CNR (Comitetul Național Rutier din Franța) a publicat de curând un studiu referitor la specificul și costurile de exploatare ale flotei austriece de ansambluri de 40 t pentru transport internațional. Acesta a fost realizat înainte de criza sanitară, astfel că datele pot fi comparate cu cele din studiile similare ale CNR pentru alte țări. Se cunosc însă și aspecte de după pandemie, cum ar fi faptul că și în cazul austriecilor volumele de transport au scăzut foarte mult în al doilea trimestru din 2020, mai ales la internațional, în special din cauza închiderii granițelor cu cele mai multe țări vecine. Iar în vara lui 2020, când au fost realizate ultimele interviuri cu firme austriece, în vederea acestui studiu, s-a remarcat și aici reluarea activității. Costul mediul al unui ansamblu austriac de 40 t care face transport internațional este de 1,30 de euro/km în 2020, unul dintre cele mai mari din Europa, așa cum reiese din acest studiu, costul cu șoferii depășește 50.000 de euro/an, fiind, la fel, printre cele mai mari din UE, iar a treia caracteristică a operatorilor austrieci care nu poate trece neobservată este suma foarte mare plătită pentru taxele de drum – începând, desigur, cu cele din propria țară.
Din punct de vedere al activității de transport, Austria a profitat mult timp de poziția sa de tranzit în regiune, conectând zonele cele mai dezvoltate ale Europei (Elveția, Germania, nordul Italiei) cu centrele de producție din est (din Ungaria, sudul Slovaciei, Cehia). Astfel că flota sa s-a adaptat la evoluțiile piețelor vecine, dar, după o perioadă de vârf în anii 1990, s-a confruntat rapid cu concurența care a apărut ca urmare a intrării a 10 noi state în UE, dintre care patru erau vecinii săi direcți. În aceste condiții, cele mai multe firme austriece activează ca organizatori de transport, în căutare de valoare adăugată mare, și subcontractează mult din transportul rutier internațional operatorilor din țările vecine de la est. Și, după un deceniu de înjumătățire a volumelor, flota austriacă se concentrează tot mai mult asupra pieței interne, la fel cum se întâmplă și în alte țări vestice.
Activitatea flotei austriece este împărțită între transport național, cu două treimi, și transport internațional, cu o treime. La național distanța medie este mică, urmare a suprafeței mici a țării, iar la internațional același indicator sugerează o activitate regională, axată pe țările vecine, mai ales Germania și Italia. Activitatea între terțe țări și cabotajul sunt complementare bilateralului, cu 5,9%, respectiv 1,9% din total în 2019.
Evoluția activității a fost lineară în ultimii 10 ani: transportul național a crescut în medie cu 2,5%/an, cu o scădere ușoară în 2012 și 2013, ajungând în 2019 la 17.249 de milioane de tone-kilometri (t-km), iar transportul internațional a pierdut 5%/an din 2009 încoace, ajungând la 9.195.000.000 t-km.
Cabotajul este pentru austrieci o activitate de nișă, iar volumele stagnează la 2% din totalul volumelor flotei. Principala piața unde aceștia fac cabotaj este Germania, cu valori stabile, de circa 400.000.000 t-km/an, urmată la mare distanță de Italia și Franța, cu mai puțin de 100.
În schimb cabotajul realizat de străini în Austria crește cu o medie de 13%/an, reprezentând în 2019 peste 8% din transportul intern al acestei țări. Camioanele care fac cel mai mult cabotaj în Austria sunt din Slovacia, Ungaria și Slovenia, dar și cele românești profită de faptul că trec pe aici în drumul spre Germania sau Franța pentru a face numeroase curse în Austria.
Obiective și mai ambițioase legate de sustenabilitate
Rețeaua rutieră se compune din 48% autostrăzi și drumuri rapide și 52% drumuri prioritare și este completată de 25.000 km de drumuri regionale și 70.00 km de drumuri comunale. Rețeaua feroviară este gestionată în majoritatea sa de ÖBB (Österreichische Bundesbahnen), iar transportul de camioane pe calea ferată se dezvoltă rapid, traversarea Tyrolului cu trenul câștigând tot mai mult teren față de autostradă, pentru care costul crește continuu. Datorită subvențiilor importante din partea statului, intermodalul costă cu 25% mai puțin decât transportul pe autostradă și le permite șoferilor să respecte mai bine timpii de condus și de odihnă.
Austria este un pionier în protecția mediului, unele drumuri nefiind deschise decât pentru camioane cu emisii scăzute de zgomot și fiind prevăzute numeroase investiții pentru a direcționa utilizatorii rețelei de drumuri spre soluții de transport și mai prietenoase cu mediul.
Această țară promite să ia deciziile necesare în materie de transport și să treacă la fapte înainte de 2030, pentru a atinge neutralitatea emisiilor de carbon în 2040, prin folosirea în tot mai mare măsură a trenului, dar și prin dezvoltarea unui parc de vehicule comerciale care merg pe electricitate sau altă sursă de energie prietenoasă cu mediul.
În plus, la cererea multor cetățeni ai săi sensibili la probleme de mediu, Austria intenționează să reducă exportul de carburanți în rezervoarele mașinilor și să pună capăt turismului care are ca scop cumpărarea de carburant, și care este foarte dezvoltat acum deoarece taxele de aici sunt mai mici decât în multe țări vecine – acciza este, de la 1 iulie 2021, de 40,51 euro/hl, iar guvernul nu prevede creșterea ei, ci promite să ia alte măsuri pentru a limita exportul de carburant în rezervoarele vehiculelor.
6.150 de transportatori, cu o cifră de afaceri totală de 9,5 miliarde de euro
Flota țării include aproape 20.000 de autotractoare și 35.000 de șasiuri de peste 3,5 t, adică o medie de 11 vehicule cu motor pe fiecare firmă, număr care corespunde cu cel al institutului federal de statistică, reluat de Eurostat. În 2018 în Austria erau, conform Eurostat, 18.904 autotractoare, din care 7.888 mai noi de doi ani, 4.932 de 2-5 ani, 3.771 de 5-10 ani, 2.100 de 10-20 de ani și 213 de peste 20 de ani. Vehiculele de peste 3,5 t pentru transport de marfă erau în total 53.582, din care 11.784 mai tinere de doi ani, 10.184 de 2-5 ani, 14.514 de 5-10 ani, 13.614 de 10-20 de ani și 3.486 de peste 20 de ani. Iar utilitare de cel mult 3,5 t erau 422.745, din care 115.188 mai tinere de doi ani, 88.323 de 2-5 ani, 116.093 de 5-10 ani, 86.131 de 10-20 de ani și 17.010 de peste 20 de ani. La acestea se adaugă 37.234 de semiremorci.
Cele mai recente statistici despre firmele austriece de transport rutier de marfă sunt disponibile tot pentru 2018 și ele indică 6.152 de firme, cu 60.764 de angajați (la care se adaugă 10.000 de șoferi independenți, majoritatea din țări vecine Austriei), care au în total o cifră de afaceri de 9,464 de miliarde de euro. Iar cifra de afaceri per vehicul este, conform Eurostat, de aproape 170.000 de euro/an, ușor mai mare decât veniturile estimate de CNR.
Informații juridice și fiscale despre firmele austriece
Pentru cei interesați ca, în perspectiva Pachetului Mobilitate, să deschidă firme în Austria, precizăm că aici există mai multe tipuri de societăți comerciale: societate în nume colectiv (are cel puțin doi asociați, iar responsabilitatea lor este nelimitată și solidară pentru ansamblul datoriei), societate în comandită (există un singur asociat, iar responsabilitatea lui este nelimitată și solidară până la o anumită valoare predefinită), societate tacită (un singur asociat, iar proprietarul este singurul responsabil, în mod nelimitat) și societate de drept civil (are un asociat, iar responsabilitatea este nelimitată; este o formă preferată pentru firmele mici). Pentru aceste patru tipuri de firme nu este prevăzut un capital minim sau unul maxim. Lor li se adaugă societățile cu răspundere limitată (în cazul lor trebuie să existe cel puțin o persoană și un director general, care nu trebuie să fie cetățean sau rezident austriac, capitalul minim este de 35.000 de euro, din care jumătate trebuie să existe în numerar, iar responsabilitatea asociaților este limitată la valoarea aporturilor), societățile anonime (au minimum doi acționari, capitalul minim este de 70.000 de euro, iar responsabilitatea asociaților este limitată la valoarea aporturilor) și societățile europene (de facto sunt cel puțin doi asociați, capitalul minim este de 120.000 de euro, iar responsabilitatea este limitată pentru toate parteneriatele sau toți asociații).
Firmele austriece, atât cele înființate în Austria, cât și cele străine care au activitate acolo, plătesc impozit pe profit de 25%, care se aplică atât profiturilor, cât și veniturilor realizate în ultimul an. În plus, mai este o taxă municipală, colectată final de oficialii din localitatea unde are firma sediul, care diferă de la o localitate la alta, dar depinde de masa salarială lunară și de remunerația acționarilor (dividende) firmei.
Mai este un impozit minim forfetar pentru firmele care au pierdere fiscală, a cărui valoare diferă în funcție de tipul firmei și de data înființării ei: 437,50 de euro pe trimestru pentru un GmbH înființat înainte de 30 iunie 2013, 125 de euro pe trimestru pentru primii cinci ani și 250 de euro pe trimestru pentru următorii cinci ani pentru un GmbH înființat după 30 iunie 2013 și 875 de euro pentru un AG pentru un trimestru întreg de pierdere. TVA este de 20%.
În Austria nu există salarii minime pe ramuri de activitate, problema fiind tratată exclusiv prin convenții colective sectoriale, indiferent de meserie și de domeniu.
Contractul de muncă nu are un model obligatoriu, un acord verbal poate ține loc de contract, dar, în caz de litigiu cu angajatorul, angajatul nu poate să se apere în fața unui tribunal dacă nu are un contract scris și semnat, deci autoritățile recomandă cu tărie să se semneze un contract de muncă.
Vehicule și întreținere scumpe, dar dobânzi mici
Costurile de exploatare ale transportatorilor austrieci au fost determinate mai ales pe baza interviurilor față în față realizate de CNR cu managerii a 12 firme care fac transport pe distanțe lungi, măcar în parte la internațional, au între 1 și 158 de camioane, între 1 și 182 de semiremorci, între 2 și 165 de șoferi și cifre de afaceri între 124.140 și 80.250.000 de euro/an și merg mai ales în Germania, Italia, Franța, dar și în câteva state estice (deși aici nu sunt competitive din cauza costurilor mai mari). Proximitatea geografică, unitatea lingvistică și o cultură socio-profesională asemănătoare fac din Germania a doua piață importantă pentru firmele austriece, care găsesc ușor clienți în sudul acestei țări.
CNR atrage atenția că informațiile rezultate din aceste interviuri nu pot avea valoare statistică. Totuși, ele aduc mai multă lumină cifrelor și datelor obținute din alte surse: statistici oficiale și informații de la experți de pe piața austriacă.
În Austria flotele se înnoiesc frecvent, ceea ce asigură o calitate ridicată a vehiculelor și serviciilor. Camioanele și semiremorcile sunt de dată recentă, echipate și întreținute bine, iar exploatarea este mai puțin intensivă decât în restul țărilor din Europa Centrală sau în Germania.
Kilometrajul anual mediu parcurs de vehiculele transportatorilor intervievați este cuprins între 90.000 și 128.000 km, iar CNR a reținut pentru calculele sale o valoare apropiată și de cele declarate de șoferi, de 121.000 km/an.
Durata păstrării vehiculelor diferă puțin de la o firmă la alta, transportatorii preferând să schimbe mașinile pentru a evita costurile mari de întreținere, și în cele mai multe cazuri strategia comercială prevede achiziția de vehicule la finalul contractului de leasing pe cinci ani, pentru a le revinde rapid. O parte din firme returnează camioanele pentru a primi altele noi, iar o parte le păstrează încă 1-2 ani. Și semiremorcile sunt de obicei în leasing financiar pe cinci ani și cumpărate la final de contract pentru a fi apoi păstrate 2-6 ani, în funcție de model și de marcă. O mică parte din firme, mai ales cele mari, încheie leasing pe trei ani, cu contract complet de service, și nu își folosesc opțiunea de cumpărare. Mărcile germane și suedeze sunt preferate cel mai adesea, iar pentru semiremorci se aleg modelele vârf de gamă, uneori cu șasiu ranforsat sau cu suprastructură din aluminiu.
Prețul mediu de achiziție a unui autotractor Euro 6 este unul dintre cele mai mari din Europa, între 90.000 și 98.000 de euro, drept pentru care CNR a reținut o valoare medie de 93.500 de euro, în timp ce o semiremorcă nouă este estimată la 26.500 de euro.
Dobânda este de 1,4% pentru camioane și de 1,7% pentru semiremorci, și este sub cele întâlnite în alte părți ale Europei. În cele mai multe cazuri avansul este de 10% și opțiunea de cumpărare este simbolică, de 1% din prețul vehiculului nou.
Unele firme mari apelează la contracte de finanțare cu numeroase servicii incluse – întreținere, anvelope ș.a. – ceea ce face dificilă repartizarea costurilor, pentru a armoniza acest studiu cu cele realizate de CNR pentru alte țări. Dar, cu ajutorul informațiilor despre dobânzi și despre condițiile contractuale pe care le-a aflat la întâlnirile cu firmele de transport, s-a făcut și un calcul al costului anual de deținere a unui ansamblu articulat de 40 t: în condițiile în care se plătesc, în medie, aproape 12.060 de euro pentru camion și 2.686 de euro pentru remorcă și raportul dintre numărul de semiremorci și cel de camioane este de 1,22 (puțin peste cel constatat frecvent în Europa Centrală, dar comparabil cu cel din Germania), se ajunge la un total de 15.340 de euro/an.
Firmele austriece apelează în mare măsură, mai ales cele medii și mari, la leasing cu contract de întreținere inclus. Costul lunar este de 800 de euro pentru un contract de întreținere în cazul unui leasing pe cinci ani cu posibilitate de cumpărare pentru autotractor, deci de 9.600 de euro/an, dar aici se include de obicei și întreținerea anvelopelor, fără cumpărarea acestora. Un contract de întreținere fără anvelope ar costa aproape 750 de euro/lună. Pentru aproape un sfert dintre firmele intervievate, existența unui atelier propriu împarte la doi bugetul pentru întreținere și reparații, iar pentru cele care preferă atelierele independente costul este estimat la 7.500 de euro/an. În ciuda diversității de practici întâlnite la firmele intervievate, valorile par omogene, iar CNR a reținut pentru studiul din 2020 8.200 de euro/an/vehicul.
În cazul atelierelor proprii, costul cu întreținerea anvelopelor este adesea inclus în costul de întreținere și reparații. Conform declarațiilor transportatorilor austrieci și pe baza câtorva detalii din contracte, costul anual cu pneurile pentru un ansamblu articulat de 40 t este cuprins între 2.200 și 4.250 de euro, astfel că CNR a reținut valorile culese de la firmele care au o contabilitate detaliată, pe bază de sisteme informatice, și care au indicat 3.350 de euro pentru un ansamblu de 40 t.
Taxele de drum pot costa mai mult decât carburantul
Prețul mediu al motorinei în 2020 în Austria era de 0,8750 de euro/l fără taxe, conform datelor din Buletinul Comisiei Europene. În timpul întâlnirilor cu firmele, CNR a remarcat că aproape 40% din carburantul consumat este cumpărat vrac, diferența de preț față de pompe fiind de 6 cenți/l. Firmele austriece alimentează și din Germania (unde costa 0,9441 de euro/l), cu aproape 20% din cantitatea totală pe care o consumă anual, și din Luxemburg (0,8300 de euro/l), Franța (1,0505 euro/l, din care se recuperează 0,2172 de euro/l) și Ungaria (0,8329 de euro/l, din care se recuperează 0,0245 de euro/l), cu câte 5% fiecare. Ținând cont de aceste detalii, prețul mediu la care alimentează firmele austriece era în 2020 de 0,8572 de euro/l. Consumul mediu de carburant este estimat la 28,7 l/100 km, o performanță bună datorită rulării aproape numai pe autostrăzi și cursurilor de condus economic pe care le fac șoferii.
Taxele de drum sunt mai mari decât carburantul pentru unele firme austriece, câtă vreme se plătesc peste 0,40 de euro/km pentru drumurile din propria țară, la fel pentru cele din Slovacia, aproape jumătate pentru Germania și Italia, iar autostrăzile reprezintă peste 85% din parcursul camioanelor austriece care fac internațional pe distanțe lungi. Deci valoarea anuală medie se apropie de 27.000 de euro. În acest calcul nu este inclusă eurovinieta, în cazul firmelor care ajung în țările unde aceasta este în vigoare. Costul cu feribotul este neglijabil pentru cele mai multe firme austriece, pentru care piețele principale sunt cele de pe continent. Dar unele, care lucrează în Elveția, Slovenia, Italia sau Franța, au costuri cu tunelurile, mai ales Karawanken (Slovenia), Brenner (Italia) și Mont Blanc (Franța). Așa că se ajunge la un total de 28.400 de euro/an pentru un transportator austriac standard.
Costuri totale de 157.510 euro/an/ansamblu, adică 1,30 de euro/km
Asigurarea vehiculului se compune din asigurare terță obligatorie și asigurare care acoperă toate riscurile, Casco, iar valorile indicate de firmele intervievate sunt destul de omogene și se situează între 1.600 și 2.100 de euro/an/ansamblu, astfel că CNR a reținut o medie de 1.850 de euro.
Taxa pe axă se aplică din 1992, depinde de greutatea totală maximă autorizată înscrisă în certificatul de înmatriculare și este de 912 euro/an pentru un ansamblu austriac de 40 t. Ansamblurile grele primesc o reducere de 15% pentru fiecare operațiune de urcare pe tren pe teritoriul austriac, iar reducerea poate ajunge la 100% din taxă.
Cele mai multe firme intervievate își cunosc foarte bine costurile administrative, ele fiind conduse în general de manageri profesioniști, cu pregătire în domeniu. Acestea sunt estimate la 9,5% din costul total de transport, adică aproape 15.000 de euro/an/vehicul.
Cu tot cu aceste cheltuieli administrative se ajunge la un total de 157.510 euro/an, adică 1,30 de euro/km.
Unele componente ale costului diferă față de cele înregistrate în alte state europene, începând cu taxele de drum, care în Austria sunt foarte mari, și continuând cu întreținerea/reparațiile, care costă mult, dar sunt comparabile cu cele din Franța, Olanda sau Belgia.
Costul cu șoferii depășește 50.000 de euro/an
Condițiile de angajare și de remunerare a conducătorilor auto din Austria au fost observate în cursul a două tipuri de întâlniri: cu angajatorii și cu circa 20 de șoferi întâlniți în parcări și spații de odihnă din Austria, de lângă frontierele cu Slovacia și cu Germania. Ca sinteză a informațiilor, CNR a definit un profil tip de condiții de muncă și de plată a șoferilor austrieci care fac transport internațional rutier de marfă.
Contractul de muncă pe durată nedeterminată este cel mai întâlnit în cazul lor, iar perioada de probă este de o lună. Austria a profitat adesea de vecinătatea cu statele estice și de nivelul ridicat de salarizare pe care îl oferă pentru a atrage șoferi din Ungaria, Slovacia sau țările fostei Iugoslavii, dar în prezent și această forță de muncă devine tot mai rară, mai ales că ei au venituri similare în țările de origine.
Numărul de ore de muncă al unui șofer austriac este cuprins între 180 și 238 pe lună, conform declarațiilor celor intervievați, iar CNR a reținut o medie de 205 ore/lună, din care 160 de ore de condus. Pe an se ajunge la 223 de zile, medie obținută deoarece unii șoferi au spus că lucrează 218 zile, iar alții, 240 de zile.
Numărul minim de zile plătite de concediu pentru un angajat austriac este de 25 pe an, dar șoferii au adesea zile în plus, mai ales datorită vechimii și/sau pe baza unui acord sau a unei negocieri la semnarea contractului de muncă, astfel că se iau în calcul 26 pe an în condițiile unei vârste medii de 38 de ani și unei vechimi medii de nouă ani.
Pentru cei mai mulți șoferi cursele durează 5-6 zile, ceea ce le permite să fie acasă la final de săptămână. Un al doilea profil, dar minoritar, care reprezintă aproape o treime din cazuri, este cel al șoferilor care fac curse de 10-13 zile, deci ajung acasă un week-end din două. Mai există și alte profile, dar mai rare.
Kilometrajul mediu al unui șofer rezultat din interviurile cu managerii și cu șoferii este de aproape 112.000 km/an, iar CNR a reținut o medie de 111.500 km/an. Mai mult de jumătate dintre șoferi nu ajung la durata maximă de condus de 90 de ore în două săptămâni prevăzută în reglementările europene. Iar numărul de ore de condus pe an este calculat la 1.720.
Raportul dintre numărul de șoferi și numărul de camioane dintr-o firmă este de 1,09, în media europeană constatată în studiile CNR.
Șoferii cu contract de muncă austriac primesc un salariu fix lunar apropiat de minimul pe țară pentru meseriile de nivelul 2, care este cuprins între 2.043,52 de euro (pentru cei cu 0-2 ani de vechime neîntreruptă în firmă) și 2.232,77 de euro/lună pentru cei cu peste 20 de ani în firmă. Salariul orar de bază este salariul lunar împărțit la 164, iar pentru orele suplimentare se plătește această valoare plus o majorare de 50% dacă sunt între 5.00 și 22.00 și de 100% dacă sunt între 22.00 și 5.00, de luni până sâmbătă. În timpul unei curse cu trenul, vaporul sau avionul, se aplică salariul orar fără majorare pentru orele suplimentare ce pot avea loc în timpul deplasării.
Șoferii care acceptă curse internaționale cu plecare de acasă peste noapte primesc un salariu fix mai mare cu 15-20% decât cel convențional, adică 2.400 de euro, în loc de 2.084 de euro, în cazul în care au vechime de nouă ani.
Salariul lunar este obligatoriu completat de al 13-lea salariu în iunie și de al 14-lea în decembrie, care reprezintă fiecare un salariu lunar conform convenției colective, majorat cu 24%. Dar veniturile suplimentare din orele lucrate în plus sau în zilele de sărbătoare sunt rare din cauza mecanismului de compensare.
În plus, șoferul austriac primește indemnizații de deplasare internațională a căror valoare pe zi (zi+noapte) este de circa 40 de euro pentru cele mai multe țări europene, iar CNR reține pentru calculele sale o medie de 14 zile de deplasare în străinătate pentru șoferul austriac tip, care are activitatea împărțită 50% la intern și 50% la internațional pe trasee scurte sau medii, cu țări vecine (mai ales Germania și Italia). Indemnizația de zi este cuprinsă între 16,80 de euro pentru Ungaria și 27 de euro pentru Suedia, iar cea de noapte între 10 euro în Slovacia și 26,20 de euro în Finlanda, Norvegia, Suedia și Londra (în alte locuri din Marea Britanie este de 22,90 de euro). Dacă nu este disponibilă o cabină de dormit sau dacă se aplică interdicția ca șoferii să doarmă în cabină costurile reale, dacă sunt dovedite prin factură, vor fi rambursate în locul cheltuielilor de noapte. Timpul de lucru în străinătate începe când șoferul traversează frontiera pentru a părăsi Austria și se termină la următoarea intrare în Austria. Dacă sejurul durează mai puțin de o zi completă, se oferă pentru fiecare oră 1/12 din indemnizația zilnică.
Dreptul de rambursare a cheltuielilor de deplasare nu se aplică pentru traseele mai mici de trei ore sau de 100 km de la frontiera Austriei, dacă vehiculul se întoarce în Austria în aceeași zi. Pentru aceste deplasări este exclusă indemnizația de deplasare în străinătate și se aplică dispozițiile referitoare la deplasarea în țară.
Pentru deplasările în țară mai mari de patru ore se oferă o indemnizație de 8,10 euro/zi calendaristică, incluzând costul forfetar cu o masă, și în cazul în care șoferul nu ajunge noaptea acasă se oferă în plus 15 euro sau se rambursează costurile reale dovedite prin factură.
Ținând cont de toate aceste detalii, venitul mediu net lunar al unui șofer austriac este de 2.330,61 de euro, iar costul cu un șofer calculat de CNR este de 50.440 de euro/an, printre cele mai mari din Europa, iar 85,5% din remunerație este supusă contribuțiilor sociale și impozitului pe venit. Costul/ora de condus este de 29,33 de euro, iar cel pe kilometrul condus este de 0,45 de euro, dublu față de ce se costată în cele mai multe țări din regiune.
