De cativa ani, tendinta romanilor este sa vina cu noi reglementari care sa faca ordine pe piata, dar, din pacate, ele nu fac decat sa loveasca tot mai mult in companiile cinstite. Transportatorii vor sa li se achite facturile, asa ca au cerut o lege prin care cei care le dau comanda sa le garanteze plata, fapt ce ar putea reduce si mai mult numarul caselor de expeditie si ar creste comisioanele celor ramase. Clientii acestora se plang ca le dispare marfa in timpul transportului, iar cei cu care au lucrat au disparut definitiv. Toti acestia vor alte legi care sa-i fereasca de tepari, in conditiile in care niste controale mai serioase ale autoritatilor competente pe baza legislatiei actuale ar face mult mai simplu ordine pe piata.
 

Hotia a inflorit in Romania de la instalarea crizei, iar in loc de controale serioase, autoritatile de la noi se ocupa sa puna in carca firmelor cinstite inca si mai multe taxe impovaratoare. Anul acesta, la ARR erau inregistrate 1.291 de case de expeditii, in scadere fata de anul trecut, cand in mai erau 1.338. Pana in noiembrie 2009, la licentiere, capacitatea financiara a caselor de expeditii putea fi demonstrata prin scrisoare de garantie, asigurare de raspundere si capitaluri proprii in valoare de 30.000 de euro. Noua lege a eliminat asigurarea de raspundere, iar valoarea capacitatii financiare a ramas de 30.000 de euro pentru transportul intern si s-a marit la 50.000 de euro pentru cel international. Cu alte cuvinte, companiile vor fi obligate, de la intrarea in vigoare a acestei legi, sa detina un cont in banca sau bunuri in valoare de 30.000 sau de 50.000 de euro. „Ideea a fost de a schimba o polita de asigurare ieftina cu o garantie bancara“, a explicat Mihai Cuciureanu, reprezentantul ARR.

Garantie doar pentru contractele de transport
Legea a fost atacata in instanta, astfel incat nu poate fi pusa in aplicare pana la sentinta definitiva. Intre timp, insa, reprezentantii ARR au discutat cu Unicredit Tiriac, care a fost de acord sa faca disponibila scrisoarea de garantie de 50.000 de euro, in prezent optionala pentru casele de expeditii. Astfel, exista acum o garantie bancara care reprezinta un angajament asumat de banca garanta in favoarea beneficiarilor de a le plati o suma de bani daca cel care are garantia nu a onorat obligatia de plata.
Atentie, insa, obligatia de plata trebuie mentionata in contractul cu beneficiarul. Iar cele mai multe cazuri in care transportatorii nu-si primesc banii sunt cursele „spot“, unde nu exista contract. Daca va deveni obligatorie, o astfel de reglementare va elimina multe companii de pe piata, mai ales ca sunt numeroase cazurile in care transportatorii isi infiinteaza si o casa de expeditii, pentru a putea subcontracta comenzile pe care nu le pot onora. Iar numarul caselor de expeditii este deja in scadere: anul acesta s-au inregistrat 145 de astfel de companii, fata de 217 in 2009. „Daca unor firme mai mari le este usor sa aiba o scrisoare de garantie de 50.000 de euro, celor mai mici nu le este la fel de usor, dar si acestea au dreptul la profesie. Sunt companii care spun ca nu au cu ce sa garanteze o astfel de valoare, mai ales daca anul trecut nu au putut lua niciun leu din banca“, a explicat Dragos Geletu, directorul KLG.
O astfel de reglementare s-a incercat si in urma cu sapte ani, cand s-a ajuns la concluzia ca este imposibil ca bancile sa acorde o scrisoare de garantie fara a sti exact in favoarea cui. „Atunci noi, USER, ne-am implicat foarte mult si am amenintat ca mergem in instanta. Ideea de atunci era la fel ca cea de acum, ca prin aceasta garantie sa se asigure plata transportatorilor. Noi am spus ca o scrisoare de garantie trebuie data in favoarea cuiva. Iar dupa multe dezbateri am venit cu ideea politei de asigurare si s-a scos garantia.
Aceasta scrisoare de garantie anonima impusa de ministerul transporturilor nu poate sa rezolve incidentele de plata dintre expeditor si transportator. O casa de expeditii care se respecta are un lant de asigurari“, a spus Marius Cae, membru fondator USER.

Statul nu are ce cauta in relatiile contractuale
Ion Lixandru, administrator ITIA Sped,  a explicat ca ar trebui sa se puna un accent mai mare pe principiul de onorabilitate al persoanei desemnate, iar companiile sa fie mult mai atente la viitorii parteneri. Iar statul nu are ce cauta in relatiile comerciale dintre companii.
„Pot sa ma judec cu casa de expeditii cat vreau, daca nu am documentele necesare prin care sa justific ca am facut acel serviciu si compania intra in insolventa, nu se mai recupereaza nimic. Problema este pur comerciala. O unitate de stat nu are voie sa fie arbitru. Ministerul trebuie sa se ocupe de masini, de securitatea rutiera, de drumuri. El trebuie sa stie sa faca legislatia si sa o aplice. Nu are ce sa caute intr-un parteneriat comercial. Totul tine de fiscalitate cand e vorba de plati si ordonarea lor. Avem conditia de onorabilitate si atunci administratorul companiei ar trebui sa raspunda si apoi compania sa se judece in instanta. Noi raspundem cu casa si dupa ce s-a inchis compania, in rest, nimeni nu raspunde. Ar trebui sa se umble la raspunderea administratorului. Esti administrator, raspunzi cu capul. Ai plecat, ti-am luat casa, masina etc. Si atunci se va plati la timp si totul se va reglementa. Dar nu se doreste asta.“

Si clientii platesc pentru pagube
Una din problemele caselor de expeditie este aceea ca majoritatea transportatorilor are asigurare CMR pe 50.000 de euro. Iar raspunderea conform regulilor CMR este de circa 200.000 de euro, astfel ca diferenta trebuie platita de clienti.
Cu o astfel de problema s-a confruntat si Schenker Romtrans, care si-a acoperit paguba din asigurarea pe care o avea. „Dar, daca firma de asigurari iti plateste o dauna de 40-50.000 de euro, anul urmator te penalizeaza, daca nu are optiuni de a merge in regres. Daca are optiuni de a merge in regres, atunci isi considera cazul inchis complet. Cat priveste diferenta dintre cei 50.000 si cei 200.000 de euro, din experienta noastra, atunci cand ai bunuri de o valoare foarte mare, trebuie sa soliciti ca acea asigurare CMR sa fie in limita de pana la 200.000 de euro. Este foarte dificil sa obtii asa ceva, pentru ca sunt foarte putine case de asigurari care ofera o astfel de extindere. Cele mai multe propun o asigurare de pana la 200.000 de euro. Deci ar trebui sa vezi cu cine lucrezi, sa-i verifici bonitatea si, daca ai transporturi speciale, sa soliciti mai mult decat de obicei“, a explicat Mircea Trifan, reprezentantul Schenker Romtrans.

Conditiile de asigurare se negociaza
Potrivit lui Emil Irimescu, reprezentantul Marsh Asigurari, conditiile standard ale asigurarii CMR pot fi negociate, insa cei care incheie astfel de contracte au nevoie de un specialist care sa poata fi atent la toate conditiile contractuale.
„In Romania sunt si companii de asigurare care exista doar pentru a da o hartie, iar Comisia de supraveghere a asigurarilor incearca sa curete piata. Dar trebuie ca fiecare sa-si selecteze cu atentie partenerii. Teparii sunt aceiasi, dar ajungem in instanta si nimeni nu-i executa. Polita de asigurare a marfii este facultativa. Iar conditiile standard pot fi ajustate. Orice contract poate fi negociat, chiar si cu o companie de asigurare“, a explicat Emil Irimescu, reprezentantul Marsh Asigurari.

Atentie la riscurile asigurate
In plus, companiile trebuie sa fie foarte atente si la riscurile asigurate. Daca, de exemplu, marfa a fost furata in timp ce soferul dormea, iar masina era parcata intr-o parcare nepazita, atunci aceasta a iesit din zona de asigurare. Sau cand marfa se distruge in timpul transportului, chiar daca masina a fost inchisa si sigilata, evenimentul trebuie declarat la politie pentru a se putea primi despagubirea. Dar nici cazurile in care marfa nu a fost bine ambalata sau ancorata nu sunt asigurate. „Am avut transporturi pentru Continental, iar anvelopele se vand ca «painea calda». Asiguratorul m-a intrebat daca am oprit in parcare pazita, pe un drum european care sa aiba parcare pazita, sau daca soferul a pazit camionul. Potrivit declaratiei de la politie, soferul a dormit. Am aflat ca masina a plecat de la Padova Sud si a aparut dupa patru zile pe la Roma Est. Deci in perioada in care s-a furat el nu a mai fost nici pe autostrada, nici nu a platit. Asa ca, acum, dupa doi ani si jumatate, eu trebuie sa ma redresez, ca nu am mers pe ideea ca soferul meu a fost copartas. Si trebuie sa merg eu in civil cu soferul, ca sa dau banii la asiguratorul meu“, a spus Lixandru.

Asigurari de ochii clientilor
Tepari exista atat in randul caselor de expeditie, cat si printre transportatori. Nu putini sunt transportatorii care incheie polite de asigurare pe un an, insa cu plata in mai multe rate. Dar aceasta nu poate fi decontata, deoarece a fost platita doar prima rata a asigurarii, suficienta pentru a obtine polita. Daca in state precum Slovenia sau Republica Ceha astfel de informatii sunt puse la dispozitia companiilor, la cerere, in Romania, ele sunt confidentiale. „Noi propunem sa fie stipulate cateva reguli la despagubire, iar cand se face caietul de sarcini sau optiunea de a lucra cu un partener, el sa fie obligat sa ceara companiei de asigurari cesiune deschisa. Informatiile exista on-line in prezent, iar daca se introduce seria de sasiu se poate afla daca asigurarea a fost platita. Cand se va face acest lucru, se va trece la o concurenta loiala“, a mai spus Lixandru.
Poate o solutie mai simpla a celor care angajeaza transportatori este de a solicita, alaturi de polita de asigurare, si o copie dupa dovada platii acesteia. Insa nu ajuta cu nimic nici daca plata asigurarii este la zi, iar transportatorul dispare, deoarece doar beneficiarul ei este cel care poate cere despagubire. Iar tot mai multe companii renunta la politele de asigurare. „Companiile de asigurari mi-au spus ca rata de renuntare la polita este mai mare ca niciodata. Astfel, acestea sunt acum la nivelul a 60-70% fata de cele care se fac de obicei la inceputul anului. Multi platesc prima rata si apoi renunta“, a explicat Dragos Geletu.