O piață blocată între stagnare și incertitudine
La final de 2025, potrivit unui raport Girteka, piața europeană a transportului de marfă nu mai poate fi descrisă nici ca fiind în recesiune, nici ca fiind în relansare. După încetinirea vizibilă din toamnă, sectorul nu a urmat un traseu clar de corecție sau de revenire, ci s-a stabilizat într-o zonă de volatilitate permanentă. Cererea rămâne fragmentată, dependentă de evoluții economice pe termen scurt, iar volumele reacționează rapid la orice semnal negativ sau pozitiv din industrie.
Activitatea de producție din zona euro continuă să oscileze în jurul pragului de stagnare, în timp ce creșterea economică este susținută mai ales de consumul intern, nu de exporturi. Pentru transport, acest context se traduce prin fluxuri inegale, lipsă de predictibilitate și dificultăți majore în planificarea capacităților pe termen mediu.
Capacitatea lipsește tocmai când piața ar avea nevoie de flexibilitate
Paradoxul actual al pieței europene este că volatilitatea cererii se suprapune peste o capacitate structural limitată. Lipsa camioanelor disponibile nu este rezultatul unui șoc punctual, ci consecința unei ajustări profunde desfășurate pe parcursul mai multor ani. După pandemie, iar mai ales în perioada 2023–2024, sectorul transporturilor a traversat o fază dură de corecție, marcată de insolvențe masive și ieșiri definitive din piață.
Creșterea accelerată a falimentelor, în special în rândul transportatorilor mici și mijlocii, a redus semnificativ „rezerva” de capacitate care, în trecut, amortiza fluctuațiile de cerere. Alți operatori au redus flotele, au amânat investițiile sau au renunțat complet la extindere, într-un climat dominat de costuri ridicate și incertitudine legislativă.
Spre deosebire de cerere, capacitatea nu se reconstruiește rapid. Investițiile în vehicule noi sunt frânate de costurile de conformare, de noile taxe de drum, de obligațiile ESG și de instabilitatea cadrului de reglementare la nivel european. Rezultatul este o piață care nu mai are elasticitate, chiar și în perioadele de cerere moderată.
Criza șoferilor accentuează blocajul structural
Deficitul de șoferi rămâne unul dintre factorii-cheie care limitează capacitatea reală de transport. Cu sute de mii de posturi neocupate la nivel european și cu o forță de muncă îmbătrânită, sectorul nu reușește să atragă suficient personal nou pentru a compensa ieșirile naturale din profesie.
Chiar și acolo unde există disponibilitate de investiții în flotă, lipsa șoferilor face ca o parte din capacitate să rămână teoretică. Această rigiditate explică de ce tarifele nu se prăbușesc în perioadele de cerere slabă și de ce orice revenire punctuală a volumelor generează rapid tensiuni în piață.
De ce volatilitatea nu mai este conjuncturală
Mai multe tendințe converg pentru a transforma volatilitatea într-o trăsătură structurală a transportului european. Indicatorii macroeconomici rămân fragili, iar orice dezechilibru – de la scăderea comenzilor industriale până la schimbări în comportamentul de consum – se reflectă imediat în cererea de transport.
La acest context economic se adaugă presiunea costurilor energetice și a riscurilor geopolitice, care continuă să influențeze prețurile carburantului și stabilitatea rutelor. În paralel, reglementarea devine un factor de cost tot mai important. Taxele de drum bazate pe emisii de CO₂ și pe distanță parcursă nu mai sunt o componentă marginală, ci ajung să reprezinte o pondere semnificativă din costul total al transportului, cu perspective clare de creștere în anii următori.
Schimbările climatice adaugă un nivel suplimentar de impredictibilitate. Fenomenele meteo extreme afectează infrastructura, timpii de tranzit și anumite fluxuri sezoniere, complicând și mai mult planificarea operațională.
Răspunsul pieței: de la reacție la strategie
În acest mediu, reziliența nu mai este o chestiune de reacție rapidă, ci de arhitectură a rețelei logistice. Tot mai mulți operatori și clienți se întorc către contracte pe termen mediu și lung, nu doar pentru stabilitatea tarifelor, ci pentru accesul garantat la capacitate.
Diferența dintre piața spot și cea contractuală s-a redus, iar valoarea relațiilor stabile a crescut. Statutul de partener preferat devine un criteriu esențial pentru continuitatea operațiunilor, mai ales în perioadele de vârf sau de disrupție.
Digitalizarea joacă un rol central în acest proces. Vizibilitatea în timp real, analiza predictivă și simularea scenariilor permit anticiparea blocajelor și ajustarea fluxurilor înainte ca problemele să devină critice. Logistica se mută tot mai mult din zona execuției reactive în cea a planificării bazate pe date.
Pentru clienți, volatilitatea pieței nu mai este doar o oportunitate de optimizare a costurilor pe termen scurt, ci un risc operațional major. Lipsa capacității într-un moment critic poate avea consecințe mult mai costisitoare decât diferențele de tarif.
Tot mai multe lanțuri de aprovizionare sunt construite pe colaborare, schimb de informații și planificare comună. Accentul se mută de la „cel mai ieftin transport” la „transportul sigur și predictibil”, capabil să funcționeze într-un context instabil.
2026: mai puțină creștere, mai multă complexitate
Perspectivele pentru 2026 indică o stabilizare lentă a pieței, fără o revenire spectaculoasă a volumelor. Creșterea economică europeană va rămâne moderată, iar presiunea reglementărilor, a costurilor și a cerințelor de sustenabilitate va continua să crească.
Piața transportului european nu mai funcționează după cicluri simple. Volatilitatea și capacitatea limitată devin constante, iar modelele de business axate exclusiv pe cost sunt tot mai vulnerabile. În acest nou echilibru, reziliența operațională, parteneriatele solide și planificarea bazată pe date nu mai sunt opțiuni, ci condiții necesare pentru supraviețuire și competitivitate.
