Desi in aparenta dulciurile sunt unele dintre cele mai usor de vandut alimente, concurenta de pe piata, mai ales din partea produselor importate, deseori de calitate mai slaba, dar la preturi mai bune, ingreuneaza cu mult activitatea producatorilor autohtoni. De asemenea, deschiderea supermarketurilor preferential catre produsele unor fabricanti care iau ochii cu ambalaje atragatoare si cu un marketing agresiv duce la un fel de cerc vicios care nu lasa o portita prea incapatoare pentru cei care vor sa se promoveze intr-un astfel de sistem.
Ca atare, producatorii autohtoni precum Tano Prod din Giurgiu ajung, dupa o reducere de 30% a volumului de productie, sa se gandeasca fie la vanzarea businessului, fie la intrarea pe piete mai primitoare si de perspectiva, cum sunt cele din Africa, Asia sau, pana de curand, Rusia, in care un kilogram de napolitane poate ajunge la raft la 25 de euro, in conditiile in care iese din fabrica din Romania cu 4,5 euro.
Infiintata la sfarsitul lui 2002, fabrica de dulciuri Tano este parte a grupului de firme „Ghe.Stubeanu“, care mai include un hotel si o companie din domeniul contabilitatii, auditului si consultantei economico-financiare. „Nu eram dispus sa incep o activitate de productie, insa detineam deja terenul si cladirile unui fost CAP, aveam ideea, si am incercat sa fac un proiect pe fonduri SAPARD. Insa acesta a fost respins din cauza unei greseli de dactilografiere“, a punctat Gheorghe Stubeanu, fondatorul companiei. La scurt timp s-a emis insa o hotarare guvernamentala ce oferea fonduri care sa sprijine dezvoltarea a patru judete sarace, intre care si Giurgiu. „Atunci am obtinut 125.000 de dolari, acesta fiind si inceputul indatorarii mele. Pentru cota proprie de participare am facut un credit, numai achizitia de utilaje ridicandu-se la 250.000 de dolari.“
Dupa amenajarea si echiparea cladirilor si a halei de productie pe baza unor licitatii, fabrica a intrat in functiune, compania delegand pentru conducere si promovare doi fosti angajati ai unei fabrici de napolitane din Bucuresti. „Unul dintre acestia mi-a creat probleme, iar celalalt nu avea destula viteza de reactie la schimbarile de pe piata. Cand lucrau la Bucuresti, napolitanele se vindeau usor pentru ca in acel moment piata era neacoperita cu astfel de produse, insa cu cat trecea timpul piata se aglomera si vanzarea se facea din ce in ce mai greu. M-am tot amagit 10 ani, dupa care am decis sa ma ocup personal de fabrica“, a explicat Stubeanu, subliniind ca a descoperit trei puncte slabe care trebuiau corectate. „Detineam o parte de tehnologie, insa aceasta trebuia completata si innoita pentru a obtine produse performante. Apoi, trebuia investit in personal si trebuia asigurata o refinantare.“ Mai exista un punct slab, care inca se mentine: departamentul de marketing si vanzari. „M-am ocupat personal de recrutare, dar in acest domeniu personalul e volatil si alunecos si nu am reusit sa gasesc profesionisti. La fel, pentru ca nu exista in Giurgiu …
