După optimismul cu care a fost reluată activitatea de transport persoane, după ridicarea stării de urgență, volumele de pasageri au început să scadă. Mai rău, în ultimele luni, odată cu creșterea accelerată a numărului de îmbolnăviri, oamenii încearcă să se ferească de transportul public pe cât posibil. Decizia mutării învățământului în online a reprezentat clar o „lovitură“ indirectă dată operatorilor de transport, care au pierdut astfel un segment important de călători, reprezentat de elevi și profesori. Apoi, restricționarea accesului în spitale sau la alte tipuri de servicii a determinat, de asemenea, scăderea volumelor de pasageri.
Este adevărat: transportul nu este oprit oficial, dar autobuzele circulă mai mult goale. Ce este de făcut în această situație? Cum pot operatorii de transport să beneficieze de măsuri de sprijin din partea statului pentru a depăși această perioadă fără precedent? Colac peste pupăză, sunt zone în țară unde s-au dat amenzi pentru nerespectarea graficulului de circulație la transportul județean, ceea ce este inadmisibil.
Transportul regulat de călători – intern și internațional – este extrem de afectat, cursele ocazionale sunt ca și inexistente, singurele care mai rezistă sunt regulatele speciale, însă și aici depinde de regiune și de tipul de activitate desfășurată de către beneficiar.
Toată lumea așteaptă în această perioadă soluții de la un stat îngropat în datorii, care trebuie să susțină toate ramurile industriale aflate în criză. Noroc cu fondurile europene nerambursabile, cu granturile pentru capital de lucru și pentru investiții, cu continuarea proiectelor de infrastructură și cu achizițiile pentru transportul urban. Dar, din păcate, nu este suficient! Europa nu ne susține să plătim pensii speciale și pomeni electorale. Iar aceste cheltuieli sociale lunare ne atârnă de gât precum bolovanii.
Noi nu avem în mâini finanțele țării și poate nu vedem tabloul complet – „the big picture“, cum se mai spune. Știm însă că industria nu va mai rezista mult. Și când o să vină momentul repornirii activității cu adevărat, nu doar pe hârtie, s-ar putea să nu mai avem cu cine…
