Conturată inițial ca o tendință, strategia companiilor de a-și căuta să-și securizeze stocuri mai mari din piețele aflate mai aproape de casă, cum ar fi Europa, Africa sau Asia Mică, se prefigurează a fi o soluție tot mai actuală.
Fenomenul de creștere a schimburilor cu Turcia a apărut încă de anul trecut, atât pe plan local, cât și la nivelul Europei, confruntată cu efectele crizei containerelor (penurii de materii prime/ componente și produse finite blocate), așa cum precizează Anda Drăghici, Chief Marketing Officer GOPET Romania.
„Turcia a reprezentat întotdeauna o alternativă viabilă pentru o serie întreagă de industrii (automotive, textilă, chimică) și probabil vom vedea în continuare operațiuni de near-shoring, adică transfer al unor operațiuni din China/Vietnam spre zona Turciei, grație acestei infrastructuri de producție mature“, a afirmat Anda Drăghici.
Războiul de la granița României a accentuat acest fenomen. Însă este destul de greu de previzionat pe termen lung dacă vorbim doar de un răspuns temporar la o situație de criză sau creșterea se va păstra pe viitor, „mai ales ca un redesign al lanțului de aprovizionare este un fenomen destul de complex (selecție, verificare, integrare)“. „Trebuie menționat că exista deja presiune pe capacitate în Turcia, mulți cărăuși aleg să preia transporturi pe relația Rusia/Belarus, ceea ce a dus deja la creșterea ratelor de transport. Inflația galopantă din Turcia (acum peste 61%, un record al ultimilor 20 de ani) se transferă și ea imediat în prețurile de transport“, a mai explicat oficialul GOPET Romania.
