Folosirea soferilor polonezi in vestul Europei a devenit o practica intre 2008 si 2012, fiind absolut obligatorie pentru a reusi reducerea tarifelor de transport, necesara ca urmare a concurentei acerbe din 2007-2008, anii in care capacitatea de transport a atins cote maxime pe continent.
Criza dura nu prea a mai lasat loc si romanilor si bulgarilor pentru a ocupa piata de munca a transporturilor in Europa.
Chiar daca s-a simtit o oarecare presiune pe piata romaneasca in 2011-2012, firme multinationale infiintandu-si filiale la noi numai pentru a putea angaja soferi romani, 2013 vine cu o surpriza atat pentru managerii de transport vest-europeni, cat si pentru soferii de pe meleagurile noastre: Europa s-ar putea sa fi gasit o solutie si mai ieftina pentru camioanele care asigura majoritatea transporturilor, si anume soferii filipinezi. Astfel, bonele filipineze pot fi urmate fericit de prieteni sau soti, daca acestia au experienta in condusul de camioane si, obligatoriu, stiu limba engleza.
Integrarea familiilor filipineze ar putea aduce un nou val de imigranti asiatici in Europa, dar cine se gandeste de pe acum care vor fi efectele sociale ale unei solutii economice convenabile pentru firmele care platesc impozitele vest-europene?
Filipinezii sunt foarte ieftini pentru angajatorii vest-europeni (sau est-europeni, dar care pot face cabotaj in vestul Europei), au cultul muncii mult mai bine dezvoltat decat est-europenii, nu pun probleme de disciplina si furt de combustibil si nici nu cer salarii mari in lipsa carora mai bine se intorc in tara de origine.
Salariile foarte mici din Filipine le permit noilor „mari angajatori” sa impuna pretentii stricte in ceea ce priveste pregatirea profesionala: se cauta absolventi de liceu, cel putin, daca nu se poate chiar de colegiu! Limba engleza e un „must” pentru toti cei carora li se ofera sansa de a vedea Europa de la volanul camionului, iar experienta este si ea necesara.
Cum se vor descurca filipinezii cu descarcarea/incarcarea camioanelor cu stivuitorul sau cu respectarea orelor de conducere si odihna nu pare sa fie o problema pentru marii angajatori. La fel ca si cu polonezii, in urma cu 4-5 ani, angajatorii le vor monitoriza timpul de conducere, mai ales ca in prezent sistemele de monitorizare a flotei sunt aproape standard, iar cutiile de viteze automatizate cu sistem GPS integrat schimba treptele de viteza mai bine ca orice sofer super instruit.
Dupa primele sute de soferi filipinezi „descalecati” in Lituania, dar care vor munci in Suedia, calea e deschisa si pentru indieni, pakistanezi sau (de ce nu?) chinezi. Daca in tot vestul Europei pe taxiuri nu mai exista decat soferi turci, arabi sau, mai rar, est-europeni, acum a venit si randul camioanelor sa fie date pe mana muncitorilor care nu stiu nicio limba europeana, doar putina engleza, si conduc automat, cu ajutorul sistemului de navigatie.
Cu noua solutie, care va mai dura cativa ani pana la implementarea la scara larga, ultima sursa de reducere a costurilor de transport rutier va fi si ea epuizata. Mai ramane doar mutarea marfii pe tren si pe vapor, insa si pe cele doua moduri de transport intermodal sunt probleme. Ceea ce toti stim este ca distributia se va face intotdeauna pe roti, dar pe distante mari trenul are sanse, mai ales cu politica „verde” din ultima perioada. Iar cum in transport bani se fac doar pe distante lungi, perspectiva nu este deloc fericita.
Pentru romani, filipinezii sunt inca departe si probabil ca nici sindicatele franceze, belgiene sau olandeze nu-i vor primi cu bratele deschise. Ramane de vazut insa care vor fi efectele pe termen lung ale acestei masuri si cum vor evolua in continuare tarifele de transport, si asa la un minimum istoric.
