În urmă cu mai bine de 15 ani, am avut un interviu cu un manager al unei firme de producție care își transporta produsele proprii cu niște camioane deosebite. Încă de pe atunci marjele în transporturi erau destul de strânse și, pentru a înțelege cum reușește acea companie să amortizeze un camion „ediție specială” și altele destul de bine echipate, interviul a mers rapid de la calitățile tehnice ale vehiculelor către business. La toate întrebările administratorul firmei începea un răspuns, dezvoltat și terminat apoi de șoferul care conducea camionul ediție specială. Că era vorba despre business sau legislație, șoferul le știa pe toate. Multe informații erau greșite și când i-am atras atenția administratorului firmei că legea spune altfel și să aibă grijă, șoferul mă întrerupea și spunea că „nu e așa!”, că a auzit el „din parcare” cum fac colegii, cum s-a procedat la un control etc. Am plecat cu convingerea că un business condus după sfaturi „din parcare” nu va rezista mult. Și nu a rezistat încă doi ani.
De aceea, în contextul vremurilor tulburi pe care le trăim, în care trebuie să alegem între curente imperfecte, dar cunoscute, și unele promițătoare, dar periculos de perfecte, cred că este important să aducem în discuție importanța alegerii sursei informațiilor după care ne conducem afacerile, dar și viețile. Ne luăm informația din surse verificate sau din social media, deci cumva tot „din parcare”?
Am copilărit cu slogane, limbaj de lemn și manipularea în masă ale Partidului Comunist, am trăit Revoluția cu grija unui frate plecat la proteste și a unui tată de serviciu la Otopeni în seara în care tineri soldați s-au măcelărit reciproc din cauza unei „diversiuni”, a unei dezinformări, a unei manipulări… astfel încât nu am cum să nu observ similitudinile dintre discursul unor noi oameni politici fabricați de social media și cel al lui Ion Iliescu, despre care tinerii știu mai puține decât despre Nicolae Ceaușescu. Sigur, asta e vina Statului român, deoarece a tratat cu indiferență sistemul de educație și acum nu ne mirăm de ce copiii învață mai multe de pe social media decât de la școală. Dar oare învață ce trebuie?
Ca jurnalist care a studiat tehnicile de manipulare prin mass-media și care e responsabilitatea presei față de informarea corectă a publicului, nu am cum să nu trag un semnal de alarmă asupra pericolului Fake News și Deep Fake, informația fabricată cu Inteligența Artificială, care se propagă cu multă ușurință prin social media.
Avem manipulări și dezinformări și prin mass-media tradițională, câtă vreme unele televiziuni sunt deținute de persoane controversate care se folosesc, atunci când e nevoie, de canalul media pentru a concentra informațiile doar pe o latură de comunicare sau chiar pentru a dezinforma. Spre deosebire de televiziune, însă, unde mesajul este unul singur pentru toți cei care urmăresc canalul, social media permite calibrarea mesajului în funcție de profilul fiecărui utilizator. Folosind Inteligența Artificială, canalul învață la ce tip de mesaje răspunde fiecare utilizator, ce preocupări are, ce prieteni are și care e și profilul acestora. În final, cei care vor să manipuleze trimit fiecăruia fix ce își dorește să audă, astfel că nu e de mirare că mulți oameni diferiți rezonează cu mesajele acelorași persoane. Cea mai bună manipulare este cea în care oamenii ajung să creadă că mesajul inoculat este de fapt propria lor idee.
Nu spun că tot ce se vehiculează prin social media e eronat. Spun doar că atunci când e vorba de o informație importantă, care necesită o acțiune, o decizie ce poate schimba viața oamenilor, informația trebuie verificată și analizată. Se poate apela la media tradițională, unde încă mai sunt jurnaliști cu studii, cu responsabilitate, cu etică profesională. Se pot căuta și alte surse de încredere – oameni despre care nu s-a vorbit niciodată că mint, că înșeală, că greșesc – se pot căuta referințe la instituții independente, profesioniste.
Este important ca, înainte ca românii să ajungă să se confrunte între ei în stradă – că deja mediile online s-au umplut de mesaje de propaganda și de amenințări – fiecare să fie sigur că partea pe care o susține promovează o viziune rațională, că are soluții posibile, că nu e nicio manipulare la mijloc, că mesajul e asumat, confirmat. Iar pentru asta e nevoie de comunicare, e nevoie de dezbatere publică, nu de discurs unilateral. Oamenii nu trebuie să recite lozinci învățate pe de rost, trebuie să își dezvăluie credințele, ideile, planurile prin răspunsuri la întrebări.
Pentru ca o promisiune aproape perfectă să fie confirmată e nevoie de timp, deciziile importante nu se iau peste noapte, chiar și „suprizele” trebuie cântărite. De aceea, cred că e nevoie de mai puțină patimă, mai puțină panică și mai multă concentrare. Inclusiv pe business, pentru că trăim vremuri extrem de dificile.
Și, cel mai important, nimeni nu trebuie judecat pentru că gândește diferit. Suntem toti în aceeași barcă și trebuie să comunicăm între noi cu calm pentru a disemina ce e adevărat, ce e bun pentru noi.
Vă doresc să încheiem anul cu bine și ca 2025 să aducă mai multă claritate!
