Blue Moon Trucks este o companie relativ nouă pe piața de transport marfă din România, dar managerul Liliana Babiciu are o istorie de nu mai puțin de 12 ani în industrie. Iar cum martie este luna dedicată femeii, am ales să vă prezentăm o nouă poveste de succes în transporturi, care are drept protagonistă o femeie.
Activitatea de transport a companiei Bab Max Trans, deținută de Liliana Babiciu și de soțul ei, a început în 2011, după ce anterior cei doi cochetaseră cu transportul național complementar distribuției de produse alimentare în județul Maramureș. Cum unii producători plăteau separat pentru transportul mărfii de la fabrică, s-a decis achiziționarea a două camioane, un MAN cu semiremorcă prelată și un tandem – camion Iveco cu remorcă – cu care au dat drumul la treabă. Ulterior, o colaborare cu DB Schenker a asigurat volume mai mari de transport, inclusiv pe relația Budapesta-RO, iar cum a fost solicitat transport la temperatură controlată a fost achiziționată și prima semiremorcă frigorifică.
Cursele pentru DB Schenker au continuat, iar în 2012 au fost cumpărate patru camioane noi, două MAN și două Volvo, toate cu semiremorci frigorifice, pentru extinderea activității pe Franța-România. „Recunosc că eram retincentă la o creștere mare și bruscă a parcului auto. De altfel, soțul meu nu mi-a spus inițial decât de două dintre ele, după care, printr-o conjuctură, au venit și celelalte. Cele două camioane cu care începuserăm activitatea au fost date ca avans pentru MAN-uri și am intrat în forță în transportul internațional”, își amintește Liliana Babiciu.
Pe măsură ce volumele de transport au crescut au mai fost cumpărate și alte camioane, de data aceasta second‑hand, dar cu număr mic de kilometri la bord, astfel că în 2016 se ajunsese la 16 ansambluri frigorifice. Cum toate mașinile erau în leasing, expunerea era foarte mare, valoarea contractelor depășind un milion de euro. Tocmai când activitatea era în plină dezvoltare, soțul Lilianei Babiciu a decedat, iar ea a rămas singură cu firmele și cu toate datoriile de achitat. „Separat de contractele de leasing aveam și credite bancare, tot de aproximativ un milion de euro, astfel că m-am trezit dintr-o dată într-o situație foarte dificilă. Recunosc că nu am fost pregătiți pentru o creștere atât de rapidă a afacerii, amândoi nu am avut destule cunoștințe și nici experiență, astfel încât nu am luat întotdeauna cele mai bune decizii. Atunci când am început business-ul în transport era mult mai ușor decât acum, fiind mai multe oportunități. Și privind înapoi consider că nu am reușit să fructificăm la maximum șansele pe care le-am avut. Îmi aduc aminte că făceam transporturi pe relația Anglia, mai aveam o cursă internă acolo, după care întorceam camionul gol până în Franța, de unde încărcam returul. La o analiză a activității, făcută în 2017, am constatat că mergeam la un cost/km de 0,83 de euro, ceea ce era foarte puțin. Știu că lucrurile s-au dezvoltat în mare viteză și poate din acest motiv nu am reușit să acordăm atenție tuturor detaliilor și să fim mai eficienți. Am fost destul de retincentă la creditare și s-a dovedit că am avut dreptate. Pe de altă parte, nici banca nu a intervenit, deși ar fi trebuit să ne descurajeze, având în vedere și lecția pe care ar fi trebuit să o învățăm cu toții după criza economică din 2009”, explică Liliana Babiciu.
„După un an în care am încercat să merg mai departe cu toate, ratele și datoriile s-au adunat, astfel că am fost nevoită să cer insolvența pentru compania de distribuție, ceea ce a determinat banca să oprească linia de credit pentru firma de transport. Atunci a fost un moment de cumpănă și am luat decizia ca, pentru a o salva, să o pun la adăpost și să o protejez sub umbrela insolvenței.”
Compania de transport avea capacitatea să iasă din insolvență, întrucât nu avea datorii la furnizori, iar restanțele la stat erau mici. Din păcate, legislația nu este în favoarea celor care intră în insolvență, este de părere Liliana Babiciu, amintindu-și că nu i s-au eliberat documentele A1 pentru șoferi tocmai din acest motiv. Practic, restanțele la buget – deși suspendate pe perioada insolvenței – nu permiteau eliberarea A1.
Activitatea de transport s-a mutat pe Blue Moon Trucks
Din cauza problemelor birocratice și a altora similare, administratorul Bab Max Trans a decis să lase în urmă firma de suflet, pe care o înființase împreună cu soțul său, și să mute activitatea de transport pe Blue Moon Trucks – o companie separată, care funcționa din 1994 și fusese deținută anterior (sub o altă denumire și având un alt obiect de activitate) de mama sa.
„Am ales să se numească Blue Moon Trucks pentru că am văzut această schimbare ca pe un semn bun, inspirată fiind de expresia «Once in a blue moon», care semnifică ceva ce se întâmplă rar și este de admirat. Plus că în astronomie Luna Albastră apare în două situații: fie în urma unor erupții vulcanice sau incendii (catastrofe naturale), care încarcă atmosfera astfel încât luna se vede albastră, fie atunci când sunt două luni pline în aceeași lună calendaristică. Cum în octombrie 2020 a fost un astfel de fenomen, iar eu trecusem prin niște catastrofe (decesul soțului, insolvența) am luat decizia că Blue Moon Trucks este denumirea potrivită. Pe de altă parte, numerele de înmatriculare ale camioanelor erau deja «BMT», ceea ce s-a potrivit de minune”, a explicat Liliana Babiciu.
Perioada dificilă a relansării
Faptul că a rămas singură nu a descurajat-o pe Liliana Babiciu, ci, dimpotrivă, a motivat-o să ducă mai departe visul soțului ei. Iar în timp a căpătat mai multă încredere în deciziile ei.
„Dacă soțul meu a avut ideea să cumpere multe mașini, să facă multe lucruri deodată, eu am fost mai ponderată și am preferat să am o bază și o linie clară, astfel încât în momentul în care accelerez să o fac în direcția corectă și să nu mă îndrept spre o prăpastie.”
În ciuda schimbărilor care s-au produs, echipa a rămas aceeași, chiar dacă au fost momente când situația firmei nu a fost dintre cele mai bune. „M-am bucurat de încrederea acordată de colegi că voi reuși să scot lucrurile la capăt și le va fi bine și lor alături de mine. Cea mai mare provocare la început a fost cu șoferii, care erau obișnuiți cu un anumit stil de lucru. Am mizat însă pe respect reciproc și am avut puține cazuri în care chiar a fost nevoie să ridic tonul. Funcționăm practic ca într-un parteneriat în care beneficiile sunt de ambele părți.”
Întâmplarea a făcut ca șoferul de referință al companiei să renunțe la șoferie chiar în 2017, iar de atunci lucrează pe parte administrativă, fiind persoana de bază pentru administratorul Blue Moon Trucks. „A fost sprijinul meu în toți acești ani de când am rămas singură în firmă și este persoana pe care mă bazez cel mai mult. Știu că trage alături de mine pentru binele firmei și se implică în tot ce intervine în activitatea de transport.”
În același timp, și relația cu furnizorii a fost relativ bună. Astfel, deși furnizorul de carduri de combustibil a cerut o garanție financiară pe perioada cât compania a fost în insolvență, a fost totuși de acord ca aceasta să fie constituită din sumele rezultate din recuperarea de TVA. În același timp, nici firma de leasing nu a solicitat reposesia vehiculelor atunci când s-a întârziat cu plata ratelor (acest lucru și într-un context legislativ favorabil pentru compania de transport), astfel că ratele au fost reeșalonate.
Pandemia de covid a fost benefică pentru transportul de marfă, pentru că, după primele luni mai dificile, când au fost instituite numeroase restricții, iar șoferii erau destul de panicați, lucrurile s-au aranjat, plus că s-au oferit subvenții și ajutoare pentru agenții economici. „Cred că pandemia a mascat și a încetinit o criză economică ce se prefigura la nivel mondial, acest tip de fenomene având o anumită ciclicitate. De aceea rămân rezervată și consider că greul încă nu a trecut. Faptul că 2023 a fost sub anul precedent pe mai mulți indicatori trebuie să ridice un semn de întrebare.”
În prezent, Blue Moon Trucks operează cu 12 ansambluri proprii plus alte două închiriate.
Focus pe eficientizare
În ultimii ani, obiectivul principal al Lilianei Babiciu a fost continua eficientizare a activității, cu mare atenție la fiecare leu cheltuit. După mulți ani de leasing, toate contractele au fost încheiate, astfel că 2024 (și poate și 2025) vor reprezenta un răgaz pentru capitalizare, mai ales că piața este caracterizată de multă incertitudine. Într-adevăr, flota este ușor învechită, iar costurile cu întreținerea sunt mai mari, însă, punând în balanță plusurile și minusurile, este mai bine așa. De altfel, administratorul Blue Moon Trucks se ferește încă să cumpere camioane Euro 6, întrucât se vorbește între operatori că primele generații nu au fost foarte reușite, iar ea are în plan să meargă în continuare pe second-hand-uri cu număr mic de kilometri.
„Diferența de consum nu este seminificativă prin raportare la vehicule Euro 6 fabricate în 2019, spre exemplu, astfel încât să conteze la costul/km, asta dacă punem în cealaltă parte a balanței prețul achiziției și costul cu amortizarea. Desigur, contează mult și numărul de kilometri parcurși. Pe de altă parte, asistăm la o adevărată campanie a caselor de expediție de a scădea prețul la transport și, din păcate, sunt colegi care acceptă să meargă la un tarif sub 1 euro/km. Și nu vorbim aici doar de șoferii-patroni, ci și de companiile mari, care își optimizează legăturile dintre contractele principale acceptând orice preț pentru a nu merge pe gol.”
Liliana Babiciu susține introducerea unui tarif minim de transport, după modelul Ungariei, astfel încât să se descurajeze destabilizarea pieței. A participat și la protestele din ianuarie, pentru a susține drepturile transportatorilor, și consideră că industria trebuie să rămână unită.
Investiție în propriul software de transport
Cel mai important pas spre eficientizare a fost investiția în propriul software de transport. Totul a început din nevoia de structurare optimă a programului de transport (care până atunci se ținea pe foaie) și de a vedea ce se întâmplă cu fiecare camion în parte. Primul pas a fost către Microsoft Excel, apoi către un software terț (în 2019), care nu era însă perfect adaptat specificului activității companiei. Alte programe mai complexe și mai complete de pe piață s-au dovedit a fi destul de scumpe la momentul respectiv în raport cu beneficiile oferite, astfel că, în final, s-a luat decizia dezvoltării unei aplicații personalizare, și așa a apărut TransClarity.
Software-ul dedicat a oferit o imagine de ansamblu foarte bună a întregii activități, cu identificarea numărului de kilometri de dislocare și posibilitatea optimizării acestora, dar și o evidență a tuturor cheltuielilor per vehicul. Integrând comenzile de transport în programul TransClarity, prin corelarea datelor privind țara de plecare, cea de sosire și a timpilor realizați cu informațiile GPS se pot determina cu precizie perioadele în care șoferii au fost în detașare transnațională, astfel încât să fie remunerați corespunzător.
În următorii ani, prioritatea principală este înnoirea flotei. În același timp, nu este exclusă nici ducerea proiectului TransClarity la un nivel următor, care presupune comercializarea acestuia.
„Cu toată încărcătura pe care mi-a lăsat-o, îi sunt foarte recunoscătoare soțului meu că a avut curajul să crească flota. Pentru că acesta a fost un punct decisiv în dezvoltarea ulterioară. Și, în ciuda leasing-ului uriaș, am avut, în același timp, o bază pe care să reconstruiesc totul”, își încheie povestea Liliana Babiciu, care de anul acesta îl are alături în firmă și pe fiul său, Răzvan, absolvent de management. „De regulă, părinții care au propriul business sunt un model de «Așa nu!» pentru copiii lor, astfel că mulți nu doresc să se implice în afacerea familiei, pentru că văd suferința părinților și tot stresul lor. Am simțit și eu asta pe pielea mea și, într-adevăr, business-ul îți fură părintele de lângă tine, astfel că pleci în viață cu gândul că vrei să procedezi altfel. Se întâmplă însă ca Universul să așeze în așa fel lucrurile încât să ajungi să faci ce au făcut părinții tăi. Pe de altă parte, ca părinte – mamă în special – trecând prin provocările unui business, nu îți dorești să îți expui copilul la aceleași riscuri la care te-ai expus tu: o mașină care iese pe stradă din start reprezintă un risc, un șofer care se urcă băut la volan și face accident trage după sine și firma pentru care lucrează ș.a. Tocmai de aceea, mulți părinți încearcă să-și direcționeze copiii pe alte drumuri, tocmai pentru că este multă durere în a fi proprietar și administrator de afacere. În relația cu copiii mei am decis să îi las să își aleagă singuri drumul în viață și așa au făcut. Nu pot însă să nu mă bucur de faptul că baiatul a ales să mi se alăture în companie și sunt conștientă de faptul că și eu am ce să învăț de la el – care este mult mai adaptat în această lume a digitalizării și tehnologizării – așa cum și el are de învățat de la mine.”
