, transportatorii din Europa de Vest au înregistrat costuri cu 179% mai mari, în medie, decât firmele estice. Această diferență de cost se reflectă într-o pondere mai mare a costurilor forței de muncă în costurile totale de exploatare pentru operatorii vestici, arată studiul. Deși rata de creștere preconizată a costurilor forței de muncă până în 2023 este mai mare în statele membre ale Europei de Est comparativ cu statele membre ale Europei de Vest, costurile forței de muncă din Vest sunt încă de așteptat să fie cu 171% mai mari decât cele din Est.
Tabelul publicat de Comisia Europeană arată că la nivelul României costurile cu salariile șoferilor sunt cele mai mici din Europa, sub 20%. Din păcate, studiul ia în calcul doar salariul minim, nu și diurna. Dacă luăm și această metodă de venit în calcul, costul cu forța de muncă al companiilor românești este apropiat de cel din Polonia, Cehia, chiar și Germania, dacă ne referim la companiile din estul Germaiei.
În total, firmele estice au un cost de 22% (21.068 euro în 2019) cu forța de muncă în totalul costurilor de operare, în timp ce ponderea este de 38% (58.807 euro în 2019) în cazul operatorilor vestici. În 2023 se estimează o creștere de 5,5% în cazul firmelor vestice și de 8,6% în cazul celor din Est.
