2017 este anul in care investitiile si dezvoltarea firmelor romanesti stagneaza in primul rand ca urmare a lipsei de forta de munca disponibila. Targurile de joburi se incheie fara prea mari rezultate, ca urmare a faptului ca 80% din posturile de lucru cautate sunt de regula pentru pozitii low-entry, cu salariu minim sau putin peste. Iar astfel de salarii sunt neatractive pentru persoanele asistate sau someri, care prefera sa primeasca o treime sau jumatate din salariul minim, dar sa stea acasa. Iar cei dispusi sa munceasca facand sacrificiul parasirii familiei sau caminului pleaca in strainatate, unde nevoia de oameni pentru joburile care presupun munca fizica sau in ture este foarte mare.
In aceste conditii, nu e de mirare ca angajatorii gasesc cu mare greutate forta de munca. Comenzile se inmultesc in toate domeniile – industrii, servicii, agricultura – insa romanii nu au cu ce sa raspunda acestei cereri in crestere la nivel european. Este si cazul firmelor de transport din Romania, care, in ciuda trendului european de crestere a parcurilor de camioane, au un apetit scazut pentru cumpararea de camioane nu atat din cauza legislatiei de transport cu care ne ameninta Europa, cat mai degraba a dificultatii de a gasi noi soferi sau de a-i mentine pe cei existenti, ale caror pretentii salariale cresc cu fiecare campanie facuta de angajatorii vest-europeni sau sindicate ale soferilor, in special din Belgia, Franta si Olanda.
Exasperati de cresterea pretentiilor salariale o data cu cea a gradului de indisciplina a soferilor, angajatorii romani sunt tot mai decisi sa faca eforturi pentru a-si aduce angajati din alte tari unde salariile sunt mai mici decat la noi – Ucraina, Serbia, Republica Moldova sau tarile asiatice, cu un cult al muncii bine dezvoltat, cum ar fi Sri Lanka, Malaiezia, China, Vietnam si chiar India.
Demersurile legale nu sunt deloc usoare, Romania avand alocat un contingent precis de angajati non-comunitari care pot fi adusi aici sa munceasca (impartit pe cote de muncitori detasati sau permanenti, pe forta de munca necalificata, inalt calificata etc.). Pentru soferi principalul impediment il reprezinta faptul ca acestia nu isi pot obtine atestatul profesional decat daca sustin examinarea in limba romana. Dar pentru 2018 transportatorii isi propun sa gaseasca o solutie in acest sens.
In acelasi timp, firmele de constructii, service-urile auto si depozitele au inceput deja sa testeze forta de munca asiatica in locatii din Romania, iar producatorii sau firmele de logistica ai caror clienti pot suporta cresteri de tarife analizeaza introducerea de linii automatizate care sunt scumpe, dar cresc eficienta, acuratetea si predictibilitatea business-ului.
Problema este ca Romania, mai mult chiar decat tarile vest-europene, pregateste numai absolventi de invatamant superior, insa niciun sudor, frezor, strungar, instalator etc. Jumatate din generatiile de tineri romani sunt absolventi de Marketing, Finante/Banci sau Drept, functionarii cu studii superioare plangandu-se ulterior ca au castiguri mai mici decat ale soferilor, instalatorilor sau ale altor meseriasi. Numai ca piata muncii nu este reglata nici de sistemul educational si nici de Parlament, ci doar de cerere si oferta. Iar daca piata geme de juristi, profesori sau contabili, este normal pana la urma ca soferii, instalatorii sau chiar gunoierii sa poata primi, in anumite conditii, venituri mai mari decat unele persoane cu studii superioare, pentru ca nimeni nu vrea sau nu stie sa presteze acele activitati necesare pentru societate.
Iar cum aparatul de Stat este, ca intotdeauna, in afara slujbei cetatenilor lui, ramane de datoria noastra sa ne implicam in formarea fortei de munca de care avem nevoie, daca vrem sa mai facem afaceri in Romania. Daca nu, nu avem decat sa luam si noi calea exilului in cautare de normalitate.
Va dorim un An Nou cat mai predictibil, care sa va aduca putin mai multa stabilitate dupa atatia ani de urcusuri si coborasuri!
