CEO-ul și fondatorul Ti Insight, John Manners-Bell, a vorbit recent la Conferința anuală a Asociației Europene a Lanțului Frigorific despre oportunitățile pentru industria produselor la temperatură controlată în lumea post-globalizare, dând inclusiv detalii despre barierele comerciale tot mai mari din sectorul floriculturii și horticulturii – flori tăiate și fructe și legume proaspete, pentru care importurile în UE se ridică la 110 miliarde de euro. Deci ele reprezintă o parte importantă a consumului.
Comerțul de flori tăiate și de fructe și legume proaspete este global și deosebit de important pentru țările emergente: Europa este o piață de export majoră pentru Oceania, Africa de Sud, Israel și Kenya, în timp ce Costa Rica și China aprovizionează atât SUA, cât și UE, iar UE și SUA sunt și ele parteneriate.
Schimburile comerciale sunt guvernate de reguli și reglementări, pe care reprezentantul Ti le consideră perfect rezonabile, deoarece protejează consumatorii și mediul. Iar lucrarea „Delivering a Sustainable, Resilient Perishable-Goods supply Chain“, publicată de The Global Cold Chain Alliance în aprilie 2024, afirmă importanța securității și rezilienței alimentare, caracteristici critice în viitoarea strategie comercială. În același timp însă, ele pot acționa și ca un factor de descurajare a comerțului, deci trebuie utilizate proporțional. Deoarece restricțiile sanitare sau fitosanitare necesare din motive de sănătate pot fi și un dispozitiv protecționist foarte eficient și, din cauza complexității tehnice, pot constitui o barieră înșelătoare și dificil de contestat. Spre deosebire de tarife și alte bariere netarifare, aceste restricții pot fi văzute ca măsuri „cripto“, ușor de impus pentru a proteja producătorii interni și foarte dificil de eliminat prin recurs legal. Deci este justificată întrebarea când sunt aceste riscuri reale și când sunt imaginare sau inventate.
Reprezentantul Ti amintește că Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recomandat recent ca verificările importurilor de flori tăiate în UE din Kenya să crească la cel puțin 25% din transporturi, iar controalele fitosanitare să fie supravegheate de o rețea de organizații naționale pentru protecția plantelor din întreaga Africă de Est și să vizeze nu numai Kenya, ci și Etiopia, Tanzania, Uganda, Zambia și Zimbabwe.
Sigur că este responsabilitatea Comisiei Europene să se asigure că nu există infestări importate cu dăunători și boli, mai arată John Manners-Bell, dar reglementările au un cost. De exemplu, s-a estimat că Africa de Sud cheltuiește 253 de milioane de dolari pentru a se conforma reglementărilor comerciale UE referitoare la moliile codling și la pata neagră de pe citrice. Una dintre modalitățile de atenuare a riscului prezentat de aceste tipuri de dăunători este stocarea produselor perisabile la o temperatură scăzută, ceea ce aduce beneficii furnizorilor de servicii din lanțul frigorific cu sediul în aceste țări. Dar, dacă asta înseamnă că volumul exporturilor este scăzut, deoarece producătorii nu sunt capabili să transfere costurile logistice spre clienții finali, economiile locale vor fi afectate, iar opțiunile consumatorilor europeni vor fi limitate.
