Circa 40 de antreprenori au discutat despre tranziția energetică în cadrul întâlnirii anuale a Transfrigoroute, asociația pentru transport la temperatură controlată.
Expertul în camioane cu emisii zero Johnny Nijenhuis s-a declarat optimist în legătură cu viitorul transportului electric, considerând că în cinci ani costul total de exploatare al unui camion electric va fi mult mai mic decât cel al unuia diesel. Dar operatorii trebuie să înceapă încă de pe acum să se gândească la asta, deoarece pregătirile pentru conectarea la rețea și aplicarea pentru subvenții pot dura ani.
Daniël Spetter, director operațional în cadrul Euser Transport, crede că nu părerea lui despre trecerea la transportul electric este importantă, ci decizia politică: prin Acordul Climatic de la Paris este deja clar că intrăm în perioada de tranziție și pentru a experimenta asta compania sa a achiziționat două camioane electrice, pentru a vedea cum funcționează. Dar experiența a fost, cel puțin în prima perioadă de exploatare, îngrijorătoare, din cauza costurilor mari, a necesității de a analiza unde este optim să le folosească și din cauza infrastructurii de încărcare. Jan van Rookhuijzen, analist de piață la ElaadNL, clubul administratorilor de rețea, i-a dat dreptate, arătând că un camion trebuie să aducă profit fiind cât mai mult în mișcare, deci are puțin timp în cursul zilei să alimenteze și adesea la locurile de alimentare vor fi mai multe vehicule. De aceea trebuie să fie disponibilă o cantitate mare de energie în același timp. Iar pentru a se ajunge la asta firmele de transport sunt invitate să realizeze, cât mai curând, hărți cu locurile pe unde merg camioanele și unde ar avea nevoie să alimenteze și să le transmită furnizorilor de energie din regiunea lor, pentru ca ei să le includă în planurile lor de investiți.
Dar Rob Aarse, specialist în sustenabilitate în cadrul asociației olandeze de transport și logistică TLN, a arătat că firmele depun astfel de cereri și li se răspunde că durează ani până se poate realiza conexiunea, moment în care ele renunță la idee.
În acest punct al dezbaterii, Van Rookhuijzen a recunoscut că mai sunt multe de făcut și că nu se poate realiza totul deodată, mai ales că este criză de personal și în domeniul energiei și nu se pot aduce suficiente cabluri în timp scurt. Dar furnizorii de energie iau tot mai mult în calcul cererile transportatorilor și până în 2025 sau 2030 lucrurile vor sta mult mai bine.
Pentru a reduce presiunea asupra rețelei de energie electrică, Sanne Aelfers consideră că o soluție pe termen scurt sunt camioanele hibrid, a căror baterie are o capacitate suficientă pentru curse în orașe. Iar în afara orașelor se poate folosi motorina până când camionul își reîncarcă bateriile.
Boyd Schooneman, key account manager în cadrul GP Groot brandstoffen en oliehandel, nu crede însă în vehiculele hibrid, deoarece combinarea a două tehnologii duce la costuri mult mai mari decât ale camioanelor complet electrice sau diesel. Deci o soluție mai bună pentru distanțe extra-urbane ar fi, până la apariția vehiculelor pe hidrogen, bio-LNG și HVO, care permit reduceri de până la 90% ale emisiilor de CO2.
Audiența însă a ripostat că în acest caz clienții trebuie să achite costurile mai mari ale HVO și 60% dintre ei nu vor să facă asta. Și nici nu se pot lăsa toate costurile suplimentare în seama transportatorilor.
Rob Aarse crede că transportul devine tot mai scump din cauza sustenabilității și că, dacă motorina ar ajunge 3 euro/l, transportul electric ar deveni mult mai interesant. Iar dacă guvernele acordă subvenții pentru vehicule și pentru combustibili regenerabili diferența de preț față de diesel ar scădea și tranziția energetică s-ar face mult mai ușor.
