Curtea Supremă de Justiție din Marea Britanie a decis că șoferii care colaborează cu Uber sunt mai degrabă lucrători decât contractori independenți, întrucât atunci când se conectează la platforma Uber aceștia lucrează la fel ca șoferii de taxi.
Problema clarificării statutului șoferilor Uber în această țară a fost ridicată încă de acum 5 ani, când mai mulți șoferi au reclamat platforma pentru nerespectarea salariului minim național, neplata concediilor și aplicarea unui tratament dăunător. Pentru a avea câștig de cauză însă, șoferii trebuiau să fie încadrați ca „lucrători“ în sensul legislației relevante, și nu contractori independenți, așa cum erau considerați oficial de către Uber.
Prin „lucrător” se înțelege fie angajat (în baza unui contract de muncă), fie cineva care lucrează în baza unui contract prin care se angajează să efectueze munca personal, pentru cineva care nu este în virtutea contractului clientul său. Cu alte cuvinte, în acest ultim caz, lucrătorii sunt de acord să lucreze personal și nu își conduc propria afacere.
Practic, persoanele care folosesc serviciul Uber solicită un taxi prin intermediul aplicației pentru smartphone. Uber localizează cel mai apropiat șofer și îl informează cu privire la cererea primită. Apoi, după confirmarea rezervării, șoferul și pasagerul se pot contacta reciproc prin intermediul platformei. O rută este trasată de aplicație și la sfârșitul călătoriei tariful este calculat de Uber, pe baza datelor GPS de pe smartphone-ul șoferului.
Condițiile Uber, atât în relația cu pasagerii, cât și cu șoferii, prevăd că platforma funcționează ca agent pentru furnizori terți, respectiv pentru șoferi, și nu ca furnizor de servicii de transport. Mai mult, Uber a susținut că oferă oportunități de afaceri pentru șoferii care desfășoară activități independente.
Instanța a concluzionat că șoferii sunt în realitate încorporați în afacerea Uber de a furniza transport, mai degrabă decât să lucreze pe cont propriu și se încadrează clar ca lucrători atunci când acceptă curse. Acest detaliu este relevant pentru determinarea „timpului de lucru” al șoferilor și a dreptului lor la salariul minim național. Factorii cheie sunt nivelul ridicat de acceptări de călătorie solicitate și penalizarea de a fi deconectat dacă 3 cereri consecutive nu au fost acceptate într-un interval de 10 secunde.
Procesul pierdut de Uber în Marea Britanie poate reprezenta un precedent și în alte țări, unde parteneriatul cu platforma este considerat abuziv și dezavantajos de către șoferi.
