Legislatia privind clasificarea pe stele si categorii ridica mai multe semne de intrebare, in conditiile in care multi dintre operatorii care si-au adus masini din Europa de Vest au constatat ca in Romania nu mai pot primi aceeasi clasificare pe care o avusesera initial. Este in special cazul autocarelor, unde mici „chichite“ fac ca numarul stelelor sa se imputineze. In acelasi timp, desi clasificarea vehiculelor ar trebui sa dea nota cu privire la confortul pasagerilor, criteriul nivelului maxim de zgomot la interior este doar cu titlu informativ si nu influenteaza clasificarea.
Nu sunt putine situatiile in care transportatorii care si-au adus vehicule second-hand din Occident au constatat ca primesc o clasificare mai slaba decat se asteptasera initial. Si nu ne referim aici la autocarele aduse din Germania, unde stim ca functioneaza reguli diferite, iar vehiculele pot primi pana la maximum cinci stele in loc de patru, ci la vehicule din alte state UE. Cu toate acestea, reprezentantii RAR au declarat ca nu au fost primite sugestii sau sesizari din partea operatorilor romani. Conditiile de clasificare pe stele sunt reglementate prin HG 951/1995 si prin Ordinul 254/85/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind clasificarea autocarelor utilizate la transporturile turistice in trafic intern si international si pentru transportul de persoane in trafic international. Mai mult, legislatia este in concordanta cu normele IRU si va suferi modificari numai in functie de modificarile lor, fara sa existe momentan intentii in acest sens.
La o privire rapida asupra criteriilor de clasificare, este evident insa ca unele solicitari sunt mult prea exigente, in conditiile in care in alte state occidentale aceleasi echipari sunt evaluate diferit. Astfel, un lucru minor, cum ar fi existenta sau nu a cotierei la scaunele dinspre geam, face diferenta intre autocarele de doua si de trei stele, desi in multe alte cazuri pervazul geamului se considera ca inlocuieste fara probleme cotiera.
Pe de alta parte, diferentele intre doua si trei stele sunt mari: un autocar de doua stele are suspensia clasica, cel de trei stele, mixta. Cel de doua stele poate avea bancheta, si nu scaune cu perne separate, nu are cotiera rabatabila la scaunele dinspre culoar, poate avea denivelari in podea, nu are sistem de ventilatie fortata, nici instalatie de incalzire cu reglare automata, frigider sau invelis protector in portbagajul exterior. In acelasi timp, un vehicul cu scaune confortabile individuale, cu cotiera rabatabila, frigider, sistem de ventilatie, podea plata si, in plus, toaleta si lavoar, desi ultimele doua sunt considerate optionale, poate primi tot doua stele doar din cauza lipsei cotierei la geam.
Un alt aspect care merita luat in discutie este confortul pasagerilor din perspectiva performantelor vehiculului la rulare. Iar normele de clasificare nu fac niciun fel de precizari din acest punct de vedere. Singura mentiune se refera la nivelul maxim al zgomotului la interior, numai ca aceasta are doar rol informativ si nu este criteriu eliminatoriu dintr-o anumita clasa de confort. Cu alte cuvinte, un autocar nou care nu are, spre exemplu, scaune prevazute cu suport pentru picioare sau care sa se deplaseze spre culoar, primeste trei stele, in timp ce un autocar vechi, al carui motor este mult mai zgomotos si care are vibratii suparatoare pentru pasageri mai ales in partea din spate, dar care bifeaza dotarile de mai sus, primeste o clasificare superioara.
Costuri prea mari cu clasificarea
La clasificarea pe categorii lucrurile sunt mai simple, intrucat aici sunt necesare mult mai putine echipari. Dar este interesant ca, desi nu sunt necesare iluminarea interioara sau instalatia de sonorizare, cotiera la scaunele dinspre geam este obligatorie pentru autobuzele care aspira la categoria I. Altfel nu pot primi decat maximum categoria a doua. Iar problema nivelului zgomotului la interior este aceeasi – un criteriu pur informativ.
Operatorii de transport reclama faptul ca, desi performantele tehnice nu influenteaza clasificarea, legislatia in vigoare impune reinnoirea anuala a clasificarii pe stele si categorii. Astfel, carausii sustin ca aceasta ar trebui sa se faca macar o data la doi sau trei ani, in conditiile in care pretul este de 300-400 de lei, in functie de vehicul, care se adauga celorlalte cheltuieli anuale obligatorii cu copiile conforme, ITP, leasing si asigurari. Iar la un vehicul care opereaza pe un traseu mai putin rentabil, toate aceste cheltuieli atarna greu. Mai ales ca la clasificare nu prea pot interveni schimbari majore de la an la an. Iar modificari importante, cum ar fi numarul de scaune, pot fi verificate si cu ocazia controalelor periodice efectuate in trafic, nu este necesara chemarea vehiculelor la RAR pentru a trece prin procedurile de clasificare.
