Cresterea stocurilor la nivel european este un semn clar de recesiune, iar Romania este prinsa la mijloc pentru ca depinde de economii mai puternice, cum este cea a Germaniei, care deja da semne de incetinire a turatiei motoarelor, considera analistii economici intervievati de Tranzit. In plus, in ceea ce priveste transportul marfurilor, balanta dintre cerere si oferta, chiar daca este una sezoniera, s-a schimbat puternic in acest an si observam ca avem de-a face cu mai multe camioane fata de numarul de marfuri de transportat.

In timp ce capacitatea de transport rutier la nivel european, incepand din toamna lui 2017, creste constant, inregistrand doua varfuri – februarie 2018 (+139,20%) si februarie 2019 (+158,61%) – cererea de transport se mentine, cu mici fluctuatii, cam la acelasi nivel. Citam astfel din cel mai recent raport Transport Market Monitor, editat de expertii TIM Consulting si Transporeon, un indicator al pietei de transport la nivel european. Aflam astfel ca in Q1 2019 capacitatea de transport a crescut fata de Q4 2018 cu aproape 30%, in timp ce comparativ cu Q1 din 2018 este mai mare cu aproape 20%. In acelasi timp, cererea, adica volumul de marfa de transport, a inregistrat o crestere in Q1 2019 fata de perioada similara din anul trecut de 2,4%. Comparativ cu primele sapte luni ale anului trecut, din punct de vedere al acestui indice graficul este oarecum linear, in sensul in care diferentele de la o luna la alta nu sunt foarte mari. Exceptand februarie, martie si noiembrie, atunci cand capacitatea de transport a fost mai mare in raport cu cererea, anul trecut a aratat foarte bine din punct de vedere al volumului de marfa de transport, care a fost peste flota totala de pe piata, ceea ce se traduce prin preturi mai bune si profit pentru transportatori, daca si transportatorii ar fi stiut sa isi negocieze mai bine contractele!
Principalul indicator al pietei, aceasta balanta dintre cerere si oferta, s-a schimbat puternic insa anul acesta, atunci cand avem de-a face cu mai multe camioane fata de numarul de marfuri de transportat. Chiar daca vorbim despre o balanta sezoniera, capacitatea de transport fiind mai mare in primele luni ale anului, cifrele din 2019 arata o majorare semnificativa intre cei doi indici. Spre exemplu, in prima luna raportul dintre cerere si oferta este de 15,96% in favoarea capacitatii de transport. Cel mai mare declin s-a inregistrat in februarie, atunci cand a fost disponibila pe piata o capacitate de transport cu 158,6% mai mare ca in februarie 2018, fata de un volum de marfuri de 95,3%. Practic, a existat un surplus de camioane de 63,33% fata de volumul de marfa. Lucrurile au inceput sa se aseze din martie, diferenta fiind de 42%, cu valori apropiate in aprilie si mai, cei doi indici intersectandu-se in iunie (107,2% versus 106,8%). Nu in ultimul rand, in a doua luna de vara, iulie, avem de-a face din nou cu o crestere a capacitatii de transport, ce-i drept, una usoara. Asta inseamna ca in momentul de fata avem mult prea multa capacitate disponibila fata de volumul de marfuri. Multe companii au investit in extinderi de flote, fara a corela in mod direct acest lucru cu cererea de pe piata. Potrivit TIM Consulting, cresterea expansiva a capacitatii de transport reprezinta un indicator in ceea ce priveste o incetinire a cresterii economice a Europei. Raportul economic anual publicat la finalul lui ianuarie de catre Guvernul Federal German arata, in principiu, aceeasi concluzie, ajustand PIB-ul celei mai puternice economii din UE cu doar 1%. Cu referire la Q1 si diferenta mare intre capacitatea de transport a trimestrului anterior pe piata interna din Germania pentru transporturile spot, expertii citati remarca faptul ca doar in Q1 din 2009, in urma crizei financiare, a existat in Germania o capacitate de transport atat de mare. Peste toate acestea, este clar ca transporturile rutiere reprezinta prima veriga ce da semnalul unei cresteri sau scaderi economice, iar companiile de transport vad aceste lucruri in datele dupa care isi analizeaza evolutia proprie.

Banca Centrala: se simte o incetinire a cresterii economice!
La nivel macro, acelasi lucru il spune si Raportul Anual pe 2018 publicat de Banca Centrala Europeana. Desi activitatea economica si-a continuat expansiunea in zona euro in 2018, cresterea economica a consemnat o „incetinire”, reducandu-se de la 2,5% in 2017 la 1,8% in 2018, pe fondul manifestarii unor influente nefavorabile pe parcursul anului. Analistii economici au explicat ce inseamna aceste „influente nefavorabile”. Este vorba, de fapt, de mai multi factori coroborati, pornind de la o incetinire semnificativa a schimburilor comerciale internationale – cu alte cuvinte mai putin import/export intre tarile membre – alaturi de o serie de factori specifici unor tari si sectoare, care au afectat sectorul extern si, cu precadere, industria prelucratoare. „In prima jumatate a anului trecut, perturbarile cauzate de conditiile meteorologice si masurile din industrie, in special in sectorul transporturilor, au afectat productia in mai multe tari. In a doua jumatate a anului, si in special in trimestrul al III-lea, a avut loc o perturbare semnificativa a productiei de automobile dupa introducerea, la 1 septembrie, a Procedurii armonizate la nivel mondial de testare a vehiculelor usoare”, se arata in raportul citat. Procedura de care se vorbeste in documente se numeste WLTP (Worldwide Harmonized Light-Duty Vehicles Test Procedure) si este noua metoda de testare care determina consumul unui vehicul si care inlocuieste vechiul ciclu european de testare NEDC. Practic, intre 1 septembrie 2017 si 1 septembrie 2018, toate noile modele de masini au trebuit sa se conformeze procedurii de testare WLTP, in timp ce vehiculele comerciale usoare sunt supuse aceluiasi tip de testare incepand din septembrie anul acesta. Revenind la incetinirea economiei UE, acest lucru s-a resimtit direct in PIB-ul zonei euro, care si-a continuat expansiunea, dar intr-un ritm mai lent comparativ cu 2017. Incetinirea economica s-a simtit cel mai bine in inflatie, care la nivel european a crescut cu 1,7%, reflectand majorarea preturilor la energie si, intr-o mai mica masura, la alimente. La polul opus, dinamica in continua dezvoltare a fortei de munca si reducerea ratei somajului au fost factorii care au mentinut economia zonei euro intr-o oarecare balanta pozitiva. Populatia ocupata a crescut cu 10 milioane de persoane de la nivelul minim atins la jumatatea lui 2013, iar rata somajului s-a redus la 7,8% in decembrie, cel mai scazut nivel inregistrat din octombrie 2008. Mai multi oameni in campul muncii au consemnat o crestere de 2,2% a castigurilor salariale in ultimul trimestru al anului.

Germania, in recesiune tehnica
Toate aceste aspecte se regasesc intr-o privire mai atenta asupra Germaniei, considerata a fi barometrul economiei UE. La prima vedere, chiar daca ceva mai moderat, economia federala se afla intr-o continua crestere. O analiza mai detaliata insa arata o cu totul alta realitate. Similar cu PIB-ul zonei euro, care arata o crestere mai temperata, dupa cum am precizat mai sus citand raportul publicat de Banca Centrala Europeana, cresterea PIB-ul Germaniei a fost anul trecut de 1,5%, fata de 2,2% in 2017. Iar anul acesta PIB este de asteptat sa se fi redus in Q2, dupa o crestere de 0,4% in primele trei luni. Daca si Q3 va fi un trimestru de contractare economica, analistii spun ca Germania va intra in recesiune tehnica. Observam, asadar, cum locomotiva economiei europene este nevoita sa reduca din viteza.
Pe langa toate acestea, evolutiile de pe scena internationala vor avea un puternic impact si in economia germana. Multe dintre acestea, precum varianta dura a iesirii Marii Britanii din UE asa numitul „Brexit fara acord” ar putea genera, intr-o perioada scurta de timp, o noua criza economica. De fapt, dupa cum a aratat un studiu publicat la finalul lui iulie si citat de agentia Reuters, datele colectate in ultimele saptamani arata deja ca economia germana se confrunta cu probleme, iulie fiind la cel mai scazut nivel din ultimii sase ani.
La randul sau, si conflictul comercial pe care cele doua superputeri SUA si China il au de ceva vreme afecteaza din ce in ce mai mult situatia economica a Germaniei, o economie bazata pe export, lovita puternic de o cerere din ce in ce mai slaba. Asta deoarece exporturile inseamna aproape jumatate din toata economia germana, companiile nemtesti avand un rol important pe pietele globale pentru automobile si masini industriale. Potrivit Centrului pentru Reforma Europeana, grupul Visegrad – Polonia, Cehia, Ungaria si Slovacia – este acum cel mai important partener comercial al Germaniei, detronand China si SUA. Ministrul federal al Economiei, Peter Altmaier, a incercat sa pastreze aparente mai optimiste, afirmand ca Berlinul, prin eforturi diplomatice sustinute, a reusit sa impiedice amplificarea conflictului.
Nu in ultimul rand, desi negat la nivel guvernamental ca ar putea afecta balanta economiei federale germane, scandalul manipularilor emisiilor de CO2 la motoarele diesel a atras si el o scadere de 0,2% a PIB, evolutia putand fi mai mare in viitorul apropiat, mai ales ca scandalul este departe de a se fi incheiat daca tinem cont si de procesul colectiv impotriva cartelului camioanelor (numai in Germania exista 600 de procese in desfasurare impotriva producatorilor de camioane). Iar problema cea mare ramane, inclusiv la companiile producatoare, lipsa de personal. In acest sens, guvernul german a prezentat un proiect legislativ privind migratia si specialistii, care a trecut deja intr-o prima faza de comisia parlamentara specializata. In plus, producatorii germani isi doresc, inainte de toate, o reducere serioasa a impozitelor, de la o medie a taxelor de 30 la 22%, cat reprezinta media europeana. Ministrul german al Economiei a atras atentia deja ca pentru guvernul din care face parte aceasta reducere a taxelor nu este prioritara. Oficialul a dezvaluit ca strategia ministerului pe care il conduce este sa sustina proiecte ample, care la randul lor sa fie generatoare de investitii. Un astfel de exemplu este investitia de un miliard de euro din bani publici prin sprijinirea unui consortiu de companii germane pentru a produce celule de baterii destinate vehiculelor electrice, totul pentru a face fata concurentei din Asia. Prin aceasta strategie, Germania vrea sa reduca dependenta producatorilor auto germani de furnizorii asiatici de baterii si sa protejeze locurile de munca din industria auto germana. Lucrurile nu stau mai roz nici in celelalte mari economii dupa Germania, respectiv Franta, Marea Britanie si Italia. Daca industria auto franceza s-ar putea confrunta cu planuri de concedieri masive in lunile urmatoare, pe fondul tensiunilor si incertitudinilor legate de Brexit, Marea Britanie a inregistrat o crestere economica de doar 0,2% in Q2, dupa un plus de 0,5% la inceputul anului, iar daca se iese „fara acord“, asa cum se prevede ca se va intampla – Regina suspendand Parlamentul si facilitand producerea Brexit fara niciun acord – atunci Regatul Unit ar urma sa intre in recesiune. Italia, cea de-a treia mare economie a zonei euro, a facut pasul catre recesiune inca de la finalul anului trecut, iar rezultatele de anul acesta nu sunt imbucuratoare, intrucat exporturile catre Germania sunt afectate de situatia economica a Berlinului.

Cresterea actuala a Romaniei nu este sustenabila
Reintorcandu-ne la economiile tarilor din Europa Centrala si de Est, care depind si ele de economia Germaniei, nu este de mirare ca ne intrebam oare ce se intampla cu Romania? Deocamdata, cifrele arata o crestere de 4% in Q2, insa in scadere fata de primul trimestru al anului, atunci cand cresterea a fost de 4,3%. Cea mai mare pondere a acestei cresteri, sustin analistii economici consultati de Tranzit, o are consumul intern datorat cresterilor de salarii si ocuparii fortei de munca, urmata de investitii, multe dintre ele stimulate puternic de fondurile europene. Paradoxal, cresterea salariilor a fost data de deficitul de forta de munca cu care se confrunta toate tarile din regiune, nu numai Romania. Economistul Cristian Paun, profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucuresti, crede ca Romania da deja semne de incetinire a cresterii PIB, mai ales dupa o perioada in care acesta a fost puternic alimentat de datorie, de cresteri de cheltuieli si de o politica monetara expansionista. „Problema este ca dinamica PIB s-a bazat pe cheltuieli care nu conteaza prea mult pentru dezvoltare (pensii, salarii in sectorul bugetar, investitii mai putin productive etc.). Mai mult, aceste cheltuieli sunt «fixe», adica greu de ajustat daca PIB scade si veniturile la bugetul de stat nu mai pot sa le acopere. Si asa nu le acopera, deficitul bugetar fiind deja excesiv (peste 3%), o buna parte din acesta fiind structural. In plus, veniturile la bugetul de stat sunt si ele formate tot mai mult din componente nefiscale, aceasta fiind o alta vulnerabilitate a bugetului. Si atunci, vorbim nu de o recesiune tehnica, ci de un risc enorm de contagiune: daca in UE avem stagnare sau chiar usoara recesiune, la noi ajustarea va fi din nou mult mai dureroasa si recuperarea mult mai grea“, este de parere specialistul consultat de Tranzit. Daca Romania doreste sa evite experienta de la ultima criza financiara, devine urgenta implementarea unei strategii a cheltuielilor, care sa fie bazata pe dezvoltare si nu pe consum, mai crede economistul Cristian Paun.
In opinia lui Bogdan Glavan, de asemenea profesor universitar de economie, cresterea actuala pe care mediul economic romanesc o traverseaza nu este sustenabila. Asta nu inseamna ca economia locala nu ar putea creste sanatos chiar si cu 7-8%, explica specialistul. La nivel global insa, economia este intr-o stare de incertitudine. „Sunt doi factori la care as face referire: cresterea dobanzilor cauzata de sfarsitul politicii de bani ieftini pe care a dus-o Banca Centrala Europeana (BCE), alaturi de Rezerva Federala Americana, care au creat o expansiune economica, iar in momentul in care dobanzile au inceput sa creasca, a incetinit si economia. Al doilea factor, in opinia mea, este dat de politica comerciala protectionista, initiata de Donald Trump, caruia i-a raspuns China, motiv pentru care acum asistam la un razboi comercial veritabil intre cei doi mari jucatori globali.” Acum, pentru a contrabalansa o posibila intrare in recesiune, BCE reia aceasta politica de bani ieftini, ceea ce inseamna ca este posibil sa avem parte de o continuare a unei conjuncturi economice pozitive, in conditiile in care economia Romaniei depinde, intr-o mare masura, de relatiile externe, considera Bogdan Glavan. „Noi suntem ca un vagon tras de locomotiva numita Europa. Daca Germania nu intra mai rau in recesiune, atunci nici noi nu vom suferi prea tare. Avem intr-adevar niste roti blocate, care tin de politica noastra bugetara, de contextul intern. Intr-adevar s-a alimentat consumul, acest lucru este o masura care nu va putea fi sustinuta din punct de vedere bugetar. Se vorbeste de cresteri de taxe, vom vedea si pe finalul anului alte ajustari de cheltuieli. Oricum undeva se va rupe coarda, Romania nu poate creste cu ritm de 6-7%.”

Cresterea stocurilor nu este semn bun
Cresterea stocurile la nivelul companiilor de productie nu arata o perceptie foarte buna cu privire la viitorul apropiat. Acumularea de stocuri indica eventuale cresteri de preturi la bunurile intermediare (inflatie), o frica de depreciere a cursului de schimb (daca vorbim de stocuri de materii prime din import) sau un risc sistemic ce te determina sa iti faci „rezerve“, crede economistul Cristian Paun. „Companiile isi asuma sa sacrifice din lichiditatea imediata pentru a se pune la adapost de eventualele probleme enuntate si acumuleaza stocuri. Mai mult, putem vorbi si de un super-optimism in mediul de afaceri ce determina furnizorii de bunuri intermediare sa ia decizii eronate si sa produca mult peste potentialul pietei finale. Si, ca sa scape rapid de stocuri, le plaseaza la cei care le vor integra in lantul de productie. Cu alte cuvinte, prezenta acestor stocuri arata si o influenta negativa pe care a avut-o in ultimii ani stimularea aceasta a consumului si nu a productiei”, explica analistul economic. In acest context, specialistul crede ca nevoia de resurse la nivel central si local trebuie tradusa intr-o ajustare de cheltuieli (mai putin pe cele care au legatura cu dezvoltarea asa cum este infrastructura, de exemplu) si nu pe crestere sau introducere de noi bariere fiscale si parafiscale. „Lupta guvernului trebuie sa se dea cu propria sa ineficienta si birocratie inutila si nu cu cei care produc si asigura resursele pentru dezvoltarea natiunii”, considera Cristian Paun.

Brexit ne afecteaza indirect
Cu referire strict la economia Romaniei, ambii analisti intervievati considera ca iesirea Marii Britanii din UE nu ne va afecta foarte mult, avand in vedere ca in mod direct nu exportam foarte multe bunuri si servicii. Vom avea insa de suferit prin prisma unor timpi de asteptare mai mari in frontiere, inclusiv in zona transporturilor. In plus, vor fi afectati si romanii care muncesc si traiesc acolo sau cei cu care au ales sa isi deschida afaceri acolo, emigranti fiind. „Efectul va fi, mai degraba, unul indirect. Este foarte posibil ca Brexit sa duca la o incetinire semnificativa a cresterii economice in tarile mari ale UE (Franta si Germania) care, de data aceasta, sunt importante pentru economia romaneasca. Iar noi sa tragem ponoasele pentru ca nu ne-am ingrijit de sanatatea finantelor publice. In loc sa platim datorii am acumulat altele noi, in loc sa temperam deficitele (bugetar, comercial, de cont curent) le-am accentuat rau de tot. Vulnerabilitatea noastra a crescut, nu a scazut. Ramane speranta ca acele economii de care suntem noi legati vor rezista si vor face fata socului de moment”, mai spune economistul Cristian Paun. Nu in ultimul rand, crede acesta, pentru a stabiliza moneda locala, Romania va importa masiv din inflatia monetara a UE. „Daca am fi in Zona Euro constrangerile ar fi imense pentru o economie disfunctionala si cu mari probleme structurale. Este clar ca asa nu mai putem continua si ca trebuie sa invatam din greseli si sa incercam sa nu le mai tot repetam. In plus, cred ca trebuie sa intelegem ca statutul de membru al UE ne obliga si ne si ajuta enorm. In afara UE probabil ca am fi facut mult mai multe erori, derapajele ar fi fost mult mai mari si costurile aferente, de asemenea.”