In cadrul conferintei Tranzit de la Cluj, reprezentantii Asko Assekuranz, cu concursul lui Decebal Popescu (Cartrans) si al Luciei Apostol (Dumagas) au atras atentia asupra importantei cunoasterii legislatiei in domeniul asigurarilor si asupra a cat de fina este granita dintre vinovatie si nevinovatie. O buna comunicare in cadrul organizatiei si cu partenerii de transport este o masura de prudenta. Conventia CMR se aplica obligatoriu, atat carausului, cat si beneficiarului, si niciun contract de transport nu o inlocuieste.
Contractul de transport international cu titlu oneros este reglementat obligatoriu de Conventia CMR. Aceasta este norma imperativa, iar articolul 41 nu le permite partilor sa stabileasca clauze contrare Conventiei. In cazul in care ele au fost stabilite sunt lovite de nulitate absoluta, aceasta fiind sanctiunea care desfiinteaza, cu caracter retroactiv, efectele unui act juridic incheiat cu incalcarea unor dispozitii legale cu caracter imperativ. Principalele cazuri de nulitate absoluta sunt legate de nerespectarea formei prevazute de lege.
Contractul de transport nu este legea partilor
Deoarece Conventia CMR primeaza, contractul de transport, indiferent de clauze, nu are statut de lege. Potrivit lui Alin Dicu, branch manager Asko Assekuranz Broker de Asigurare, transportatorul raspunde pentru marfa transportata, de la preluare pana la predare, atat pentru intarziere, cat si pentru lipsa marfurilor preluate.
Existenta raspunderii presupune intrunirea cumulativa a unor conditii, unanim acceptate de doctrina juridica: evenimentul pagubitor (fapta ilicita), prejudiciul, raportul cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia autorului. Daca una din cele patru conditii nu se indeplineste nu exista speta pentru despagubire, iar pretentiile nefondate pot fi refuzate in mod argumentat. Compania de transport este raspunzatoare pentru starea echipamentului cu care sunt carate marfurile.
Discutiile din cadrul conferintei au fost insotite de exemple concrete. Prima speta exemplificata de Alin Dicu a fost a unui transport de terminale de inalta tensiune, pe ruta Italia-Romania. In timpul transportului, partile superioare ale componentelor terminalelor au suferit avarii in urma balansului. Pe comanda de transport expeditorul nu a precizat felul incarcaturii, solicitand doar un camion complet de tip mega. Prin hotarare judecatoreasca transportatorul a fost exonerat de raspundere, prin invocarea art. 17, pct. 2 al Conventiei CMR. „Potrivit acestuia, transportatorul este exonerat de raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni“, a explicat Alin Dicu.
A doua speta adusa in discutie a fost a unui transportator contractat sa efectueze un transport de paleti pe ruta Austria-Italia. Pe parcursul transportului marfa s-a deplasat, reclamandu-se o dauna in acest sens. Conform art. 17 pct. 4 lit. b) si c), transportatorul este exonerat de raspundere deoarece cauza producerii daunei este ambalarea si incarcarea defectuoasa a marfii, operatiuni ce cad in sarcina expeditorului. Folia de protectie nu a cuprins si paletii de lemn, ceea ce a dus la inclinarea marfii din lipsa de stabilitate. In plus, incarcarea a fost defectuoasa deoarece a fost lasat spatiu liber intre paleti.
Din cauza confuziilor, companiile de transport se confrunta cu probleme si situatii delicate si nu se pot apara pentru ca nu exista informatie, sau acestea interpreteaza defectuos sau subiectiv. „Depinde cine este interpretul, pentru ca, daca este unul si acelasi cu beneficiarul, evident va interpreta urmarindu-si interesul. De aici apar toate problemele“, a atras atentia Alin Dicu. Potrivit acestuia, o asigurare de raspundere contractuala nu ar trebui sa contina riscuri numite, ci pur si simplu obiectul contractului de asigurare ar trebui sa fie raspunderea contractuala a transportatorului din contracte cu titlu oneros.
Cine, cat si in fata cui raspunde?
Acesta este o intrebare la care multi carausi isi gasesc cu dificultate un raspuns in eventualitatea unui incident pentru care trebuie platita despagubire. „Ne confruntam de ani de zile cu problema aceasta, mai ales ca nu putem evita toate accidentele. In cazul in care se deplaseaza marfa de pe palet, primim factura, dar vina nu ne apartine si nu suntem obligati la plata niciunui prejudiciu“, a explicat Lucia Apostol COE (Chief of Operational Excellence) Dumagas Transport.
De cele mai mult ori cheia succesului in discutiile cu partenerii de transport este comunicarea. „Am avut un camion incarcat cu marfa pentru industria producatoare de vehicule, implicat intr-un accident aproape de destinatie. Verdictul initial asupra marfurilor a fost avarie totala, pentru care trebuia sa platim o despagubire de aproape 80.000 de euro. Pentru ca ne-am dat seama ca erau si paleti aproape intacti, am discutat cu beneficiarul, am intors marfa pentru control de calitate la producator si am redus prejudiciul la maximum 40%. Efortul a fost mare, dar prin comunicare cu clientul am reusit“, a explicat Lucia Apostol.
„Din fericire nu am mai avut, in ultimii ani, cazuri care sa fie folosite ca exemplu elocvent, si asta din momentul in care am inteles care este diferenta dintre un consultant in asigurari si o foaie de hartie pe care scrie asigurare CMR. Trebuie sa intelegem ca nu putem raspunde chiar pentru orice. Carausii sunt raspunzatori pentru operatiunea de transport din punctul A in punctul B. Nu suntem platiti cu procent din valoarea marfii, ci pentru ruta. Cu cat se intelege mai repede acest aspect, cu atat piata se va adapta si dorintelor si solicitarilor noastre, nu cum am fost obisnuiti atatia ani, sa ne adaptam noi dorintelor clientilor“, a subliniat Decebal Popescu, CEO Cartrans.
Carausii au si drepturi, desi pare ca au doar obligatii
Decebal Popescu a atras atentia asupra punctului in care se incheie raspunderea unui caraus, fara a face, in schimb, rabat de la obligatii, si cu atat mai putin de la calitatea serviciului de transport, mai ales ca pretul nu include si procent din valoarea marfii. Potrivit acestuia, sunt frecvente refuzurile la descarcare pe platformele IKA din cauza, in cele mai multe cazuri, a unei incarcari defectuoase, iar toate costurile de retur sunt imputate tot carausului.
„Pentru o marfa preluata exista obligatia de a o livra. Trebuie sa ajungem cu aceasta in integralitate, in integritate si in timpul din comanda de transport. La destinatie se prezinta remorca pentru descarcare si, daca marfa este inclinata si destinatarul refuza descarcarea, soferul trebuie sa solicite instructiuni celui care dispune de marfa. Instructiunile respective, daca presupun costuri, sunt pe cheltuiala lor, nu a transportatorului. Marfa se descarca, se constata ce anume este distrus, se plateste. Insa a bloca un camion sau un retur fara sa platesti nu face obiectul raspunderii“, a explicat Alin Dicu. Ba mai mult, este ilegala retinerea unor sume de bani din serviciile prestate anterior. Pana la stabilirea prejudiciului si a vinovatiei se poate bloca doar plata respectivului transport, potrivit lui Fabian Koller, reprezentantul Asko Assekuranz. Doar o instanta poate decide retinerea despagubirii prejudiciului din factura de transport.
Declararea valorii marfii pe CMR este egala cu zero
„Interpretarea fortei juridice din Romania cum ca declararea unui interes special sau faptul ca se noteaza valoarea marfii in documentul CMR agraveaza raspunderea in mod automat este cat se poate de falsa. Articolul 41 anuleaza toate clauzele care deroga de la Conventie“, a mai spus Alin Dicu. Declararea valorii marfurilor se poate face doar in cazuri exceptionale si doar cu titlu oneros, prin agravarea raspunderii, iar asta aduce de la sine costuri suplimentare de transport, fiind costul in oglinda al unei asigurari Cargo. „Asigurarea nu are riscuri incluse. Vorbim de raspundere. Sunt doua interese diferite. Interesul meu ca proprietar este sa-mi asigur marfa impotriva tuturor riscurilor, fie ca este vina unui tert, a carausului sau forta majora. Interesul meu ca prestator de servicii este sa-mi asigur raspunderea contractuala, pentru care platesc doar daunele ce decurg din contractul de transport, nimic altceva, pentru ca obiectul contractului meu este o marfa identificata prin dimensiune si greutate. Nu transport valori“, a mai explicat reprezentantul Asko Assekuranz. Soferul are datoria sa semnaleze in CMR starea marfurilor preluate si trebuie sa se asigure ca a preluat cantitativ marfa din comanda de transport.
