Utilizarea cioburilor in procesul de fabricatie a sticlelor si borcanelor noi duce la scaderea cantitatii de CO2 emise in atmosfera, iar producerea sticlelor din cioburi reciclate economiseste energie. In plus, Uniunea Europeana ne-a impus ca pana in 2012 sa colectam 60% din ambalajele puse pe piata de catre producatori. Ca atare, era absolut necesara aparitia unei companii de reciclare a sticlei, initiativa sustinuta si de Administratia Fondului de Mediu.
Partener al grupului elen Yioula, din care face parte si Stirom SA, unicul producator de ambalaje din sticla din Romania, TC Rom Glass a decis in 2007 sa construiasca o platforma de reciclare a cioburilor. Pe aceasta vin zilnic camioane incarcate cu tone intregi de deseuri. Instalatia de reciclare transforma sticlele si borcanele in cioburi de diverse granulatii si culori (albe, verzi sau brune), gata pregatite sa reintre in procesul industrial de fabricare a sticlelor noi.
„Pentru mine a fost o provocare, am fost unul dintre pionierii acestei activitati. Pe piata mai existau companii care colectau sticle si borcane goale, dar nu se ocupau cu reciclarea lor, ci le exportau. Cel putin 30-40% din cantitatea colectata in ultimii ani apartine acestora, dar nu figureaza in statistici ca reciclare”, a declarat Cristian Dumitrache, general manager TC Rom Glass. „Daca la vremea respectiva era mai viabila calea spre export, acum unii dintre acestia s-au indreptat catre noi. Poate se gandesc ca este mai important sa ne ajutam tara si sa ne protejam mediul inconjurator. Daca noi trimitem deseurile in alta tara, ii ajutam pe cei de acolo.”
Tot in 2007, TC Rom Glass a obtinut si licenta de functionare valabila pe cinci ani. „Autorizatiile necesare nu costa, dar ca sa le obtii trebuie sa indeplinesti o serie de conditii: sa existe o platforma betonata, un incarcator frontal, un mijloc de transport, un cantar si un numar de salariati. Insa toate inseamna bani”, a punctat Cristian Dumitrache.
Departe inca de asteptarile UE
In procesul de fabricatie a sticlei intra ca materie prima, pe langa soda, nisip, caolin dolomita, alti aditivi si o anumita proportie de cioburi. Acestea trebuie sa fie curate, fara nisip, praf, ceramica, componente metalice sau nemetalice, hartie sau plastic. Sticlele sparte se granuleaza pe diferite dimensiuni si intra in procesul de fabricatie ca materie prima secundara.
Tehnologiile permit ca la fabricarea sticlei noi sa existe cioburi in proportii de pana la 85%. In prezent, la fabrica de sticla Stirom se utilizeaza cioburi in proportii cuprinse intre 35 si 55%, din lipsa colectarii in cantitati suficiente. „Uniunea Europeana ne-a impus ca pana in 2012 sa colectam 60% din sticla pusa pe piata. Pana acum, cantitatea produsa de fabricile din grupul Yioula pentru piata noastra, cantitatea de ambalaje de sticla importata de clienti direct de la alti producatori din Europa si cantitatea de ambalaje care vin ca produse finite (conserve, compoturi, sucuri) duc la o masa de sticla de 180-190.000 t/an. Din aceasta va trebui sa colectam in 2012 aproape 115.000 t”, a precizat managerul general TC Rom Glass.
Neagu Irina, executive manager al companiei, completeaza: „Am reciclat in 2007 13.300 t de deseuri, iar in 2008 circa 14.300 t. Anul trecut s-a inregistrat o usoara scadere, TC Rom Glass prelucrand 12.400 t de sticla. Criza financiara s-a simtit si in acest domeniu. Companiile care vand produse finite in ambalaje de sticla au avut, din cauza diminuarii pietei, scaderi de 25-30% la vanzari. Automat, si rata de colectare a cioburilor s-a diminuat cu acelasi procent. Dar suntem de parere ca in 2010 se va mentine cantitatea, sau poate chiar va fi o usoara crestere.
Bani, bani si… iarasi bani
Investitiile in terenul de 4.400 m2, constructia propriu-zisa si bransamentele se ridica la aproape un milion de euro. „Lucrul cel mai avantajos pentru noi a fost achizitionarea unui teren lipit de curtea Stirom-ului. Ca atare, activitatea s-a derulat din punct de vedere logistic extrem de usor, pentru ca cioburile nu trebuiau sa fie transportate pe distante foarte mari, nu se pierdea timp si nici nu se degradau in timpul transportului sau al unei perioade foarte lungi de depozitare”, a precizat Cristian Dumitrache. Insa numai pentru construirea platformei betonate s-au cheltuit 100.000 de euro.
Utilajul a fost achizitionat din SUA printr-o finantare nerambursabila de la Administratia Fondului de Mediu (AFM) – cu obligatia contractuala ca vreme de cinci ani aceasta activitate sa se desfasoare neintrerupt – precum si din capital propriu privat. Astfel, din investitia totala de 400.000 de euro, 60% apartine TC Rom Glass si 40%, AFM. Instalatia a fost construita pe baza de comanda, adaptata conditiilor impuse de companie. Desi proiectata sa functioneze in aer liber, acesteia i s-a amenajat o hala, acoperita partial, care pe de o parte sa protejeze instalatia, iar pe de alta, sa creeze un oarecare confort angajatilor.
Utilajul este pregatit sa recicleze pana la 75.000 t de cioburi pe an, existand posibilitatea ca, prin upgradare, sa se ajunga la 100.000 t pe an. „In prezent se lucreaza intr-un singur schimb, rareori cu program prelungit. Insa, daca am avea posibilitatea sa colectam aceste cioburi, am lucra in doua sau trei schimburi. Iar doi oameni pot lucra pe un schimb fara probleme”, a mai spus managerul TC Rom Glass.
„Amortizarea utilajului trebuie sa se faca in cinci ani din punct de vedere contabil, dar pasii pe care i-am facut pana acum ne arata ca suntem pe calea cea buna si in recuperarea reala a investitiei”, a adaugat acesta.
Instalatia de reciclare a parbrizelor ramane neutilizata
Instalatia, pe care americanii o construiesc ca fiind mobila, este foarte simpla, mentenanta acesteia fiind facuta chiar de angajatii TC Rom Glass.
Acest utilaj are insa doua componente. Pe langa cea care recicleaza ambalaje din sticla mai exista una de reciclare a parbrizelor. Din pacate, compozitia chimica a geamului de parbriz nu permite utilizarea cioburilor provenite de la acestea pentru ambalajele de sticla. „Ca atare, nu folosim instalatia, pentru ca nu avem o piata de desfacere. Ar trebui ca cioburile rezultate din spargerea parbrizelor sa mearga la fabricile de geamuri, dar ele nu folosesc decat deseurile proprii. Dar va veni vremea in care vom folosi si aceasta componenta a instalatiei, cu siguranta”, a adaugat optimist Cristian Dumitrache.
Cioburile, o „mina de aur” nevalorificata
Marea graba de a colecta cioburi provine din faptul ca sticla nu este biodegradabila, si atunci poate fi purtatoare de bacterii si microbi sute de ani.
Pentru preluarea sticlelor si borcanelor, TC Rom Glass a incheiat contracte directe cu utilizatorii de ambalaje si cu cei care pun pe piata produse finite in ambalaje de sticla. Dar se pare ca sursa cea mai mare producatoare de cioburi este populatia.
Exista doua sisteme de recuperare a sticlelor: unul „one way”, care inseamna ca, odata folosita, sticla se arunca, iar altul care permite recuperarea ei dupa utilizari repetate. Aici sunt cuprinse, pe de o parte, restaurantele din sistemul HoReCa, iar pe de alta, populatia, niciuna neexceland in a recupera selectiv fata de celelalte resturi menajere.
Pe langa acestia, TC Rom Glass mai are contracte si cu firmele de salubritate din toata tara, care colecteaza selectiv prin sistemele „clopot”. Insa, „cu toate ca se fac eforturi intense vis-a-vis de toate activitatile cu profil educational, si cu toate ca exista sisteme pilot de colectare in care sunt implicate companiile specializate, la capitolul educatie inca mai avem tare”, a precizat managerul companiei. „Speram ca pana in 2012, cand trebuie atins targetul impus de UE, populatia se va mai educa, va avea un simt al raspunderii mai dezvoltat”, a mai spus Irina Neagu.
Transportul deseurilor de la acesti „furnizori” din intreaga tara pana la reciclator se face prin subcontractori. „Tinand cont de faptul ca se strang lunar intre 1.000 si 1.200 t, sunt necesare peste 100 de transporturi. Compania de transport Expres Intertrans a acoperit foarte bine necesarul nostru de a prelua aceste deseuri. Deseurile noastre, nefiind periculoase, se pot transporta cu autocamioane cu bene cu prelata, de tipul celor de transport cereale. Nu este necesar ca masinile sa aiba un regim special sau sa indeplineasca anumite conditii”, a spus managerul executiv Irina Neagu.
Exista si un parc auto propriu, folosit numai cu „circuit inchis”. Acesta cuprinde trei autobasculante, un incarcator frontal pe rotile caruia s-au pus lanturi speciale, de 8.000 de euro, care sa evite contactul direct al pneului cu cioburile de pe sol, doua stivuitoare si o autoutilitara.
„Nu ne dorim un monopol”
Sa fii singur pe piata intr-un anumit sector de activitate inseamna o serie de raspunderi si de obligatii mari. „Daca as spune ca nu este nevoie si de altii ca mine pe piata ar insemna sa-mi asum un monopol. Iar eu nu-mi doresc asta. Evident ca, daca in 2012 tinta va fi de 60% din greutatea ambalajelor puse pe piata, adica 115.000 t, se va crea o oportunitate si pentru alte companii”, a declarat Cristian Dumitrache. In plus, „este important sa ne dorim un mediu cat mai verde si cat mai curat. Toti suntem datori cu o mana de ajutor”, a mai spus acesta, specificand si faptul ca in curtea fabricii sale exista o suprafata amenajata cu spatii verzi, copaci, arbori ornamentali, flori, dar si o gradina de legume gospodarita de cei patru muncitori. „Mi s-a parut putin provocator sa pun alaturi de o fabrica de reciclare a deseurilor ceva care sa compenseze. Astfel, amenajarea spatiilor verzi si a gradinii, alaturi de muntii de cioburi, ar putea sa echilibreze spatiul”, a punctat managerul general.