S-a tot discutat recent în spațiul public despre posibila fuzionare a Autorității Rutiere Române (ARR) și a Inspectoratului de Stat pentru Control în Transportul Rutier (ISCTR), din nevoia de a optimiza organigramele celor două instituții aflate în subordinea Ministerului Transporturilor și de a reduce numărul posturilor de conducere. Într-adevăr, presiunea pentru eficientizarea chel­tuielilor este mare, dar este oare aceasta cea mai bună soluție, în condițiile în care de ani de zile se vorbește despre subdimensionarea aparatului de control și de nevoia unui control mai eficient în trafic? Mai ales acum, după aderarea României la Schengen, toată responsabilitatea a căzut pe umerii inspectorilor ISCTR, care trebuie să îi despisteze pe cei care intră în țară fără autorizații, cu depășiri de mase și/sau de dimensiuni, pe lângă verificarea respectării timpilor de conducere și de odihnă, a licențelor de transport, de trasee ș.a. Este, așadar, bine să se facă tocmai acum reorganizarea instituțională?

La momentul înființării ISCTR se dorea ca o singură entitate să coordoneze întreg controlul, până la adoptarea ordonanței 26/2011 atribuțiile fiind împărțite între ARR, Registrul Auto Român și Compania de Drumuri (CNAIR). Dacă acum vor fuziona ARR și ISCTR, ce se va întâmpla cu competențele de control pentru verificarea stării tehnice a vehiculelor și cu cântărirea: vor reveni la instituțiile de unde au plecat în urmă cu 14 ani? Și dacă da, de unde vor avea acestea personalul necesar pentru a relua controlul? Iar dacă doar se vor transfera angajați de la o instituție la alta, unde este câștigul urmărit prin această fuziune? Și mai problematic va fi faptul că nou formata ARR+ISCTR va avea din nou competențe atât pentru examinare profesională, cât și pentru control, ceea ce va duce la un conflict de interese – așa cum se și invoca, de fapt, înainte de înființarea ISCTR în legătură cu ARR. Este adevărat, s-a susținut că examinarea ar putea trece în sarcina centrelor de formare profesională, dar și în acest scenariu tot conflict de interese am avea, mutat însă în sectorul privat.

La o primă vedere, nici economii de ordin ope­rațional nu prea s-ar face în cazul unei fuzionări, întrucât atât sediile ARR din teritoriu, cât și cele ale ISCTR sunt închiriate pentru un spațiu de muncă fix per angajat, iar unirea celor două colective ar însemna doar mutări în sedii mai mari. Așadar, privind obiectiv această propunere, cred că va genera doar foarte multă bătaie de cap – întrucât va trebui modificată toată legislația de transport rutier – fără alte beneficii concrete. Angajații vor rămâne, până la urmă, aceiași, indiferent sub umbrela cărei instituții își vor desfășura activitatea, întrucât formarea profesională a unui inspector de control sau a unui lector nu se face peste noapte. Iar dacă tot se dorește reducerea posturilor de conducere din cele două instituții, atunci ar fi suficientă o reorganizare internă, separat în ARR și în ISCTR.