Aceasta este concluzia la care a ajuns firma de analiză a transporturilor Alphaliner, citată de Upply (Shippers take the strain as Suez return accelerates). Ceea ce înseamnă că expeditorii, care nu au căutat și nici nu au anticipat schimbarea de rută, nu au altă opțiune decât să plătească asigurarea suplimentară a mărfii necesară pentru a acoperi riscul suplimentar, și că tarifele ar putea scădea.

Situația din Orientul Mijlociu rămâne totuși tensionată: conform Le Monde, o dronă care a amenințat o navă CMA CGM a fost doborâtă de o fregată franceză în Strâmtoarea Bab el-Mandeb, iar rebelii houthii atacă tot mai des ținte din Arabia Saudită.

Tocmai de aceea este prea devreme să vorbim despre o revenire la normal. Porturile de top, precum Jebel Ali, Doha și Abu Dhabi, funcționează aproape ca porturi de uscat, adică gestionează marfa mai ales prin rute terestre, o schimbare enormă pentru industria de transport de containere, iar porturile din Dubai s-au orientat rapid către investiții locale, departe de strâmtoare. Între timp, companiile de transport maritim construiesc sisteme logistice alternative pe scară largă, nu doar ca soluție de urgență, ci și pe termen lung. Iar instabilitatea a devenit un factor constant.

Și fix în acest mediu extrem de volatil și incert au loc în prezent negocierile anuale ale contractelor în Europa, în cadrul cărora companiile de transport subliniază că au costuri de operare mai mari cu circa 400 de dolari/containerul de 40’ decât în perioada similară din 2025, mai ales din cauza scumpirii combustibilului și tensiunilor legate de aprovizionarea cu combustibil din porturile asiatice.