Sindicatul olandez FNV si federatiile internationale Itf si IUF au prezentat un raport privind utilizarea muncii non-UE in transportul rutier din cadrul Uniunii Europene, un fenomen in crestere de ceva timp, acutizat acum si de pandemia de Covid-19. In practica, acesta nu se refera numai la exploatarea soferilor, ci si la siguranta rutiera si concurenta intre companii. In multe cazuri, lucratori adusi ilegal in tarile din estul Europei semneaza contracte cu companii de transport rutier care opereaza in diferite niveluri de subcontractare, pentru a fi apoi trimisi sa lucreze in principal pe drumurile din vestul Europei, pe un salariu mic si cu documente false. "Acesti soferi transporta marfuri esentiale pentru toti cetatenii UE", spune secretarul general al ITF, Stephen Cotton. „Este vorba despre alimente, medicamente, haine si bunuri de larg consum. Guvernele europene si multinationalele nu mai pot inchide ochii in fata acestei exploatari."
Studiul a presupus zeci de interviuri cu soferii, multi dintre ei ilustrand practicile de exploatare la care sunt supusi. Astfel, s-a evidentiat ca unele companii de transport cu sediul in Europa de Est angajeaza soferi care provin in mare parte din Ucraina, Belarus, Uzbekistan, Turcia si Filipine, fiind apoi trimisi cu microbuzele sa lucreze in principal in vest. Exploatarea lor incepe de la semnarea contractului, adesea scris in limbi necunoscute pentru acestia, care le asigura salarii de baza intre 100 si 600 de euro pe luna, fara acoperire in caz de imbolnavire. Contractele sunt adesea acoperite de acte de identitate sau permise de conducere false.
Apoi, acesti lucratori locuiesc in cabina luni intregi, fara acces la toalete si dusuri curate. Daca vreunul are curajul sa raporteze conditiile de lucru, odihna sau de plata in fata autoritatilor, i se retine din salariu sau este amenintat cu violenta. Pandemia actuala a inrautatit si mai mult situatia, cu salarii mai mici si incalcari si mai mari ale timpilor AETR de catre soferii si asa supusi unui risc mai mare de infectare prin lipsa unor echipamente adecvate de protectie.
Cercetatorii dau ca exemplu cazul unui tanar sofer ucrainean care lucreaza pentru o companie lituaniana de transport, „ostatic pe camion cateva luni”. „Am fost dus intr-un minivan in Europa de Vest, pentru a prelua camionul. Mi s-a promis ca voi lucra trei luni, insa am fost obligat, mai ales din cauza pandemiei, sa raman mult mai mult. In locul salariului cuvenit, compania mi-a platit doar 800 de euro in noua luni, prin asta acoperindu-mi doar necesarul de alimente." Ucraineanul a fost verificat si de inspectorii olandezi de munca, care, cunoscandu-i starea, in loc sa-i ofere protectie pentru plangere, i-au ordonat sa paraseasca tara cat mai curand posibil, deoarece ii expirase viza.
Rares este un sofer roman angajat prin intermediul unei filiale poloneze de catre o companie olandeza, care se lauda pe site ca ofera transport gratuit pentru echipamentele medicale. In acest timp, compania reduce salariile soferilor. „In primele saptamani de pandemie, eu si colegii mei am fost dusi cu microbuzul din Romania la baza din Olanda, pentru a incepe munca, insa nu am avut voie sa traversam frontiera romano-maghiara. Am incercat de doua ori. Compania ne-a taiat salariile si, cand am cerut plata, am fost concediati“, declara Rares. Opt soferi filipinezi, care locuiau intr-un apartament din Polonia, au fost, de asemenea, chestionati, dar protejati de Autoritate, pentru ca au raportat conditiile de munca. Alti filipinezi au fost angajati la o companie romaneasca, dar au lucrat in Olanda. Unii au ramas blocati in Romania din cauza pandemiei si au primit doar 50 de euro pentru a manca, desi inca mai erau angajati ai companiei de transport.
Un alt caz este cel al rusului Artem, care conduce un camion cu o placa de inmatriculare lituaniana in Franta. „Odata cu coronacriza, munca a crescut si salariile au scazut”, spune el. Un alt sofer roman este angajat printr-un contract romanesc sa transporte fructe intre Spania si Norvegia, dar primeste salariu romanesc si indemnizatii zilnice la nivelul subzistentei.
Soferul ucrainean Aleksander a transportat continuu produse alimentare in Europa de Vest, luni de zile, dupa care s-a blocat la Kiev din cauza coronavirusului si arata cat i-a mai ramas din salariul sau: patru euro si jumatate. Acesta spune ca, atunci cand a inceput lucrul, nu avea CPC, insa dupa ce a platit 80 de euro, fara niciun curs, a primit certificarea.
Pentru a sensibiliza publicul cu privire la riscurile acestei situatii, investigatorul sef al FNV-VNB, Edwin Atema, atrage atentia ca mii de familii isi conduc masinile pe autostrazi alaturi de camioanele de 40 t conduse de soferi care nu s-au odihnit suficient, sunt bolnavi sau traficati. „Drumurile Europei nu sunt in siguranta. Aceasta exploatare trebuie sa se termine imediat." Secretarul ITF, responsabil cu transportul national, Noel Coard, atrage atentia si asupra clientilor. „Multinationalele nu sunt constiente sau interesate de ceea ce se intampla cu adevarat in transportul lor subcontractat. Multe dintre acestea cer preturi mai mici, iar apoi companiile de transport ofera salarii mai mici, in urma carora soferii sunt exploatati si siguranta rutiera este pusa in pericol. Mesajul nostru catre companiile de transport si clientii acestora este simplu: fie sunteti parte a solutiei, dupa cum va si rugam, fie sunteti parte a problemei, iar in acest caz va vom trage la raspundere."
