Pana la intrarea in vigoare a mult controversatei legi a transporturilor, companiile de transport trebuie deja sa tina cont de prevederile noului Cod Civil in cadrul raporturilor de transport. Una din noutatile aduse de noul Cod Civil, care a intrat in vigoare la 1 octombrie 2011, se refera la clauza de impreviziune: apeland la aceasta, in anumite situatii precis analizate de catre instantele de judecata, partile pot ajunge chiar sa fie scutite de anumite obligatii contractuale prin decizia instantei de a rezilia contractul in baza unor criterii obiective si neimputabile partii aflate in imposibilitatea de a-si mai indeplini intocmai obligatiile asumate la incheierea contractului. Varianta la care, insa, se ajunge abia dupa epuizarea tuturor mijloacelor de negociere si mediere intre parti. Clauza vine in intampinarea noilor conditii existente pe piata, care au facut ca numeroase companii sa se confrunte cu parteneri rau-platnici.

Cu ocazia conferintei Tranzit de la Timisoara, avocat Cristina Gheorghita, partener TPA Horwath Romania, a explicat prevederile noului Cod Civil cu privire la contractele de transport.
Adoptat inca din 2009, noul Cod Civil a intrat in vigoare in octombrie anul acesta si constituie cadrul legal principal al dreptului privat prin unificarea vechilor prevederi specifice dreptului civil cu contractele comerciale din fostul Cod Comercial si respectiv clarificarea multor institutii noi de drept comercial.
Astfel, noul Cod Civil influenteaza toate relatiile contractuale din Romania si cuprinde si un capitol distinct referitor la contractele de transport. Dispozitiile noului Cod Civil se aplica inclusiv efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din raportul de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a noului Cod Civil. Cu alte cuvinte, acestea se aplica in principal contractelor nou inche-iate de la 1 octombrie, dar in anumita masura si in anumite situatii si celor incheiate inainte de aceasta data.

Clauza de Impreviziune
O noutate adusa de noul Cod Civil este reglementarea expresa a clauzei de impreviziune: adaptarea contractului prin negocierea partilor de a respecta obligatiile contractului.
Astfel, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa, din cauza unor schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, prin instanta contractul se poate adapta sau poate chiar inceta.
Astfel ca sunt reglementate doua etape distincte in aplicarea clauzei de impreviziune: adaptarea contractului prin negocierea partilor si adaptarea sau incetarea contractului prin decizia instantei. Trebuie tinut, insa, cont de faptul ca indexarea si alte mijloace de ajustare a tarifelor agreate de parti la incheierea contractelor inlatura posibilitatea clauzei de impreviziune de parti si aducerea litigiului in fata instantei, deoarece indexarea va opera pentru ajustarea pretului automat la data sau in conditiile prevazute de parti in contract.
Rezilierea contractului este considerata de instanta drept o ultima posibilitate, la care se ajunge doar dupa ce sunt epuizate celelalte, cum ar fi negocierea echitabila si cu buna credinta si medierea, cu conditia ca situatia economica defavorabila debitorului sa fie stabilita pe baza unor criterii obiective precum scaderea preturilor, a pietei etc.
Pentru aplicarea clauzei de impreviziune, schimbarea imprejurarilor trebuie sa aiba loc dupa ce a fost incheiat contractul si nu puteau fi prevazute de debitor, in mod rezonabil, la incheierea contractului. In plus, debitorul trebuie sa nu-si fi asumat in mod expres prin contract riscul schimbarii imprejurarilor, iar acesta sa incerce intr-un termen rezonabil si cu buna credinta negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.
Principiul impreviziunii se aplica mai ales la contractele incheiate pe termen lung, care sunt cele mai expuse impreviziunii legate de inflatie, curs valutar/devalorizare.

Transportatorul poate ramane cu marfa…
Reglementata de noul Cod Civil este si substituirea dintre transportatori. Astfel, daca un transportator isi substituie un altul pentru executarea totala sau partiala a obligatiei sale, acesta din urma este considerat parte in contractul de transport. Iar plata efectuata unuia dintre transportatori este liberatorie in privinta tuturor transportatorilor care i-au substituit pe altii sau au fost substituiti.
Drepturile si obligatiile transportatorului sunt asemanatoare cu cele din CMR, dar in unele locuri aduc precizari importante. Unul din drepturile transportatorului este acela ca poate pastra bunurile in depozit cand nu primeste, in cinci zile de la instiintarea expeditorului privind situatia de „impiedicare la transport“, nicio instructiune din partea acestuia. In situatia in care bunurile sunt perisabile, cand cheltuielile pentru pastrarea bunurilor sunt disproportionale sau starea acestora o justifica, transportatorul le poate valorifica si poate preda expeditorului diferenta de pret incasat, dupa scaderea drepturilor sale banesti.
In plus, transportatorul poate refuza executarea dispozitiei ulterioare, daca expeditorul sau destinatarul nu se afla in posesia scrisorii de trasura sau daca posibilitatea de a da un contraordin destinatarului nu este mentionata, in mod expres, de la inceput pe scrisoarea de trasura, daca executarea unor astfel de instructiuni nu mai este posibila in momentul in care instructiunile ajung la transportator sau daca ar putea sa impiedice exploatarea normala a intreprinderii transportatorului sau ar putea aduce prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi ori daca instructiunile ar avea ca efect divizarea transportului.

 … dar raspunde si pentru plata pagubelor
Pentru garantarea creantelor sale din contractul de transport, transportatorul se bucura, cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajist cat timp detine acel bun.
Cat timp se afla in posesia marfii, transportatorul raspunde pentru prejudiciile create tertilor de vicii ale bunurilor sau datorate ambalajelor acestora sau de omisiuni ori inexactitati in documentele emise de expeditor, insa avand drept de regres impotriva expeditorului. In plus, tot transportatorul este responsabil pentru prejudiciile create de neefectuarea transportului sau de intarzierea acestuia, cu exceptia cazului fortuit si a fortei majore, fiind exonerat si daca pierderea sau avarierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul de dispozitie sau vicii proprii marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni. Evident, tot transportatorul raspunde daca pierde sau deterioreaza bunurile transportate. In acest caz, va trebui sa acopere valoarea reala a acestora sau a partilor pierdute din ele. Iar daca acestea s-au deteriorat pe timpul cursei, transportatorul va acoperi scaderea lor ca valoare.
Transportatorul mai are obligatia de a restitui pretul transportului, al serviciilor accesorii si al cheltuielilor de transport proportional, dupa caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu diminuarea valorii cauzate de alterarea sau deteriorarea lor.
Daca sunt transportate documente, sume de bani in numerar, titluri de valoare, bijuterii sau alte bunuri de mare valoare, in caz de pierdere, deteriorare sau alterare, transportatorul va trebui sa acopere doar valoarea declarata a acestora. Iar daca s-a declarat o natura diferita a bunurilor transportate, operatorul nu mai are nicio raspundere. Oricum, valoarea restituita nu poate depasi cuantumul stabilit prin CMR.
De retinut ca transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa decat in cazurile prevazute de lege, iar clauza prin care se inlatura sau restrange raspunderea stabilita prin lege se considera nescrisa, fiind deci inaplicabila.
Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul transportului succesiv sau combinat, raspunderea se poate exercita impotriva transportatorului care a incheiat contractul de transport sau impotriva ultimului transportator. Insa, daca transportatorul a actionat cu intentie, acesta datoreaza despagubiri, fara limitari sau exonerare de raspundere. Raspunderea transportatorului si a expeditorului este guvernata de legea in vigoare la data producerii evenimentului care a cauzat prejudiciul, chiar daca acesta a fost cunoscut de pasager, expeditor sau destinatar, dupa caz, ulterior intrarii in vigoare a Codului Civil. „Recomandarea noastra este sa se incheie contracte de transport cu clauze care sa prevada in mod expres situatiile care atrag raspunderea asumata de transportatori si clauzele de exonerare sau inlaturare a raspunderii“, a spus reprezentantul TPA Horwath Romania, av. Cristina Gheorghita.

Atentie la marfurile primite
Daca destinatarul primeste bunurile fara rezerve, atunci nu se mai pot formula impotriva transportatorului pretentiile rezultate din pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea bunurilor transportate ori din nerespectarea termenului de transport.
In cazul in care pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea nu putea fi descoperita la primirea bunului, cel indreptatit poate pretinde transportatorului daune-interese, chiar daca bunul transportat a fost primit fara rezerve. Daunele-interese pot fi cerute numai daca cel indreptatit a adus la cunostinta transportatorului pierdea sau alterarea ori deteriorarea de indata ce a descoperit-o, insa nu mai tarziu de cinci zile de la primirea bunului, iar pentru bunurile perisabile sau animalele vii, nu mai tarziu de sase ore de la primirea acestora.
Potrivit reprezentantului TPA Horwath Romania, in caz de intentie sau culpa grava a transportatorului, dispozitiile de mai sus privitoare la stingerea pretentiilor celui indreptatit, precum si cele privitoare la termenul de instiintare, nu sunt aplicabile.
 
Pentru informatii suplimentare, va rugam contactati-o pe av. Cristina Gheorghita pe e-mail:
cristina.gheorghita@tpa-horwath.ro, tel.: +40 /21/ 310 06 69 si 0722368256. 
www.tpa-horwath.ro