În cazul transportului rutier de mărfuri în numele unui terț, condiţia de onorabilitate este, de asemenea, cerută şi pentru o parte terță, dacă aceasta este implicată în gestionarea timpilor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto. Acest lucru a fost stabilit prin decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 11 mai 2023, în cauza C-155/22 introdusă de o societate austriacă, în contextul unei proceduri preliminare înaintate de instanța austriacă inferioară.
În această cauză, Curtea s-a ocupat de buna reputație a unei societăți austriece desemnată să gestioneze timpii de conducere și perioadele de odihnă pentru conducătorii auto ai unei societăți de transport rutier de mărfuri cu altă personalitate juridică.
Cerința de bună reputație este cerută oricărui transportator rutier de mărfuri pentru desfășurarea activității și este prevăzută la articolul 6 din Regulamentul nr. 1071/09 „privind condițiile de exercitare a ocupației de operator de transport rutier pe piața comunitară”. Această cerință constă în absența condamnărilor penale și a încălcărilor grave, în anumite domenii de activitate, inclusiv cel referitor la timpii de conducere și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto.
Curtea a fost chemată să verifice dacă, în lumina normelor comunitare, condiţia de onorabilitate trebuie îndeplinită doar de administratorul firmei sau şi de o terţă persoană/companie, responsabilă de managementul timpilor de conducere şi odihnă ai şoferilor.
În speța respectivă, firma care a fost angajată să organizeze timpii de condus şi odihnă, cu personalitate juridică diferită de cea a firmei de transport, avea 65 de condamnări pentru încălcări ale dreptului european, referitoare la timpii de conducere și la perioadele de odihnă, comise în raport cu firmele pentru care efectua servicii de organizare a activitării şoferilor care lucrau pentru o anumită firmă de transport.
Cu toate acestea, în temeiul dreptului austriac, comportamentul responsabilului este distinct și nu afectează buna reputație a societății de transport rutier pentru care prestează servicii. Prin urmare, s-a constatat că societatea austriacă de transport rutier de mărfuri nu trebuie trasă la răspundere și și-a păstrat buna reputație, în timp ce societatea angajată să administreze timpii de conducere şi odihnă ai şoferilor firmei de transport a fost condamnată de mai multe ori. Absența condamnărilor/infracțiunilor grave, astfel cum se menționează la articolul 6 din regulamentul european care se referă la accesul la profesie, prin dispoziție legală expresă, trebuie să se refere nu numai la societatea de transport rutier, ci și la persoana desemnată, gestionarul activităţii de transport și, mai ales, la orice „altă persoană în cauză care ar fi putut fi desemnată de statul membru”.
Curtea de Justiție a statuat că, în cazul desemnării responsabilului, ca în dreptul austriac, acesta trebuie considerat ca fiind persoana care se ocupă de gestionarea timpilor de conducere și a perioadelor de odihnă. Această persoană trebuie să îndeplinească în mod necesar cerința de onorabilitate, cerută de dreptul comunitar. Curtea concluzionează că Regulamentul nr. 1071/09 se opune unei reglementări naționale care permite numirea unui administrator independent care să gestioneze timpii de conducere și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi trasferarea asupra acestuia răspunderea penală/infracțiuni grave în cadrul organizării timpului de lucru. Regulamentul european se opune oricărei reglementări naţionale care nu permite ca infracțiunile atribuite unui administrator terţ al timpilor de conducere ai şoferilor unei companii de transporttor să nu fie luate în considerare în scopul aprecierii bunei reputații a respectivei întreprinderi de transport rutier de mărfuri.
