Campania intensa de denigrare a firmelor de transport din estul Europei si-a atins scopul prin ceea ce vrea sa se numeasca „noul pachet rutier”. Cele cateva idei si expuneri de motive pe care le puteti citi in amanunt si in paginile acestui numar al revistei reprezinta o mare dezamagire, care arata ca politica de la Bruxelles nu e cu mult mai rafinata decat pe malurile Dambovitei.
Totdeauna exista grupuri de interese care stiu sa se faca auzite mai mult decat altele, astfel ca, dupa ce s-a facut ca isi arata autoritatea in fata tarilor care au introdus obligativitatea salariului minim – Germania, Franta si, anul acesta, Austria – comisarul transporturilor, Violeta Bulc, propune aplicarea directivei detasarii transnationale, care face referire la plata salariului minim pentru orice sofer care petrece mai mult de trei zile pe luna intr-o tara din UE. Nici macar nu este vorba de trei zile consecutive, ci cumulate intr-o luna, luandu-se in calcul si perioadele de odihna petrecute pe teritoriul fiecarei tari europene. In aceste conditii, firmele de transport international vor trebui sa indeplineasca o multime de proceduri birocratice de notificare si calcul al salariului soferilor care vor petrece peste trei zile in cel putin 3-4 tari europene in fiecare luna.
Singura veste buna este ca acest pachet de masuri rutiere ii va afecta si pe unii dintre transportatorii vestici (din BeNeLux, Spania, Portugalia, cel putin) deoarece si soferii lor vor depasi fara doar si poate trei zile de lucru si odihna in alte tari decat cele de origine.
Si, chiar daca multi transportatori romani s-au oprit din dezvoltare de teama noilor reglementari rutiere europene, batalia nu e inca incheiata. Inca este timp pentru a ne argumenta punctul de vedere si a transmite un semnal vest-europenilor ca isi fura singuri caciula. Pentru ei piata de transport international este oricum pierduta pentru urmatorii 3-4 ani, din cauza lipsei de personal. Iar daca est-europenii ar avea acum curajul sa creasca tarifele de transport, marii perdanti vor fi tot cumparatorii si sindicalistii vest-europeni, care vor trebui dintr-odata sa plateasca mai mult pentru produsele din supermarketuri.
Acum este momentul sa nu se mai accepte compromisuri la negocierea tarifelor de transport. Directiva detasarii transnationale deja produce efecte in multe tari europene, iar interzicerea efectuarii in cabina camionului a pauzei de conducere de 45 de ore in Belgia, Franta si Germania, care a primit acum si girul Comisiei Europene, ii obliga pe est-europeni sa isi reorganizeze cu totul procesele de transport. Soferii est-europeni lucreaza deja la salarii mai mari ca ale medicilor din tarile lor si, chiar si asa, parca isi pierd motivatia de a mai munci. Se cam termina povestea cu „esticii accepta sa astepte la incarcare, sa descarce sau sa faca si alte activitati decat cele de transport”, si asta pentru ca soferii nu mai sunt dispusi sa faca si altceva decat sa conduca. Si atunci, de unde resurse sa mai faci transport?
Tarifele sunt aceleasi sau chiar au mai scazut fata de acum 10 ani, in timp ce costurile si responsabilitatile au crescut. In aceste conditii, cei care nu pot sa creasca tarifele de transport vor fi scosi in afara pietei mai devreme sau mai tarziu. La fel, cei care isi pun la dispozitie camioanele cu tot cu soferi unei singure case de expeditii din orice tara vest-europeana, dar mai ales Belgia, Franta si Italia. Contractarea si administrarea activitatii soferilor, astfel incat acestia sa respecte conditiile de acordare a documentului portabil A1, sunt tot mai complexe, iar doar administrarea flotei si plata soferului nu vor mai fi suficiente pentru a face transport international. Cei care nu pot sa faca fata pe cont propriu au posibilitatea de a se asocia cu alti colegi si a imparti costurile de administrare, costurile cu avocatii etc.
Urmeaza o perioada de cernere a pietei, iar cei care au ocazia si curajul de a creste cat mai curand tarifele au sanse mari de dezvoltare, asa cum se intampla intotdeauna in perioadele de criza: cei puternici iau si locul celor mici care parasesc „arena”.
