Transportul intermodal de mărfuri permite valorificarea avantajelor fiecărui mod de transport în parte – rutier, feroviar, pe căi navigabile sau aerian – cu focus pe flexibilitate, viteză de deplasare, costuri și performanțe de mediu. Finanțarea totală a UE aferentă perioadei 2014-2020 pentru proiecte care sprijină intermodalitatea, angajate prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Facilitatea pentru conectarea Europei (CEF) a fost de aproximativ 1,1 miliarde de euro. Cu toate acestea, rutierul rămâne modul preferat de transport, în ciuda impactului negativ asupra mediului.
Sprijinul financiar acordat de UE pentru proiectele de transport intermodal de marfă și reglementarea aferentă nu a fost suficient de eficient, se arată într-un studiu elaborat de Curtea Europeană a Auditorilor pentru Comisia Europeană, deoarece încă nu există condiții echitabile pentru transportul intermodal de marfă la nivelul UE, astfel că acesta nu poate concura de la egal la egal cu transportul rutier, din cauza barierelor de reglementare și de infrastructură. Deși intermodalitatea face parte din strategiile mai ample privind ecologizarea transportului de marfă, CE nu are o strategie dedicată în acest sens.
În primul rând, Comisia nu a stabilit obiective cantitative pentru ponderea transportului intermodal de marfă în volumele totale, însă a trasat ținte nerealiste pentru 2030 și 2050 în ceea ce privește utilizarea sporită a căilor ferate și a căilor navigabile interioare pentru transportul cargo. Statele membre și-au propus creșterea transportului feroviar de marfă individual, fără a-l alinia la nivelul UE, se mai arată în raport.
Reglementarea pieței este un factor cheie în susținerea alegerilor politice. Cu toate acestea, prevederile Directivei 92/106/CE privind transportul combinat – singura parte a legislației UE specifice transportului intermodal – sunt depășite, apreciază realizatorii studiului. Comisia a făcut mai multe încercări de revizuire a directivei, dar nu a reușit să obțină acordul statelor membre. Există reglementări UE – în special cele care vizează transportul rutier – care contracarează parțial obiectivul de a face intermodalul mai atractiv. Ce-i drept, Comisia a luat măsuri pentru a simplifica normele privind acordarea ajutoarelor de stat pentru schemele care vizează trecerea de la transportul rutier către cel intermodal, implicând calea ferată, căile navigabile interioare sau transportul multimodal.
Transportul rutier rămâne preferat
Rutierul rămâne cel mai atractiv mod de transport marfă, grație flexibilității sale și posibilității de a oferi livrare până la destinație. Pentru multe tipuri de mărfuri este adesea cea mai rapidă și mai ieftină soluție, chiar și pe distanțe lungi. În absența măsurilor de sprijin ori a subvențiilor, transportul intermodal de marfă este în medie cu 56% mai scump decât alternativa exclusiv rutieră. În plus, calea ferată sau căile navigabile interioare sunt mai lente și necesită o infrastructură specifică, imposibil de replicat în fiecare locație de expediere. Pe de altă parte însă, aceste moduri de transport oferă mai multă siguranță, poluează mai puțin și pot reduce presiunea pe drumurile aglomerate. „Intermodalitatea înseamnă tocmai să profiți de punctele forte relative ale diferitelor moduri de transport”, subliniază Curtea Europeană a Auditorilor. Din păcate, dacă în 2010 căile ferate și cele navigabile interioare reprezentau aproximativ 25% din transportul de marfă, până în 2020, ponderea acestora a scăzut la sub 23%.
Emisiile de gaze cu efect de seră sunt considerate o cauză majoră a schimbărilor climatice. Nu mai puțin de un sfert din acestea provin din transport, iar rutierul este responsabil de nu mai puțin de 72% din total. Cu toate acestea, raportul concluzionează că intermodalul încă nu are condiții de a concura transportul rutier, mai ieftin.
Soluții și recomandări în favoarea intermodalului
Referindu-se la ceea ce ar trebui făcut, raportul arată că CE ar trebui să specifice – în strânsă cooperare cu statele membre în cauză – ținte pe coridorul rețelei centrale în ceea ce privește ponderea fluxurilor de trafic de marfă pe fiecare mod de transport în parte, inclusiv fluxurile intermodale, și să solicite coordonatorilor europeni să raporteze cu privire la atingerea acestor obiective, coroborat cu identificarea investițiilor necesare pentru a le respecta. Se cere îmbunătățirea colectării de date privind transportul intermodal de mărfuri la nivel național, în colaborare cu Eurostat și cu oficiile naționale de statistică, în special prin evaluarea necesității ca cerințele de furnizare a datelor să fie incluse într-un act legislativ.
Raportul recomandă eliminarea obstacolelor legislative din transportul feroviar, astfel încât să poată fi o alternativă competitivă la cel rutier. În special sunt necesare dispoziții privind gestionarea capacităților de transport pentru a se potrivi mai bine nevoilor existente, precum și standarde tehnice și operaționale unitare la nivel european. Sunt necesare revizuiri ale legislațiilor privind transportul combinat și cel rutier, cu focus pe dispoziții privind digitalizarea, fluxurile de informații și consolidarea stimulentelor pentru transportul intermodal în comparație cu transportul exclusiv rutier.
CE trebuie să ofere statelor membre orientări clare cu privire la standardele de performanță, împreună cu elaborarea unui plan de dezvoltare a terminalelor, în special în ceea ce privește tranzitul transfrontalier și de-a lungul coridoarelor rețelei centrale.
În cele din urmă, raportul propune oferirea de finanțări. În primul rând, proiectele finanțate prin Facilitatea Conectarea Europei (cu management direct) și care vizează o schimbare multimodală (în special infrastructura terminală sau portuară) trebuie să includă în analiza cost-beneficiu – care este deja o parte obligatorie a cererilor de grant – o estimare cuantificată a proiectului, potențialul de a genera deplasarea multimodală și nivelul sarcinilor la care ar fi indusă o schimbare în acest sens. Iar pentru proiectele aflate în gestiune partajată se recomandă promovarea conceptelor menționate mai sus în fața autorităților de management, în special la conceperea programelor operaționale.
