Acordarea unui cuantum diferenţiat al diurnei pentru şoferi, pe criterii de performanţă sau de complexitate a muncii, este o practică neinspirată a anumitor companii de transport, deoarece poate lăsa loc la interpretări din partea organului de inspecţie fiscală cu privire la scopul acordării acesteia. A se vedea rapoartelor de inspecţie fiscală construite pe această argumentaţie. Totuşi, diurna se negociază între părţi – angajat şi angajator – nu este un contract de adeziune, iar dreptul salariatului aflat în detaşare sau delegare nu poate fi negat de nimeni, a explicat avocatul Aurelian Opre, în cadrul video-conferinţei Tranzit din 3 iunie pe problema diurnei. Cu alte cuvinte, inspectorii ANAF nu pot refuza dreptul şoferilor la diurnă şi reîncadrarea acesteia ca venit salarial.
Singurii care pot fi nemulţumiţi de plata diferenţiată a diurnei/indemnizaţiei de detaşare între şoferi sunt doar şoferii înşişi, care pot reclama acest lucru la ITM, a subliniat avocatul Aurelian Opre.
În niciun caz ANAF nu poate decide că un şofer nu are dreptul la o indemnizaţie de 50 de euro, spre exemplu, deoarece un alt coleg primeşte
45 de euro. Până la urmă, un angajator poate oricând să ia decizii de oportunitate în negocierea nivelului diurnei oferite şi stipulată astfel în contractul de muncă încheiat cu fiecare şofer în parte.
„Ar fi bine, totuşi, ca transportatorii să aibă grijă şi să nu genereze circumstanţe care ar putea fi interpretate în defavoarea lor de către organele de inspecţie fiscală”, a precizat consultantul fiscal Petrică Horga, referindu-se la plata diurnei in functie de kilometrii rulati, de pilda, sau de tipul autovehiculului condus – van, camioneta, camion.
