Stirea ca Waberer a decis sa se retraga in vara acestui an din firma care inca ii poarta numele a venit ca un soc in lumea transporturilor maghiare si nu numai. Dupa ce cu cateva luni in urma declara ca nimic nu l-ar determina sa se retraga din aceasta companie cu care tintea pozitia de lider pe piata europeana de transport, nedorindu-si mai multi bani – fiind, oricum, printre primii 10 cei mai bogati maghiari din lume – dupa cateva neintelegeri cu actionarii majoritari ai firmei (fondul de investitii MidEuropa Partners), Gyorgy Waberer a decis totusi sa cedeze pachetul sau minoritar de actiuni si sa se implice in noi afaceri imobiliare.
 

Iesirea din joc a lui Waberer ne ofera un motiv in plus de reflectie asupra sustenabilitatii unei companii de transport sau din orice alt domeniu, in care intra in joc un fond de investitii, care isi urmareste clar intentia de a face profit mare pe termen scurt, care sa fie impartit rapid investitorilor. Ce se va intampla cu firma care si-a amanat poate prea mult listarea la bursa? Probabil ca va fi oferita catre cumparare altor colosi dornici sa investeasca in acest domeniu sau poate se va imparti pe divizii, firma maghiara avand active importante atat in Ungaria (centre logistice, terminale feroviare, autobaze), cat si prin alte tari europene.
Dar ceea ce e cel mai important de invatat din „divortul” lui Waberer de fondul de investitii este ceea ce a lasat in urma lui in materie de parteneriat cu guvernul maghiar, care a inteles ca serviciile de transport contribuie la PIB-ul maghiar cu aproape 6%, dar cu profituri realizate nu in Ungaria, ci mai ales in diferite state europene. Si, pentru a mentine competitivitatea firmelor maghiare in Europa, Viktor Orban i-a lasat lui Waberer pe mana un intreg sector economic, cooptandu-l in guvern la elaborarea strategiei de transport si logistica a tarii.
Astfel, in timp ce la noi ISCTR ii vaneaza mai ales pe transportatorii romani, Waberer a reusit sa puna pe picioare un sistem de control care sa vizeze preponderent transportatorii straini, ceea ce, de altfel, autoritatile maghiare faceau cu succes de multi ani. Iar daca la noi s-a incercat in mai multe randuri impozitarea diurnei, Waberer a ridicat in mai multe trepte cota neimpozabila a diurnei pentru soferi, pentru a fi competitivi pe pietele est-europene.
Returnarea unei cote din acciza la combustibili a adus incasari uriase la bugetul companiilor maghiare de distributie de motorina, mai ales dupa ce in Romania acciza a crescut enorm, iar sistemul de returnare a accizei a dovedit ca nu functioneaza.
Masura cea mai uimitoare a fost returnarea unei parti a taxei de drum catre operatorii de transport maghiari, in timp ce pentru firmele de transport straine care tranziteaza Ungaria nu exista aceeasi posibilitate, plus alte facilitati fiscale pentru firmele de transport maghiare.
Toate facilitatile obtinute de Waberer pentru aceasta breasla au adus companiei reduceri de cost importante, care au dictat, insa, retragerea investitiilor de pe anumite piete, cum a fost retragerea celor aproape 300 de camioane inmatriculate in Romania si reintroducerea lor pe piata maghiara, pentru a contribui la bugetele de stat si locale din Ungaria cu taxe si impozite pe vehicule si salarii in schimbul facilitatilor oferite de guvernul lui Viktor Orban.
O ultima masura, pomenita si de noi in cadrul revistei si conferintelor Tranzit, se refera la programul de formare profesionala finantat de guvernul maghiar pentru reducerea impactului lipsei de soferi profesionisti de pe piata, prin care 6.000 de soferi au beneficiat de cursuri de instruire gratuita in 2015.
Din colaborarea dintre breasla transportatorilor, reprezentata de un om de afaceri sclipitor cum este Waberer, si guvernul maghiar ar trebui sa invete atat clasa politicienilor romani, cat mai ales breasla transportatorilor din Romania. Nu exista in Romania un manager de transport cu viziune si care sa aiba inteligenta de a se face ascultat atat de competitori, cat si de guvernanti? Cu siguranta ca exista. Haideti sa ne uitam in jurul nostru si sa copiem lucrurile care dau roade. Putine mai sunt de inventat. La noi poate doar increderea trebuie reinventata sau regasita. Iar primul examen in acest sens il reprezinta participarea la chemarea asociatiilor profesionale pentru protestul din 15 septembrie.