136 de motociclete, 45 de ATV-uri, 110 autoturisme si 55 de camioane au luat startul in a 38-a editie a raliului Dakar, care s-a desfasurat in Argentina si Bolivia intre 3 si 16 ianuarie, de-a lungul a peste 9.000 km, dintre care circa 4.300 km de curse speciale. Dintre acestea au reusit sa incheie competitia 84 de motociclete, 23 de ATV-uri, 67 de autoturisme si 44 de camioane. In intrecerea greilor victoria i-a revenit, pentru a doua oara in cariera, lui Gerard de Rooy (Iveco), la diferenta confortabila de al doilea clasat, Ayrat Mardeev (Kamaz), invingatorul de anul trecut. Si pe locul al treilea si pe al cincilea au fost tot echipaje Iveco, cele conduse de Federico Villagra, respectiv Tony van Genugten, astfel ca prestatia din acest an a producatorului italian aduce foarte mult cu ceea ce ne obisnuise Kamaz.
 

Inainte de inceperea raliului, Vladimir Chagin, liderul echipei ruse si detinatorul recordului de victorii la Dakar, sapte, arata ca pilotii care aspirau la titlu anul acesta erau toti foarte bine pregatiti tehnic – unii dintre ei antrenandu-se indelung in Africa – la fel si ceilalti membri ai echipajelor, vehiculele au fost optimizate, iar caracteristicile drumului ofera provocari suplimentare – zone muntoase inalte in Bolivia, drumuri foarte rapide in Argentina s.a. – si nu permit concurentilor sa se relaxeze deloc, si toate acestea sunt motive suficiente pentru ca intrecerea camioanelor sa fie tot mai spectaculoasa de la un an la altul.
Un Dakar atipic
In 2016 au fost multe lucruri noi la Dakar. In primul rand, traseele pregatite, cu drumuri drepte pe mai mult de 100 km, care permit atingerea unor viteze foarte ridicate, si care la acest raliu nu au mai existat niciodata. De exemplu, in zonele muntoase din Bolivia, unde era de asteptat sa fie poteci dificile, organizatorii au trasat drumul in linie, cu numeroase puncte de limitare a vitezei, drept pentru care pilotii mergeau cu viteza maxima admisa, de 140 km/h, si in dreptul acelor puncte reduceau la 30 sau 50 km/h, dupa care urcau iar, in asta constand dificultatea sectiunii speciale. Si, asa cum remarcau unii piloti, suspensiile nu prea au fost puse la treaba, drept pentru care nu a fost nevoie de inlocuirea arcurilor de pe spate, si uneori nici a celor de pe fata, ceea ce este rar la Dakar. In schimb a fost „raliul franelor“.

Inceput cu poticneli: doua etape anulate si doua scurtate din cauza ploii
Startul a fost dat si in acest an la Buenos Aires, de unde pilotii de camioane urmau sa parcurga 335 km spre nord-vest si, in apropiere de Rosario, sa se intreaca in speciala de numai 11 km. Din pacate, aceasta cursa de deschidere a fost anulata din cauza unui accident produs de pilotul chinez Guo Meiling, care a dus la lovirea a 10 persoane, din care trei erau in stare critica.
Si prima etapa speciala oficiala a trebuit apoi anulata din cauza conditiilor meteo nefavorabile, ploaia torentiala si furtuna impiedicand survolarea elicopterelor, iar in absenta acestora era periclitata siguranta concurentilor. Astfel ca toate vehiculele au mers pana la Villa Carlos Paz, bicicletele si motocicletele in convoi, autoturismele pe cont propriu, iar camioanele, impreuna cu vehiculele de asistenta.
In a treia zi de concurs, de la Villa-Carlos-Paz la Termas de Rio Hondo, speciala de 510 km a fost cea mai lunga din acest an. Conditiile meteo, extreme in aceasta parte a Americii de Sud in ianuarie – temperaturi de 42 OC – au avut o contributie importanta la desfasurarea cursei si, din fericire pentru pilotii mai noi, si nu numai, distanta a fost scurtata la 387 km. Traseul insa nu a fost dificil, ci a facut ca aceasta etapa sa semene mai mult cu una din campionatul mondial de raliuri, datorita drumurilor rapide, cu numeroase curbe, si pe alocuri cu stanci.
Hans Stacey a obtinut a noua sa victorie intr-o etapa Dakar. Aflat la a 10-a participare la acest raliu, olandezul care a castigat competitia in 2007 a parasit echipa Iveco si a concurat in 2016 pentru MAN. El a aratat ca, dupa ce anul trecut a castigat patru etape, e multumit sa conduca un camion nou, care-i permite sa fie iar foarte rapid – chiar daca la inceput a pilotat putin cam incet, deoarece era mult nisip. Si in 2015 Stacey a castigat prima etapa, deci asta a devenit un fel de traditie, si s-a declarat foarte fericit pentru noua lui echipa si increzator in noul lui camion, dar a atras atentia asupra faptului ca la Dakar important e sa stai departe de probleme, pentru ca sunt 15-20 de camioane care ar putea castiga.
El a fost urmat de Pieter Versluis (MAN), la numai 48 de secunde. De altfel, specialistii au remarcat o imbunatatire semnificativa a echipei lui Versluis, mai ales de cand i s-a alaturat Stacey. Iar camioanele MAN au o capacitate foarte mare de a accelera si un sistem cruise control pentru drumuri drepte si rapide, in timp ce motoarele au performante mai bune decat cele ale Iveco, asa cum arata Ales Loprais, care in urma cu un an a concurat pentru MAN. De aceea multi considerau ca este peste echipa lui De Rooy, care a fost oricum intotdeauna specialistul pe trasee rapide, si care foloseste anvelope de 22,5" cu profil jos, care se incalzesc mai putin pe drumuri unde se franeaza mult si permit camionului sa mearga cu viteze ridicate.
Gerard de Rooy (Iveco) a fost al treilea, la 1'51" de lider, si a declarat ca nu se astepta ca solul sa fie atat de uscat si ca e bucuros ca a putut conduce repede, dar in siguranta, fara sa aiba probleme tehnice sau anvelope intepate.
Iveco a inscris in raliul din acest an patru camioane (doua Powerstar si doua Trakker cu cabina de zi si motor Cursor 13 produs in Bourbon Lancy – Franta – si pregatit special pentru raliu de FPT Industrial la centrul din Arbon, Elvetia), sustinute de sapte vehicule de asistenta (sase Trakker, din care unul 4×4, patru 6×6 si unul 8×8, si un Daily de 7 t). Dintre camioanele din concurs, doua au fost conduse de piloti noi in echipa producatorului italian: Ales Loprais si Anton Van Genugten. Alaturi de acestia au concurat Gerard de Rooy si Josep Vila Roca. In plus, Gerard de Rooy a pregatit un camion pentru echipa locala, La Gloriosa De Rooy Iveco, si acesta a fost condus de argentinianul Federico Villagra, pilot de raliu cu autoturisme, care in 2016 a participat pentru prima data in competitia camioanelor.
Villagra, lider al acestei etape pentru mult timp, a fost in final al cincilea, in urma cehului Martin Kolomy, in timp ce primul camion Kamaz, condus de castigatorul de anul trecut, Ayrat Mardeev, a fost abia al optulea, la 4'25" de lider, si a ajuns la bivuac cu parbrizul spart, din cauza copacilor de pe marginea drumului, pe care, pornind primul si trebuind sa „curete“ drumului, i-a luat din plin. El a fost urmat de inca trei camioane Kamaz, conduse de Nikolaev, Karginov si Sotnikov. In plus fata de inlocuirea parbrizului lui Mardeev, mecanicii echipei ruse au avut nevoie sa ajusteze si franele, care nu au functionat prea bine in aceasta etapa. Dar pilotii Kamaz nu s-au aratat foarte ingrijorati de startul dezamagitor, pentru ca si in 2015 au inceput cam la fel.
Pilotul ceh Ales Loprais, care anul acesta a concurat pentru Iveco, a fost al treilea pana la ultima sectiune, dar la ultimul punct de control a pierdut un minut si a terminal al saselea. El a declarat ca i-a luat mult timp in aceasta etapa sa se acomodeze cu vehiculul, deoarece echipa a decis in ultimul moment sa schimbe cadrul sasiului, iar anvelopele de la Goodyear erau si ele noi. Deci nu s-a simtit foarte bine, dar s-a declarat norocos si surprins placut de faptul ca aproape toata cursa a fost al treilea.
Inca din prima zi de Dakar a iesit din concurs Martin van der Brinke, al carui camion a luat foc, din fericire fara victime, iar Sotnikov s-a oprit sa-l stinga, astfel explicandu-se diferenta de 14 minute fata de Stacey – dar patru dintre ele i-au fost compensate automat de juriu.
Si a treia etapa, de la Termas de Río Hondo la Jujuy, le-a schimbat planurile concurentilor si organizatorilor: din cauza ploii torentiale si a drumurilor inundate s-a luat decizia de a scurta speciala pentru autoturisme si camioane de la 314 la 190 km. Insa oficialii competitiei au anuntat abia la 13:16 micsorarea distantei, desi camioanele au pornit in cursa la 12:58, si nici nu era foarte clar la acel moment din care punct vor fi masurate rezultatele. Dar era deja clar ca cei mai putin norocosi erau cei care au pornit sectiunea speciala ultimii, deoarece o ploaie puternica a prins camioanele si, din cauza autoturismelor care au concurat inainte, terenul arata oricum deja ca o mlastina.
Etapa a fost castigata de Martin Kolomy (Tatra), urmat la numai 17 secunde de Stacey si la 54 de Villagra, astfel ca in clasamentul general Stacey continua sa conduca, avand un avans de 26 de secunde fata de Versluis (MAN) si de 1'21" fata de Villagra. Ei au fost urmati de Mardeev, De Rooy, Van Genugten si Kolomy, castigatorul etapei.
Cehul Kolomy a facut progrese de la un an la altul, iar specialistii in domeniu aratau ca echipa Tatra Buggyra Racing era printre favorite la un loc pe podium, deoarece beneficiaza si de finantare, si de soferi experimentati, si de vehicule excelente – in august 2016 a fost lansat noul Tatra Phoenix produs special pentru Dakar 2016, care a concurat alaturi de „Fat Boy“ al lui Martin Kolomy – cu motoare foarte performante.
Tatra, care a implinit anul acesta 30 de ani de la prima participare la Dakar, s-a inscris in competitie cu sase camioane, care au avut ca principal element de noutate o axa fata cu frane pe discuri. Varful de lance este Tatra 815 „Fat Boy“ pilotat de Kolomy, cu motor de 12,5 l si 900 CP, cu cuplu de 3.800 Nm, care atinge o viteza maxima de 150 km/h (din cauza limitatorului), si cutie de viteze manuala cu 16 trepte ZF/Grytech.
Pilotii Kamaz nu au avut nici de aceasta data o comportare la nivelul asteptarilor. Din cauza ploii, Nikolaev a mers cu atentie, insa cautand si sa creasca putin viteza pentru a imbunatati rezultatele din ziua anterioara, iar la km 20, pe un teren neasteptat de alunecos, camionul a iesit de pe traseu pe cand urca dealul si doar tufisurile si crengile copacilor l-au impiedicat sa se rastoarne. Nimeni nu s-a accidentat, si nici camionul sau anvelopele nu au patit nimic, iar echipajul lui Karginov, care era in urma, a oprit si l-a ajutat sa se intoarca pe pista fara sa piarda decat sapte minute. Sotnikov a pierdut timp din cauza unor probleme tehnice provocate de noroi, care l-au obligat sa conduca mai cu grija, „ca si cum nu mai aveam frane“, iar Karginov a explicat si el cat de dificil i-a fost sa conduca pe o asemenea vreme, deoarece camioanele Kamaz pot atinge viteza unui autoturism, dar din cauza greutatii proprii foarte mari sunt inerte la franare. Or, pe drumuri cu viraje stranse trebuie sa ai multa experienta pentru a conduce bine o astfel de masina. Noroc, pe de alta parte, ca in Campionatul Rusiei ploua adesea, deci erau obisnuiti.
Ploaia si noroiul l-au impiedicat si pe Loprais sa conduca la adevaratul sau potential, el pierzand cinci minute in prima jumatate a cursei deoarece nu a vrut sa riste vreo avariere a camionului sau vreo iesire de pe pista. In a doua jumatate a mai recuperat, dar a ajuns abia pe locul al noualea, iar in clasamentul general, pe al saptelea, „ceea ce nu e rau, dar se putea si mai bine“.

Trasee foarte rapide, rasturnari dese de situatie
Etapa a patra, bucla in jurul localitatii Jujuy, cu o portiune speciala de 419 km pentru camioane, a reprezentat prima parte a maratonului din 2016 si prima zi de la Dakar 2016 in care conditiile meteo nu au produs complicatii.
Bucla s-a desfasurat la 3.400 m altitudine, insa nu pe teren cu pietre, ci pe drumuri obisnuite, cu portiuni foarte rare de off-road, astfel ca batalia s-a dat pentru secunde. In zonele montane nu au cazut precipitatii si, desi nici nu a fost insorit si uscat peste tot, nu a fost nevoie de scurtarea traseului de viteza. Dar Jujuy, care era deja de doua zile acoperit cu nori prevestitori de furtuna, era situat mai jos, asa ca ploaia a transformat bivuacul in mlastina. Rivalii Kamaz au profitat din plin de tipul de drum si au luat avans fata de rusi, iar De Rooy a castigat, la diferenta de 37 de secunde de Versluis si la 1'18" de Stacey, care a primit doua minute de penalizare si astfel a pierdut, pentru 15 secunde, sefia clasamentului general in fata lui Versluis. La 2'04" de lider era in continuare Villagra, urmat de De Rooy, Mardeev, Van Genugten, Kolomy, Loprais, Nikolaev si Viazovich.
Invingatorul a declarat ca anul acesta are echipa visurilor lui si vrea sa fie un rival serios pentru Kamaz. Camioanele Iveco nu au suferit imbunatatiri semnificative fata de 2015, astfel ca „in 2016 oamenii sunt cei mai importanti. Si cred ca, alaturi de pilotii MAN, care si ei sunt foarte buni, vom putea rezista suprematiei Kamaz.“
Diferentele foarte mici dintre camioanele aflate in frunte si schimbarile dese de lider in clasamentul general sunt o alta consecinta a traseelor extrem de rapide, dar fara provocari deosebite pentru sistemele de navigatie sau pentru piloti. Echipajele Kamaz nu au avut probleme tehnice majore, cu exceptia lui Sotnikov, la sistemul de alimentare, dar au recunoscut ca foarte rar isi testeaza camioanele la altitudini atat de mari si de aceea li se pare greu de condus in aceste conditii si nu sunt deloc multumiti de rezultatele de dupa primele etape. Mai ales ca vehiculele sunt configurate pentru nisip, vai secate de rauri si alte conditii extreme, nu pentru trasee de viteza.
O alta provocare a fost aceea ca, daca anul trecut pilotii au avut acces la vehicule dupa etapa maraton, in acest an au putut doar sa le alimenteze cu carburant si sa schimbe vreo roata daca era intepata si apoi trebuiau sa le lase intr-un spatiu inchis, la care nu mai aveau acces. Astfel ca daca era nevoie de vreo reparatie ea putea fi facuta doar dupa startul etapei urmatoare. Cu alte cuvinte, incepeai speciala, opreai si apoi faceai reparatia, deci nu puteai interveni foarte serios, din cauza ca pierdeai timp. In plus, in aceasta zi concurentii si echipajele de asistenta au mers separat.
Etapa a cincea, Jujuy-Uyuni, a marcat trecerea in Bolivia, dupa un traseu de peste 327 km, uneori la altitudini de 4.600 m deasupra nivelului marii, si a fost plina de suspans pana la finalul specialei, cand Nikolaev a ajuns primul, cu 2'32" in fata lui Kolomy si 4'32" in fata lui Genugten si a lui Villagra, acesta din urma preluand sefia clasamentului general, la numai cinci secunde de Versluis si la 21 de secunde de Stacey – dupa cum se poate vedea, in clasamentul general diferentele continua sa fie foarte mici si lupta sa fie inca deschisa. Urmeaza De Rooy, la aproape sase minute de lider, Mardeev si Kolomy, la mai putin de 10 minute, iar Nikolaev, cu victoria din aceasta etapa, castiga un loc si este acum al saptelea.
Unul din cele mai importante evenimente a fost abandonul lui Ales Loprais, din cauza unor probleme la sistemele electronic si de umflare a rotilor, precum si la transmisie. El nu a renuntat la cursa de cum au aparut incidentele, ci chiar s-a indreptat spre finis multumit ca, desi nu avea camionul in stare foarte buna, reusea macar sa termine ziua. Dar pe portiunea de legatura din munti roata stanga fata i s-a blocat si, oprindu-se, echipajul a constatat ca rulmentii ei erau deteriorati. Insa nici el, nici celelalte echipaje care au incercat sa-i ajute nu aveau piesa de schimb, astfel ca tot ce putea face era sa cheme echipa de asistenta, care era la 600 km distanta. In asteptarea ei membrii echipajului au demontat componentele defecte si au intins corturile, iar mecanicii au sosit a doua zi dimineata si, desi erau la 4.000 m altitudine si aveau dureri de cap si alte probleme fizice, au facut reparatile destul de repede, dupa care camionul s-a indreptat spre bivuac, insa nu a reusit sa ajunga inainte de startul etapei urmatoare. „Imi pare foarte rau“, a declarat Loprais, „dar exact acesta este Dakarul – minunat, fascinant, necrutator si crud. Dupa locul al patrulea anul trecut si al doilea in Maroc, am simtit ca pot in acest an, intr-o echipa noua, sa inving. Am vrut sa supravietuiesc pana in ziua de odihna cu pierderi minime si apoi sa fortez in etapele dificile care mi se potriveau.“
Etapa a sasea, Uyuni-Uyuni, in jurul unei rezervatii naturale unice in lume, Salar de Uyuni, a fost ultima care s-a desfasurat in Bolivia si singura care a avut loc doar pe teritoriul acestei tari. Traseul special pentru camioane – separat de cel pentru restul vehiculelor – a avut doar 295 km, iar principalele dificultati au fost reprezentate de nisipul, pietrele si sarea de la inceputul parcursului, dar mai ales de altitudinea foarte mare – cel putin 3.500 m, dar s-a ajuns uneori si la 4.200 m – care i-a facut pe unii piloti sa ameteasca, sa lesine sau macar sa apeleze la oxigen. Cat priveste insa doar traseul, in general a fost destul de plictisitor in opinia multor concurenti, existand chiar o linie dreapta de peste 100 km, unde riscurile erau minime si se putea conduce cu viteza, drept pentru care si timpii liderilor au fost iar foarte apropiati.
De Rooy a fost primul dupa patru din cele cinci puncte de control de pe traseu, dar a pierdut chiar la final, cu doar sapte secunde in fata lui Stacey, pilotul MAN devenind cu aceasta ocazie si liderul clasamentului general, deoarece liderul de pana atunci, Villagra, a terminat ziua abia pe locul al noualea. Stacey a fost urmat de Versluis, la 59 de secunde diferenta, si de Villagra, la 4'05".
Etapa a saptea, de la Uyuni la Salta, a inclus 469 km, inainte de ziua de odihna de pe 10 ianuarie, si a marcat intoarcerea in Argentina. Victoria i-a revenit, pentru a doua oara in acest an, lui Nikolaev, care a dominat cursa de la inceput pana la final si a fost cu 58 de secunde inaintea lui Mardeev si la 1'17" inaintea lui Versluis, astfel ca in clasamentul general Versluis a trecut cu 5'31" in fata lui De Rooy si cu 10' 48" inaintea lui Mardeev, iar urmatorii patru piloti se aflau la cel mult 29 de minute de lider. Hans Stacey a avut o comportare mai slaba, a pierdut si timp cu schimbatul unei anvelope, si, pe locul al noualea, la 13'44" de lider, a cedat sefia clasamentului general. Villagra a avut o problema cu o anvelopa chiar la finalul zilei, iar Genugten a decis sa sacrifice o victorie sigura si sa opreasca sa-l ajute, drept pentru care Iveco nu a avut niciun pilot pe podium in aceasta zi. Probleme a avut si Kolomy, care a iesit din lupta pentru titlu deoarece, la o „aterizare“ mai dura, cabina aproape a iesit de pe cadru, si a terminat etapa cu o pierdere mare de timp.
La finalul acestei etape, De Rooy avea sa declare ca a facut o mica greseala de navigatie cand a virat la stanga in loc de dreapta, si a pierdut 40-50 de secunde intorcand, ca franele i-au fost foarte solicitate, dar ca per ansamblu este multumit de rezultatele de pana acum, mai ales ca in prima saptamana traseele au semanat mai mult cu cele de la Campionatul Mondial de Raliuri, nu cu cele de la Dakar, ceea ce nu prea a fost pe placul sau. Si s-a aratat increzator ca in a doua saptamana, pe nisip si dune, va merge mai bine, aratand, pe de alta parte, ca sigur si rusii vor reveni puternic in lupta.
Si pilotii Kamaz au fost surprinsi de inceputul foarte rapid al maratonului, iar Chagin a aratat ca, desi „elevii“ sai nu sunt pe primele locuri, cum si-ar fi dorit, e bine pentru mentinerea increderii ca macar ca un pilot Kamaz e in Top 3.
Oricum, dupa prima jumatate a competitiei era clar, inclusiv din ritmul cursei, ca toate echipele fruntase – Kamaz, Iveco, MAN si Tatra – erau foarte bine pregatite si aveau motoare puternice. Vladimir Chagin apreciaza ca motoarele cu sase cilindri in linie ale adversarilor au performante dinamice mai bune – ceea ce le ajuta pe distante scurte, unde e important sa mergi repede – decat motoarele in V ale Kamaz, care, pe de alta parte, sunt foarte bune pe poteci dificile, pe nisip s.a. Iar sistemele de franare ale adversarilor sunt mai moderne, au un efect pe care franele Kamaz nu-l au inca, „dar sigur pe viitor vom lucra la asta, deoarece e clar ca ele au facut diferenta in prima parte a raliului“.
In ziua libera eroii au fost mecanicii, care au avut multe de facut, de la inlocuire preventiva de arcuri la ajustarea setarii motoarelor, astfel incat vehiculele sa fie pregatite cat mai bine pentru a doua si cea mai importanta parte a raliului.

Un Dakar ca un Dakar
In etapa a opta, de la Salta la Belen, sectiunea speciala a aratat mai mult ca un drum clasic de la Dakar, cu primele segmente de dune din acest an, si a inclus doua portiuni speciale, de 162 si 232 km, despartite de 140 km de legatura. Iar organizatorii au introdus si noi elemente de dificultate legate de navigatie, pentru a complica misiunea pilotilor. De Rooy a obtinut victoria in fata lui Nikolaev (la 2'35") si a lui Karginov (5'23") – se remarca faptul ca distantele dintre competitori au fost ceva mai mari decat in celelalte zile. Versluis a fost al patrulea, la 12 minute de lider, astfel ca De Rooy a preluat conducerea in clasamentul general, fiind la 6'29" inaintea lui si la 7'58" inaintea lui Nikolaev. Pe locurile 4-6 sunt Stacey, Mardeev si Villagra, la 20-25 de minute de lider, pe locul al saptelea, Van Genugten, la 41'03", iar urmatorii sunt deja la peste o ora si 25 de minute de De Rooy.
In etapa a noua, pe dunele din Catamarca, in jurul localitatii Belén, in care traseul a fost scurtat de la 285 la 178 km din cauza caniculei – temperatura a depasit 50 OC – a inceput un nou maraton in care concurentii nu puteau primi ajutor la finalul zilei de la echipele de asistenta tehnica, ceea ce putea constitui un nou filtru in competitie, mai ales ca traseul este unul dintre cele mai complexe din Dakar 2016. De Rooy a avut din nou o zi foarte buna si a obtinut victoria in fata coechipierului sau Van Genugten, cu un avans 3'59", si, la distanta ceva mai mare, de 16'04", de Karginov, si de 16'45" de Villagra. Liderul echipei Iveco isi consolideaza astfel pozitia in clasamentul general, avand un avans de 27'12" fata de Nikolaev, care a fost al cincilea in etapa a noua, de 41'24" fata de Villagra, de 45'02" fata de Van Genugten, de 49 de minute fata de Versluis si de 51'49" fata de Mardeev. Restul concurentilor, in frunte cu Stacey, sunt la peste o ora si 20 de minute in urma liderului.
De Rooy a aratat ca nu a fost deloc o etapa usoara din cauza caldurii si a nisipului foarte moale, astfel ca scurtarea traseului a fost cea mai buna decizie. Multi piloti au ramas blocati si au avut pana, dar echipajul sau a avut presiunea din pneuri monitorizata cu grija si nu a facut greseli de navigatie.
In afara competitiei camioanelor, elicopterele medicale abia au facut fata sa evacueze motocicletele si ATV-urile de pe traseu, caldura foarte mare facand ca nisipul sa fie imposibil de traversat pentru multi sportivi.

Cea mai trista zi din istoria participarii Kamaz la Dakar
In etapa a zecea, Belén-La Rioja, speciala trebuia sa aiba 278 km, dar a fost scurtata cu 35 km inainte de finis. A fost una dintre cele mai dificile etape de anul acesta, desfasurate pe nisip si dune (de fapt, adevarati munti de nisip care au dat de furca la numerosi participanti).
Victoria i-a revenit lui De Baar (Renault Trucks), urmat la 2'36" de De Rooy si la 26-31 de minute de Mardeev, Kolomy, Stacey, respectiv Ardavichus (Tatra). Dintre pretendentii la un loc pe podium, Villagra a trecut linia de sosire la 53'59" de lider, Van Genugten, la o ora si 34 de minute, Versluis, la doua ore si opt minute (cei doi piloti Iveco s-au ratacit si au pierdut mult timp pana au revenit pe traseu), si Nikolaev, la trei ore si 30 de minute, ceea ce inseamna ca De Rooy si-a consolidat pozitia in clasamentul general, avand o ora si 15 minute inaintea lui Mardeev, o ora si 32 de minte inaintea lui Villagra, o ora si 48 de minute inaintea lui Stacey si peste doua ore fata de urmatorii.
Pentru echipajele Kamaz, cu exceptia lui Mardeev, etapa a zecea a adus poate mai multe dezamagiri si minute pierdute decat toti cei 30 de ani de istorie a participarii producatorului rus la Dakar, desi inceputul a fost bun.
Organizatorii au dat startul intai primelor 10 motociclete impreuna, apoi primelor 10 autoturisme si apoi primelor cinci cele mai bune camioane, trei Iveco si doua Kamaz, pentru a face lupta mai interesanta. Nikolaev a fost in frunte la inceputul cursei, iar la km 180 distanta dintre el si De Rooy, liderul clasamentului general, crescuse la 16 minute, si crescusera si sperantele ca daca va merge tot asa va putea recupera in aceasta etapa cele 27 de minute care ii desparteau in clasamentul general. Apoi o roata a fost intepata, iar Karginov l-a ajutat sa o inlocuiasca, si dupa ce si-a reluat drumul, la inceputul portiunii dificile de dune, unde inclinatia camioanelor trebuia controlata foarte bine ca sa nu ramana blocate in nisip, a sesizat niste vibratii la motor, cand nisipul acoperea fantele. Nikolaev a oprit in varful unei dune, a oprit motorul si a incercat sa se ocupe de asta, dar vibratiile inca erau acolo, asa ca a decis sa coboare duna si sa reia traseul, moment in care camionul s-a inclinat brusc pe o parte si a cazut. Nimeni nu a fost ranit, nici vehiculul nu a fost avariat mult, dar, fiind ultimul din primul grup care a pornit in cursa, nu era nimeni care sa-l ajute. Genugten a trecut pe acolo, iar intre timp echipajul lui Nikolaev pregatise totul, daduse nisipul la o parte, insa pe dreapta ambele roti erau deja pe jumatate plate, din cauza lipsei de aer, iar motorul nu a putut fi pornit pentru a umfla anvelopele cata vreme camionul era culcat. Nikolaev i-a asteptat pe Mardeev si Sotnikov, dar pana la urma Karginov a fost cel care a oprit primul sa-l ajute – insa deja trecuse aproape o ora – si astfel a pus camionul pe roti, a completat uleiul si a pornit iar la drum – insa avea sa ajunga printre ultimii, inainte de Karginov, cu peste trei ore si jumatate dupa liderul etapei, ceea ce i-a spulberat orice sansa la podium.
Sotnikov nu a avut probleme cu motorul, desi traseul era dificil, dar a pierdut timp din cauza unei probleme de navigatie si pentru ca a oprit sa-si ajute coechipierii: l-a scos pe Mardeev din nisip si i-a dat lui Nikolaev 10 l de ulei de motor.
Iar Karginov, in afara de oprirea pentru a-l scoate pe Nikolaev din nisip, a trebuit sa schimbe o roata si avut o problema cu o piatra foarte mare peste care a trecut in albia secata a unui rau si care i-a lovit partea de dedesubt a camionului, provocand o scurgere de ulei de care s-au ocupat prin sudura la rece si acoperire cu un material special.
Mardeev a salvat cumva onoarea Kamaz in aceasta etapa, desi nici echipajul lui nu a avut o zi foarte usoara. El a inceput in forta si a depasit cateva camioane, dar la km 48 a pierdut noua minute pentru a schimba o anvelopa. I-a ajuns apoi pe cei care il depasisera intre timp, iar la inceputul portiunii de nisip si de albii secate de rauri s-a impotmolit. Cei trei membri ai echipajului au inceput sa sape, dar nisipul era foarte tare, iar camionul nu se putea misca. Nici pilotul Tatra care a oprit sa-l ajute nu a reusit, deoarece masina lui nu era suficient de puternica, asa ca aproape a ramas si el blocat. Mardeev a pierdut astfel aproape jumatate de ora asteptand sa treaca pe acolo echipajul lui Sotnikov, camionul a fost repus pe traseu si rusul a incercat sa revina in frunte, fiind avantajat de un teren care-i era pe plac. Chiar si asa, din cand in cand motorul se supraincalzea si au fost dune pe care le-a abordat aproape la limita ca sa nu franeze motorul.

Final fara emotii pentru Gerard De Rooy
Etapa a 11, La Rioja-San Juan, de 712 km, din care 431 km de cursa speciala, a parut dezamagitor de usoara fata de cea anterioara, dar s-a desfasurat si ea pe o caldura teribila, uneori la 52 OC, in conditiile in care pilotii erau deja obositi dupa 10 etape. Rusii au pornit cu gandul ca, fiind un traseu favorabil lor, puteau sa profite de asta, si intr-adevar victoria i-a revenit lui Nikolaev, urmat la 5'01" de Versluis si la 5'36" de Van Genugten, ceilalti doi piloti Kamaz, Mardeev si Sotnikov, fiind pe locurile al patrulea, respectiv al cincilea, iar De Rooy, al carui principal obiectiv a fost sa nu piarda prea mult din avansul fata de urmaritorul lui in clasamentul general, pe al saselea, la 13'49" de lider. In afara de Mardeev, trei echipaje din primele patru erau Iveco, rezultate care seamana foarte bine cu ceea ce in anii anteriori ne obisnuise Kamaz. In ceea ce priveste concurentii MAN, desi au inceput bine editia din 2016, erau dupa aceasta zi pe locurile al cincilea si al saselea. Spectaculoasa a fost insa urcarea lui De Baar, care a trecut neobservat multe etape, dar a invins si a obtinut un avans urias fata de multi adversari exact in ziua in care s-a gresit cel mai mult. Il urma Nikolaev, pe locul al optulea, la trei ore si 40 de minute de lider, diferenta cauzata aproape integral de problemele tehnice si greselile din a zecea etapa. Altfel, poate ar fi fost un concurent mai redutabil pentru De Rooy decat colegul sau Mardeev, care urma sa fie vicecampion, datorita unei prestatii constant bune, dar care nu a castigat in 2016 nicio etapa. El a declarat ca in etapa a 11-a si-a stabilit ca obiectiv sa-si mentina pozitia a doua in clasamentul general, cu atat mai mult cu cat diferenta fata de al treilea echipaj nu era foarte mare, iar despre traseul din ultimele doua etape, care erau mai degraba rapide, stia ca il favorizeaza pe pilotul argentinian Villagra, aflat pe teren propriu. In ceea ce-l priveste insa pe Villagra, care pentru prima sa participare in raliul camioanelor si-a propus clasarea in primii trei si era aproape de a realiza asta, el a declarat ca nu va risca nimic din ce dobandise deja doar pentru a incerca sa-l depaseasca pe Mardeev.
Penultima etapa, San Juan-Villa Carlos Paz, cu un total de 931 km, nu a adus vreo modificare importanta in clasamentul general, dificultatea principala aici fiind pietrele si vegetatia de pe o parte si de alta a drumului, care puteau intepa anvelopele. In cazul camioanelor, speciala a fost mai scurta decat pentru celelalte trei categorii de vehicule, de 267 km, deoarece dimensiunile nu le permiteau sa treaca pe potecile foarte inguste. Si de aceasta data pietrele si vegetatia de pe o parte si de alta a drumului erau periculoase pentru anvelope. Etapa a fost castigata de Versluis, urmat la 3'14" de Villagra si la 3'18" de Stacey. De Rooy a terminat si a 12-a etapa fara probleme, pe locul al cincilea, la 5'24" de lider, si astfel a intrat in ultima zi de concurs cu un avantaj foarte confortabil in clasamentul general.
A 13-a etapa, de la Villa Carlos Paz la Rosario, a avut doar 180 km, iar castigator a fost Stacey, urmat de coechipierul lui Versluis la 1'45" si Nikolaev la 2'08". Si traseul din aceasta zi a fost foarte scurt si rapid, aducand diferente mici intre piloti: 10 dintre ei au ajuns la final la mai putin de 10 minute de lider, iar 23, la cel mult jumatate de ora.
Astfel, De Rooy castiga Dakarul pentru a doua oara, dupa victoria din 2012, si este urmat de Mardeev, la circa o ora si 10 minute, Villagra, la aproximativ o ora si 40 de minute, Stacey, la doua ore si 23 de minute, Van Genugten (care a pierdut in ultima zi un loc in clasament), la doua ore si jumatate, De Baar, Nikolaev, Valtr (Tatra), Versluis si Vilas Roca (Iveco).