Cum soferii au fost in centrul atentiei la conferinta de la Cluj-Napoca, printre temele abordate s-a numarat si cea referitoare la problemele pe care ei le creeaza angajatorilor si la solutiile care sa le permita acestora din urma sa se apere de daunele provocate – accidente, amenzi, furturi de carburant sau de bunuri, pierderea unor contracte din cauza comportamentului neadecvat al conducatorilor auto s.a.
 
Cu aceasta ocazie, avocatul George Iacob-Anca a prezentat cadrul general care reglementeaza relatia dintre transportator si sofer, aratand ca, asa cum pre­vede Codul Muncii, salariatii raspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, dar nu si pentru pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute, care nu puteau fi inlaturate, si nici pentru pagubele care se incadreaza in „riscul normal al serviciului“.

Din aceasta categorie fac parte, potrivit practicii instantelor de judecata care au pronuntat hotarari referitoare la astfel de aspecte, accidentele soldate cu distrugeri de marfa, parapeti de protectie a soselelor, stalpi de iluminat sau garduri ale unor case ori cu omorarea unor animale/pasari s.a. „Din pacate, insa, nu exis­ta o definitie oficiala/legala cu privire la aceasta sintag­ma, ceea ce duce la o interpretare personala a fiecarui ju­decator, pagubele sunt suportate de angajator, firma de transport, si nici nu stiu sa existe vreun tip de polita de asigurare care sa acopere astfel de riscuri.“
Daca angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, ii va putea solicita, printr-o nota de constatare si evaluare, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu poate fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii. Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor nu poate fi mai mare decat echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie, adica 4.250 de lei pana la 1 iulie 2014 si 4.500 de lei dupa aceasta data.
Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului, dar ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar si nici nu pot depasi, impreuna cu alte retineri ale acelui angajat, jumatate din salariul lui. Iar daca acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face in maximum trei ani de la prima rata, angajatorul se poate adresa executorului jude­catoresc pentru continuarea recuperarii daunei. Cand insa valoarea pagubei este mai mare de atat, ea este recuperata partial de la sofer, in limita legala a sumei permise, asa cum explica avocatul George Iacob-Anca, si restul, cu ajutorul unui executor judecatoresc. „Am avut astfel de situatii. Fir­ma de transport a dus actele la executor, acesta a intocmit dosar de executare silita si a recuperat diferenta de la urma­torul angajator al soferului, prin poprire pe salariu.“
Pentru atragerea raspunderii soferului trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a autorului faptei, existenta unui contract de munca valabil incheiat, fapta ilicita a salariatului aflata in legatura cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovatia autorului faptei. Un element ajutator este fisa postului in care sa se mentioneze ca soferul raspunde de integritatea marfurilor primite spre transport, de la primire pana la preluarea acestora de catre destinatar. Daca insa aceasta mentiune nu apare, „e mai greu sa convingi un judecator de greseala soferului si de faptul ca el trebuie sa raspunda de marfa, si nu firma de transport. Astfel ca, practic, avocatul, in mod inutil, va avea mai mult de munca in instanta.“
Cuantumul pagubei se stabileste de comun acord cu soferul sau prin expertiza extrajudiciara sau judiciara in cazul unui proces pe rolul instantelor judecatoresti.
Mai trebuie tinut cont de faptul ca judecatorii nu au tangenta cu transporturile decat foarte rar, nu stiu cum merg lucrurile in domeniu si trebuie sa li se explice cu multe argumente, dar, avand numeroase dosare in analiza, uneori nici nu mai pot avea rabdare pentru asta si sunt atat de concentrati asupra prevederilor legale incat ajung sa nu mai tina cont de partea practica.