Lucrările de modernizare de pe liniile germane esențiale pentru traficul transalpin afectează puternic fluxurile feroviare de marfă, în special pe axa Brenner, și readuc în discuție limitele actuale ale integrării rețelei TEN-T.
Uniunea Europeană alocă resurse importante pentru dezvoltarea coridoarelor feroviare TEN-T și pentru apropierea de un sistem comun de reguli privind gestionarea și controlul traficului. În practică însă, acest obiectiv rămâne încă departe. Tronsoanele naționale care compun rețeaua europeană continuă să fie administrate aproape exclusiv de autoritățile feroviare din fiecare stat, fără o coordonare efectivă la nivel comunitar. Unul dintre cele mai clare exemple vine din Germania, unde lucrările de modernizare au dus la închideri lungi și drastice ale unor linii esențiale, în pofida avertismentelor venite din partea operatorilor europeni.
Cazurile cele mai sensibile sunt lucrările de pe relațiile Rosenheim–Salzburg și München–Rosenheim, două axe fundamentale pentru traficul prin Brenner și componente importante ale coridorului TEN-T Scandinav-Mediteranean. Închiderile totale, care pot dura între cinci și opt luni, au efecte directe asupra unor zone economice extinse, cresc costurile de operare și accentuează foarte clar lipsa unei coordonări reale între deciziile naționale și interesele rețelei europene de transport.
Problema nu este contestarea necesității lucrărilor, ci modul în care acestea sunt organizate. Operatorii feroviari recunosc faptul că reabilitarea infrastructurii germane este inevitabilă după decenii de investiții insuficiente. Tocmai lipsa de modernizare din ultimii treizeci de ani a dus la degradarea progresivă a rețelei și la situația actuală, în care nu mai este nevoie doar de reparații punctuale, ci de intervenții radicale asupra liniilor, instalațiilor electrice, sistemelor de semnalizare, control al circulației și siguranță. Cu toate acestea, din perspectiva companiilor de transport, este inacceptabil ca aceste intervenții să fie realizate prin închideri totale și prelungite ale unor artere-cheie.
Semnalele de alarmă trimise de sector nu sunt noi. Încă din octombrie 2025, principalele companii și asociații din transportul feroviar de marfă adresaseră o scrisoare deschisă ministrului german al transporturilor și companiei feroviare federale DB, avertizând asupra consecințelor unor asemenea măsuri. Potrivit operatorilor, aceste apeluri au rămas practic fără răspuns.
Efectele sunt resimțite mai ales de Italia, pentru care axa Brenner rămâne principalul coridor feroviar de marfă spre Europa Centrală, alături de trecerile prin Elveția, dar cu un rol distinct prin orientarea sa către piețele centrale și sud-estice ale continentului. Orice rută alternativă, cum este direcția Pontebbana prin Tarvisio, presupune costuri suplimentare, timpi mai mari de parcurs și o încărcare suplimentară a unor linii deja apropiate de saturație.
În acest context, criticile formulate de operatori depășesc cadrul punctual al lucrărilor germane și ating o problemă mai largă: modul în care funcționează în realitate rețeaua TEN-T. Deși coridoarele sunt definite la nivel european, gestionarea lor efectivă rămâne fragmentată. Fiecare stat decide în primul rând în logica propriei infrastructuri, fără un mecanism suficient de puternic care să coordoneze lucrările și să protejeze continuitatea fluxurilor internaționale de marfă.
Soluțiile propuse de operatori sunt ambițioase și dificil de aplicat, dar tocmai de aceea relevante. Ei cer ca, inclusiv în timpul lucrărilor, să fie garantată o capacitate de cel puțin 90% pe coridoarele strategice. O asemenea abordare ar presupune o coordonare mult mai complexă între toate administrațiile și companiile feroviare implicate, pe baza unei viziuni comune asupra coridoarelor transfrontaliere. Cu alte cuvinte, testul real al rețelei TEN-T nu mai este doar finanțarea infrastructurii, ci capacitatea Europei de a gestiona unitar aceste axe atunci când apar intervenții majore.
Din acest punct de vedere, șantierele din Germania nu reprezintă doar o problemă tehnică națională, ci o probă importantă pentru credibilitatea întregului proiect european de integrare feroviară. Dacă deciziile asupra unor tronsoane esențiale continuă să fie luate fără o coordonare reală cu restul coridorului, TEN-T riscă să rămână mai degrabă o rețea definită pe hartă decât un sistem european funcțional în practică.
**Sursă foto: Tranzit AI
