Aprobata (fara niciun amendament!) in Senatul Romaniei pe 4 octombrie, Legea 398/2016 privind detasarea salariatilor in cadrul prestarii de serviciu transnationale, care prevede obligatia platii angajatilor unei firme cu sediul in Romania cu salariul minim prevazut in tara in care sunt trimisi sa lucreze temporar, nu aduce clarificari cu privire la plata soferilor care efectueaza servicii de transport international, asa cum exclude din start aplicabilitatea sa in cazul personalului navigant.
In ciuda discutiilor de la nivel european, unde parerea generala, inclusiv a Comisarului de Transport, Violeta Bulc, este ca prezenta directiva privind detasarea transnationala este neclara si ca ea trebuie completata cu un pachet de masuri specifice care sa reglementeze legislatia sociala in transporturi, unii inspectori ITM au inceput sa aplice prevederile acesteia si sa amendeze cel putin o firma de transport din cauza nerespectarii salariului minim din tara in care soferii firmei au efectuat operatiuni de transport intracomunitar.
In acceptiunea unora dintre autoritatile vest-europene, sunt asimilate detasarii transnationale operatiunile de transport efectuate de soferi romani angajati de firme cu sediul in Romania, in cadrul unui contract cu o persoana juridica dintr-o tara vest-europeana. In aceste conditii, care reprezinta 95% din cazurile de transport international sau intracomunitar, soferii firmelor de transport din Romania trebuie platiti la nivelul salariului minim din aceste tari.
Solutia pentru aceasta problema ar fi ca filialele din Romania ale marilor producatori sau expeditori prezenti pe teritoriul tarii noastre sa preia nu numai coordonarea, ci si contractarea transporturilor derulate cu operatori romani.
Sigur, in acest caz ar exista un mic dezavantaj pentru Statul roman: profiturile firmelor straine cu sediul la noi vor fi mai mici, iar impozitele platite, diminuate. Numai ca autoritatile romane par incapabile sa priveasca la scara „macro”. Ideea impozitarii diurnelor soferilor poate aduce, teoretic, sume importante la bugetul Statului si la cel al CNAS si pensii, pe cand impozitele platite de multinationale sunt volatile.
Totusi, o asemenea masura legislativa ar diminua dramatic numarul de soferi si de firme de transport capabile sa mai presteze servicii de transport in Europa, veniturile aduse de ei in tara fiind foarte importante in prezent.
Acesta pare sa fie si telul sindicatelor soferilor din tarile vestice, care, prin filialele romanesti, fac un puternic lobby in comisiile de dialog social pentru implementarea de urgenta, si in forma cea mai dezavantajoasa pentru firmele de transport din Romania, a directivei detasarii transnationale.
Sub pretextul ca simpatizeaza cu soferii romani, care muncesc in conditii foarte dificile si nu primesc aceleasi venituri ca soferii belgieni, olandezi sau francezi (luandu-le, astfel, locurile de munca), sindicatele soferilor din tarile vestice nu au alt scop decat acela de a desfiinta avantajul fortei de munca ieftine din est, folosit in sectorul transporturilor.
De acest avantaj beneficiaza in prezent si firme de transport din Romania, care au reusit sa isi creasca consistent, dar si cu multa truda, afacerile, insa cel mai mult beneficiaza expeditorii si producatorii din vestul Europei, care vor gasi intotdeauna cai de maximizare a profitului, tarifele platite esticilor fiind in mare parte derizorii.
Transportatorii romani au crescut constant salariile soferilor de transport international in ultimii ani, multe firme platind si 2.200 de euro pe luna pentru cei care lucreaza la intracomunitar. Chiar daca multi primesc un salariu mai mic, care le asigura astfel dreptul la o pensie mica, majoritatea soferilor prefera o diurna consistenta platii unui salariu si a unor contributii mai mari la sistemul de pensii, cata vreme Statul nu garanteaza viitorul acestui sistem. Milioane de romani contribuie si acum cu sume enorme la sistemul de Sanatate, dar atunci cand au o problema medicala ajung sa plateasca servicii medicale private in tara sau in strainatate, deoarece banii care merg in fondurile CAS dispar ca intr-un sac fara fund.
Mai mult decat atat, proiectul de lege care transcrie directiva detasarii transforma ITM, dar si alte institutii gen ARR sau ISCTR, in „sateliti” ai institutiilor omoloage din toate statele europene, fiind obligate sa ofere date si sa initieze actiuni de control al operatorilor de transport din Romania, pe baza carora acestia sa plateasca amenzi in statele vest-europene. Cu alte cuvinte, inspectorii de munca din Romania vor lucra gratuit pentru ca institutiile omoloage din Belgia sau Italia sa serveasca interesele comerciale ale cetatenilor si ale firmelor din Belgia, Italia, Franta sau Germania. Totul pe banii romanilor. E foarte bine, dar interesele romanilor cine le reprezinta?
