Dupa doi ani de criza severa, piata de transport din Romania incepe sa-si revina. Din octombrie 2008 si pana in prezent au disparut peste 20.000 de camioane licentiate, reprezentand 23% din flota totala inregistrata la noi. Chiar daca unele se mai gasesc inca prin curtile firmelor de transport sau ale dealerilor, cert este ca mii bune de camioane au fost re-exportate in Europa de Vest, atat de catre dealerii de camioane, cat si de firmele de leasing si chiar de societatile de transport care nu si-au mai permis sa plateasca ratele de leasing.
 

Dupa erodarea iremediabila a unor relatii transportator-firma de leasing/producator de camioane, piata romaneasca trebuie sa treaca intr-o noua etapa, aceea a recastigarii increderii si de o parte, si de cealalta. Asta deoarece nici firmele de transport nu pot continua la nesfarsit sa cumpere cu banii jos camioanele si sa subcontracteze serviciile de transport la alte firme mai mici, si nici firmele de leasing nu-si mai pot oferi banii doar clientilor care nu au nevoie de ei. Iar vina comenzilor supralicitate si a numeroaselor contracte incheiate la preturi ridicate, cu dobanzi mari, finalizate cu reposesii de amploare in ultimii doi ani, nu este numai a transportatorilor, dupa cum nu este nici numai a finantatorilor si a vanzatorilor de autovehicule. Ca atare, este important ca firmele de leasing sa-si refaca schemele de refinantare si sa arate mai multa flexibilitate pentru clienti vechi, care au platit ani de zile la termen, iar firmele de transport trebuie sa-si recapete obisnuinta de a plati la timp finantarile si furnizorii.
Daca, in urma cu cativa ani, firmele de leasing din Romania si producatorii de camioane spuneau despre transportatorii romani ca sunt foarte disciplinati si platesc „ceas” ratele de leasing, acum toti furnizorii lor se plang ca asteapta cu lunile sa le fie achitate datoriile. Furnizorii de vehicule, dar mai ales cei de anvelope si piese de schimb, cred ca transportatorii abuzeaza prea mult de scuza vesnica legata de plata cu intarziere a serviciilor de transport. In parte este adevarata, dar multi au capatat obisnuinta de a plati cat mai tarziu, uneori afectand echilibrul financiar al furnizorilor mai mici. Pana la deblocarea finantarilor si cresterea pe toate segmentele a pietei de transport, firmele mari sunt singurele care isi permit sa profite de preturile bune ale camioanelor de pe piata, in timp ce cele cateva mii de firme micute care nu au mai facut fata crizei din transporturi nu gasesc inca resursele sa se adune.
In acest numar de inceput de toamna, cand toata lumea parca reincepe sa munceasca mai cu spor dupa vacanta, am pregatit o ancheta de piata in care oferim detalii despre primele achizitii de flote de pe piata, dupa doi ani de reposesii, precum si despre evolutia parcului national de transport din ultimii doi ani. Observatiile sunt clare: firmele mari incep sa ocupe „teritoriul” lasat liber de cele mici care au disparut de pe piata, incepand sa foloseasca la maximum flotele actuale de transport si achizitionand inca alte masini noi.
„Secerarea” pietei de transport de catre valurile de reposesii din 2008-2009 au contribuit la cresterea varstei medii a flotei nationale de camioane, care, dupa ce ca sunt putine (sub 100.000 de autovehicule de peste 3,5 t), sunt si foarte vechi: peste 60% au o varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani, 16% fiind chiar de peste 15 ani, adica autovehicule care trebuiau sa fie de mult casate. Numai daca luam in calcul aceste „epave”, tot ar fi circa 16.000 de autovehicule cu vechime de peste 15 ani, care necesita o inlocuire rapida.
In aceste conditii, 2011 va reprezenta cu siguranta un an in care piata de camioane va reincepe sa fie pe plus, mai ales ca in 2011 cabotajul s-ar putea liberaliza si pentru romani si bulgari, iar dupa criza, parca si soferii sunt mai intelegatori si dornici sa munceasca cu orice pret, chiar si acela al lucrului in ture de cate trei luni in Vest. Bani sa iasa, mai ales cand multe familii sunt amenintate cu executarea silita pentru creditele necontrolate luate in 2007-2008!