România pierde tot mai mulți oameni din piața muncii, iar fenomenul nu mai poate fi pus doar pe seama demografiei. Cele mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS) arată că, în 2025, populația ocupată s-a redus cu aproape 159.000 de persoane față de anul precedent, în timp ce numărul persoanelor inactive a crescut cu peste 95.000, iar șomajul a urcat cu aproape 50.000 de persoane.
Indicatorul care atrage însă atenția este la categoria persoanelor încadrate drept casnice, unde numărul a crescut de la 1,316 milioane în 2024 la 1,361 milioane în 2025, ceea ce înseamnă aproximativ 45.000 de persoane. Aproape 98% dintre persoanele din această categorie sunt femei, iar creșterea numărului lor explică aproape jumătate din avansul populației inactive.
Pentru mediul de afaceri, aceste cifre transmit un semnal important. Creșterea numărului de casnice are loc într-o perioadă în care deficitul de forță de muncă continuă să fie invocat drept una dintre principalele frâne ale dezvoltării economice. În acest context, fenomenul depășește dimensiunea socială și devine o problemă economică majoră.
Munca acestor femei nu dispare odată cu ieșirea lor din statisticile ocupării, ci se mută în gospodărie, în îngrijirea copiilor, a persoanelor vârstnice și în activități esențiale pentru funcționarea societății, dar care nu sunt remunerate și nici reflectate în indicatorii economici. Este o infrastructură invizibilă pe care economia se sprijină fără să o contabilizeze.
Totodată, datele INS arată că populația de 15 ani și peste s-a redus cu doar aproximativ 14.000 de persoane, ceea ce indică faptul că deteriorarea pieței muncii nu poate fi explicată exclusiv prin evoluțiile demografice. În schimb, economia României a pierdut aproape 159.000 de persoane din populația ocupată, în timp ce inactivitatea și șomajul au crescut cumulativ cu aproape 145.000 de persoane.
Raportul INS evidențiază și o altă tendință relevantă: scăderea ocupării este concentrată în rândul patronilor și al lucrătorilor pe cont propriu, în timp ce numărul salariaților rămâne relativ stabil. Evoluția sugerează o erodare a bazei productive interne și a capacității economiei de a genera inițiativă antreprenorială și valoare adăugată.
„Raportul INS este nota de plată a unor decizii amânate ani la rând. Nu este o fotografie statistică. Ani la rând, politicile publice au tratat participarea la piața muncii ca pe o consecință a creșterii economice, nu ca pe una dintre condițiile ei. Dacă populația ocupată scade, inactivitatea crește, iar categoria casnicelor avansează într-un singur an cu peste 45.000 de persoane, concluzia este clară: România își restrânge propria bază de forță de muncă activă. Acest fenomen nu mai poate fi interpretat exclusiv ca o problemă socială. Înseamnă mai puțini contribuabili, productivitate mai redusă și o economie care își diminuează propriul potențial de creștere. Joseph Stiglitz a demonstrat, în «Costul inegalității», că subutilizarea capitalului uman nu este un rezultat inevitabil al pieței, ci consecința unor politici – și că se plătește în producție și în ritmul de dezvoltare. Aici mecanismul este identic: o rezervă de forță de muncă ținută în afara economiei nu este o chestiune socială, ci un cost pe care România îl suportă an de an, prin decizie sau prin lipsa ei. Aceasta este linia pe care CONAF o trasează astăzi: participarea femeilor la piața muncii este o agendă economică națională. Cine ignoră această realitate întârzie rezolvarea uneia dintre cele mai costisitoare vulnerabilități structurale ale economiei românești, și administrează declinul.”, a precizat dr. ec. Cristina Chiriac, președinte CONAF.
CONAF precizează că aceste concluzii vor fi dezvoltate în raportul „Starea economică a femeii în România – 2026”, aflat în curs de finalizare. Documentul va analiza impactul economic al participării reduse a femeilor pe piața muncii, costurile macroeconomice ale inactivității și soluțiile prin care această rezervă de capital uman poate contribui la creșterea competitivității economiei românești.
