Devine tot mai clar faptul că industria de e-commerce pe întregul său lanț valoric – de la producție, expediții, transport, depozitare, dar mai ales logistică integrată, soluții de ambalare și livrări pe ultima milă – trece printr-o transformare de procese și este împinsă tot mai mult către evoluție. Vedem tot mai multe investiții din partea marilor jucători, însă vedem și companii tinere, start-up-uri care valorifică numărul mare de tranzacții și volumele enorme generate de jucătorii de pe piață fie în zona finală, fie ca integratori pentru logisticieni, dezvoltând soluții bazate pe noi și noi tehnologii.

Dar nu pe acest lucru vreau să pun accentul în cele ce urmează, ci pe un lucru care se desprinde cu ușurință din tot ceea ce ați citit mai sus: inovația! Sau, mai neaoș spus, „testarea apelor“. Inovația este stimulată de nevoia de îmbunătățire a serviciilor cu scopul de a vinde mai mult și mai rapid. În 2020 și 2021 vorbim de o creștere exponențială și, odată cu acapararea unei cote de piață tot mai mari, comerțul electronic are nevoie să livreze cât mai mult către clientul final într-un timp cât mai scurt. Nu mai vorbim de livrare a doua zi, ci în aceeași zi, uneori diferența fiind făcută de o fereastră de câteva zeci de minute. Pe lângă dezvoltarea pe verticală, intervine optimizarea printr-o rețea de depozite poziționate cât mai aproape de clientul final. Vorbim de chiriași, în cazul retailerilor, mai rar deținători de spații proprii, dar și de un mixt chirie-proprietate, în cazul curierilor, care se asigură că localizarea centrelor proprii răspunde nevoilor de a avea un hub în afara orașului, acolo unde se realizează procesele de consolidare, și alte depozite mai mici poziționate chiar în oraș, cu ajutorul cărora fac livrările finale într-un timp cât mai scurt. Unii le numesc „in-city logistics“, „urban logistics“ sau „microdepozite“. Toate vin cu plusuri și minusuri. De altfel, în paginile acestui număr veți regăsi mai pe larg câteva dintre strategiile legate de logistica urbană folosite de mai multe companii importante implicate în livrările finale.

Un lucru este sigur, amplasamentul și rolul acestor centre de distribuție aflate în orașe – de cele mai multe ori spații adaptate nevoilor curente de funcționare, însă nu neapărat pentru secolul 21, fiindcă ele se află pe locul unor foste platforme industriale ce nu permit mai mult decât s-a făcut deja – sunt în contrapondere cu costurile mai mari cu forța de muncă și cu faptul că intră în concurență directă cu sectoarele rezidențial și de birouri, acolo unde câștigurile sunt mult mai mari și provin din valoarea terenului. Deci nu este exclusă o scădere a stocurilor la nivelul orașelor din acest punct de vedere. Pe de altă parte, la fel de bine poate să apară și o infrastructură corespunzătoare, chiar dacă vorbim de soluții alternative – precum rețelele de lockere – cele mai la îndemână în momentul de față și în dezvoltarea cărora curierii investesc sume impresionante.

Ca să concluzionez, cu volume în creștere și rate de retur din ce în ce mai mici, modelul de ecommerce începe să fie din ce în ce mai profitabil din punct de vedere logistic, însă este evident că, dacă nu ai o infrastructură finală bine pusă la punct – iar retailerii mici nu au cum să aibă această capacitate – este greu să livrezi rapid produsul, așa cum o fac cei mari. Iar pentru a livra rapid este nevoie să fie prezenți lângă clientul final. Deci vorbim de o transformare a depozitelor în ceea ce este definit drept concept „last mile“, iar asta se întâmplă tot mai mult aici, în România.