Deoarece in 2011 a implinit 20 de ani de cand produce vehicule rutiere, Fliegl a invitat clienti si ziaristi din presa de specialitate la cartierul sau general din Triptis, unde se afla doua dintre fabrici si singurul centru de testare din Europa ce poate realiza masuratori dupa regulile IRTE. Cu aceasta ocazie am vizitat din nou cel mai mare centru de
productie al companiei si am avut ocazia de a discuta cu reprezentantii sai – printre sesiuni de carting si recitaluri ale unor trupe binecunoscute in Germania – despre situatia actuala a pietei de vehicule comerciale si despre investitiile realizate in perspectiva unei noi cresteri.
Pentru vehicule rutiere, Fliegl are doua unitati de productie la Triptis, una la Abda (Ungaria), pentru sasiuri din otel, si una la Barcelona, care se ocupa de montarea usilor si prelatelor pe sasiurile primite din Germania, pentru scaderea costurilor de transport. La acestea se adauga doua centre la Töging (Germania), pentru masini agricole si de constructii (basculante cu una sau doua axe, cisterne pentru ingrasaminte lichide, colectoare automate de biogaz, mixere de ciment, distribuitoare/agitatoare de ingrasamant, maturatoare s.a.), si una in Kastl (Fliegl Agro-Center), unul dintre cele mai mari centre pentru masini agricole din Germania, responsabil si de service si piese de schimb pentru toate produsele Fliegl.
20 de ani de mentalitate vest-germana la Triptis
In 1991, Josef Fliegl, un om de afaceri bavarez care se ocupa de dezvoltarea, constructia si vanzarea de remorci agricole, impreuna cu fiul sau Helmut, a cautat in fosta RDG un proiect in care sa investeasca si a gasit la Triptis o fabrica de axe si transmisii pentru vehicule agricole, pe care a cumparat-o de la stat.
Helmut Fliegl s-a mutat in est pentru a conduce afacerea, mai ales ca erau vremuri nesigure dupa caderea Zidului Berlinului, dar modul sau „vestic“ de a gandi a fost primit cu suspiciune de localnici. Oricum, una dintre primele decizii pe care a trebuit sa le ia a fost sa concedieze, inca din prima luna, 100 de angajati, si sa creasca mult asteptarile de la cei ramasi.
Spre deosebire de piata masinilor agricole, cea a vehiculelor rutiere a explodat in acea perioada, astfel ca Helmut Fliegl a luat ca model vehiculele agricole produse de companie in Bavaria si le-a adaptat mersului pe sosea. Ideea era buna, dar dificil de pus in practica, deoarece lipsea cunoasterea produselor, a clientilor si a furnizorilor de componente de calitate. In timp insa angajatii au invatat tot mai bine, problemele legate de calitatea produselor s-au remediat si a fost extinsa si gama: de la remorci mici tandem s-a trecut si la trailere joase pentru lespezi, containere folosite in constructii sau masini grele – modele care i-au inspirat si pe alti producatori.
In 1993, piata vehiculelor comerciale a scazut, deoarece necesarul RDG fusese deja acoperit, dar aceasta criza a adus si avantaje: furnizori binecunoscuti de componente s-au aratat mai interesati de Fliegl, astfel ca a crescut calitatea semiremorcilor. Iar contractele semnate atunci au fost pe termen lung.
La jumatatea anilor '90 piata a scazut din nou si, pentru a se mentine, Fliegl a pus accent pe inovatie, realizand prima sa semiremorca-platforma si primul sau sasiu de containere. Dar conflictele interne est-vest nu au disparut intre timp, astfel ca o parte a productiei a fost relocata in strainatate, la Triptis au fost adusi muncitori croati si sloveni si s-a pus inclusiv problema mutarii complete a companiei. Daca de atunci multe societati din Turingia au dat faliment, Fliegl s-a mentinut si chiar a crescut, astfel ca si angajatii au inceput sa aiba un sentiment mai puternic al apartenentei la aceasta firma de familie. Si acum, dupa 20 de ani, Helmut Fliegl considera ca produsele au atins o calitate foarte inalta, iar disputa est-vest nu mai este deloc de actualitate.
Continua investitiile in centrele de productie
Cu ocazia evenimentului care a marcat cei 20 de ani de activitate la Triptis a fost organizat si un tur al celei de-a doua fabrici din localitate, inaugurate in 2005, despre care noi am scris in urma cu trei ani, astfel ca o vom prezenta foarte succint. Aceasta se intinde pe 30 ha si are o capacitate de productie de 50 de unitati/zi (modele standard – prelate, basculante, sasiuri pentru containere – care reprezinta cam 70% din productia companiei), cu 50 de angajati, iar prima fabrica din Triptis ocupa 17 ha, are 150 de angajati si o capacitate de 10 vehicule/zi (versiuni specializate). Insa cererea din prezent nu justifica realizarea, in total, a mai mult de 18 remorci/semiremorci, deoarece „daca vanzarile merg ca in primele opt luni, pana la final de an vom ajunge la 3.500-4.000 de unitati“, asa cum estimeaza Max Krüger, directorul de vanzari al companiei.
In ultimii trei ani, in a doua uzina s-a investit mai ales in statia de sablare si vopsire, in pregatirea unui nou lant de productie care, atunci cand piata o va cere, va permite dublarea capacitatii acestui centru, precum si in poduri mobile pentru transportul sasiurilor, cu capacitate de 2×5 t. Numai in 2011 fabricii i-au fost alocate cinci milioane de euro.
Cea mai importanta caracteristica a acestei uzine este faptul ca a fost proiectata sa fie flexibila, chiar daca gama de produse realizate e mare. Astfel, se poate lucra simultan la sasiuri de dimensiuni diferite si nu se mai pierde timp ca atunci cand linia este rezervata mai multe zile unui anumit model.
Pentru a raspunde cat mai prompt comenzilor, intotdeauna sunt sasiuri pe stoc, la momentul vizitei numarul lor fiind de circa 700. Ele sunt fabricate fie in Ungaria, fie la celalalt centru din Triptis, dar in curand se vor realiza tot aici. Iar pentru celelalte componente nu se foloseste depozitul propriu, ci se apeleaza la aprovizionare just-in-time. Sasiurile standard, in cazul Fliegl, sunt negre sau, uneori, rosii, celelalte culori fiind optionale. Tot optionala este si galvanizarea lor, la care apeleaza circa 20% din clienti (mai ales pentru bene si containere), si care costa in plus aproximativ 300 de euro, dar ofera o garantie anticoroziune de cinci ani.
Interventia umana este minima in aceasta fabrica, si ea include sudura suportilor de axe, vopsirea – deoarece oamenii sunt mai flexibili decat robotii, asa cum considera reprezentantii Fliegl – si montarea componentelor.
Intreaga energie necesara acestor procese este produsa la fata locului, cu ajutorul celor doua generatoare si al solarului de pe acoperis.
Piata creste din nou, dar e imprevizibila
Anul trecut, Fliegl a vandut circa 2.700 de vehicule, in 2011 se estimeaza un numar de 3.500-4.000, iar pentru anul urmator tinta este nivelul din 2008, de aproape 5.000. „E tot mai dificil sa faci estimari referitoare la economie sau la piata, deoarece parerile sunt impartite. Dar noi suntem pregatiti pentru orice“, declara Max Krüger.
Din totalul productiei, prelatele reprezinta 60-70%, asta si din cauza ca cererea pentru basculante nu a crescut la fel de mult in 2010 si 2011.
Circa 65% din productie merge la export, pietele principale fiind Polonia si Cehia (pentru prelate), tarile scandinave (trailere agabaritice), dar si Spania, Austria, Elvetia si Rusia – unde se cauta un partener deoarece „e mai bine sa produci acolo ca sa eviti costurile mari de transport si taxele pentru vehicule de import“. In ceea ce priveste Germania, ea reprezinta o piata puternica pentru basculante, asa cum declara directorul de vanzari al companiei.
De altfel, tara de origine inregistreaza si cea mai mare si mai rapida crestere a cererii, urmata la distanta apreciabila de Polonia. In est, insa, progresul este nesemnificativ.
Inchirierea a luat avant pe fondul crizei
Fliegl are si divizie proprie de inchirieri, care activeaza deocamdata mai mult in Germania, cu o flota de circa 700 de semiremorci, in crestere mare de la un an la altul, asa cum declara Max Krüger. „Oferim acest serviciu de 10 ani, acum 3-4 ani aveam 200 de unitati si pasii prea mari pe care i-am facut mai ales ca urmare a crizei economice pot fi daunatori pentru companie. De aceea trebuie sa mai incetinim cresterea.“
Si filialele Fliegl din Ungaria, Spania sau Cehia au inceput sa inchirieze semiremorci, „dar deocamdata nu este usor“.
Semiremorcile sunt pastrate in flota 2-3 ani, deoarece „incercam sa pastram parcul cat mai tanar“, apoi sunt vandute ca second-hand.
Vehiculele foarte specializate nu se inchiriaza decat pe termen lung, de 2-3 ani, dar la modelele standard, in special la prelate, se poate pleca de la o luna si se ajunge si la trei ani. Iar suma fixa lunara pe care o plateste clientul include service si reparatii de anvelope.
