Asociațiile care reprezintă industriile europene consumatoare de oțel avertizează că propunerea Comisiei Europene privind continuarea și înăsprirea măsurilor de protecție a pieței siderurgice ar putea avea efecte negative semnificative asupra industriei manufacturiere din aval. Deși organizațiile din sector susțin necesitatea de a proteja producătorii europeni de oțel și de a combate supracapacitățile globale, acestea consideră că parametrii propuși depășesc un echilibru rezonabil între interesele producătorilor și cele ale utilizatorilor industriali.
Potrivit estimărilor industriei, reducerea aproape la jumătate a volumelor de import permise prin cote și majorarea taxei pentru importurile peste cotă la 50% ar putea genera costuri suplimentare anuale cuprinse între 5 și 9 miliarde de euro pentru companiile europene care utilizează oțel, presupunând că nivelul importurilor rămâne similar cu cel din 2024. Aceste costuri ar urma să fie absorbite direct de industrie, într-un context economic deja marcat de presiuni asupra marjelor și de creșterea costurilor cu energia și conformarea la noile reglementări de mediu.
Comisia Europeană estimează că noile măsuri vor duce la o creștere medie de aproximativ 3,25% a prețurilor oțelului în Uniunea Europeană. Asociațiile industriale consideră însă această prognoză prea optimistă, avertizând că, pentru anumite categorii de produse siderurgice, creșterile de preț ar putea ajunge până la 30%. În acest scenariu, nu doar importatorii ar fi afectați, ci și companiile care se aprovizionează exclusiv de pe piața internă, cu un impact direct asupra competitivității lor atât pe piața europeană, cât și pe piețele internaționale.
Un alt element critic este introducerea regulii „melt and pour”, care impune identificarea originii oțelului în funcție de locul topirii și turnării. Industria avertizează că această cerință va crește semnificativ povara administrativă, afectând în special întreprinderile mici și mijlocii. Pentru transporturile de valoare redusă, obținerea informațiilor necesare privind originea materialului este considerată dificilă sau chiar imposibilă în practică. Reprezentanții sectorului solicită o aplicare mult mai pragmatică a acestei reguli și o implementare etapizată, cu termene realiste.
De asemenea, noile măsuri ar putea limita accesul la oțeluri speciale și de înaltă calitate, esențiale pentru aplicații industriale complexe. Aceste produse sunt fabricate de un număr restrâns de furnizori la nivel global și nu sunt disponibile în cantități suficiente în Europa. Restricționarea accesului la astfel de materiale riscă să afecteze sectoare industriale cu valoare adăugată ridicată, precum industria auto, echipamentele industriale sau tehnologiile avansate.
Asociațiile subliniază că aceste efecte se adaugă impactului cumulat al altor politici europene, precum mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon (CBAM) și eliminarea treptată a alocărilor gratuite de certificate ETS. Împreună, aceste măsuri vor contribui la creșterea costului atât al oțelului produs în UE, cât și al celui importat, amplificând presiunea asupra competitivității industriilor din aval.
Un alt punct sensibil îl reprezintă includerea în domeniul de aplicare al măsurilor a unor parteneri comerciali apropiați ai Uniunii Europene, care nu contribuie la supracapacitățile globale și care furnizează oțel de calitate superioară, sustenabil și specializat. Industria consideră că state precum Elveția, cu lanțuri valorice strâns integrate cu UE, ar trebui excluse de la aceste restricții.
În concluzie, reprezentanții industriilor europene utilizatoare de oțel avertizează că, în forma actuală, propunerea Comisiei Europene riscă să aibă un impact negativ semnificativ asupra industriei manufacturiere europene. Aceștia solicită factorilor de decizie o abordare mai echilibrată în procesul legislativ, care să țină cont atât de necesitatea protejării producătorilor de oțel, cât și de realitățile și provocările cu care se confruntă utilizatorii europeni de oțel.
**Sursă foto: Tranzit AI
