Principala problema a tuturor transportatorilor este de a reusi sa isi pastreze soferii, in conditiile in care acestia din urma sunt bombardati cu oferte din toate partile, cele mai atractive venind din Occident. Pana a aduce primii extra-comunitari cu acte in regula in transporturile din Romania, care sa-i suplineasca pe soferii romani plecati in afara (iar premisele sunt foarte bune in acest sens) angajatorii sunt indemnati sa-i tina aproape pe soferii pe care ii au, sprijinindu-i in proiectele personale si determinandu-i sa ramana alaturi de companie.

Pe piata unica a fortei de munca transportatorii vestici sunt in avantaj gratie resurselor sporite de care dispun, astfel ca numarul celor atrasi sa lucreze in strainatate creste. In acelasi timp, statisticile arata ca meseria de sofer profesionist nu mai este atractiva, iar cei care sunt inca interesati de o cariera in domeniu nu sunt suficienti pentru a acoperi cererea tot mai mare, determinata de cresterea exponentiala a volumelor de transport. In aceste conditii, solutia identificata deja de mai multi angajatori romani este importul de forta de munca din afara, iar recent adoptatul ordin 953/2019 permite formarea profesionala continua si examinarea in engleza si spaniola a soferilor extra-comunitari, primele examene urmand sa fie organizate la inceputul anului viitor.
Firmele specializate in forta de munca au gasit deja pietele cele mai potrivite de unde se pot aduce conducatori auto profesionisti, atat pentru transport de marfa, cat si de persoane. Mihai Tararache, reprezentantul companiei de recrutare World Wide Workers, propune soferi din Asia. „Asiaticii au deocamdata pretentii salariale mai mici, au capacitate de efort crescuta si, beneficiind de drept de munca doar in Romania, nu exista riscul ca vor pleca la alti angajatori din Uniunea Europeana. Este adevarat ca vin dintr-o alta cultura si nu cunosc limba foarte bine, dar sunt pregatiti, isi doresc sa se integreze si sa munceasca. Noi nu suntem obisnuiti sa lucram cu straini, asa ca e greu acum sa ne obisnuim cu ideea. Altii o fac insa cu succes de ani de zile. La ora actuala, salariile soferilor din Sri Lanka, de exemplu, pornesc de la 600-700 de dolari pe luna.“
Competitia pentru atragerea de forta de munca a devenit feroce si este clar ca in Romania nu se pot oferi aceleasi pachete salariale ca in vest, plus ca acolo soferii sunt incurajati si ajutati sa se integreze cu toata familia, fiind asigurate, de regula, locuri de munca pentru sotii si asistenta pentru copii. „Din cei 600 de angajati din grup, aproximativ jumatate sunt soferi, care efectueaza transport de marfa si de calatori, intern si international. Pana anul trecut nu am resimtit criza de soferi, insa primele probleme au inceput sa apara la transportul international“, a recunoscut Ioan Sighiartau, proprietarul Tabita Tour si al grupului de firme Filadelfia. „Daca pana nu demult veneau cate 10 soferi la interviuri si aveai de unde alege, acum aproape ca nu mai vine nimeni. Mai rau, dintre cei putini disponibili, cei mai multi sunt prost pregatiti. Ca un facut, soferii pleaca atunci cand ai mai mare nevoie de ei, adica in sezon, iar tocmai atunci la transportul de persoane este necesar un plus de 20-30% fata de numarul mediu de soferi utilizati pe an. Importul de soferi extracomunitari este o solutie, daca acestia sunt adusi intr-un sistem de formare profesionala si apoi de fidelizare. Fiecare companie are un nucleu dur de soferi, care duce mai departe valorile sale, dar acesta nu este suficient, mai ales in sezon.“
Pentru ca un sofer din afara UE sa poata opera in curse internationale este necesar sa primeasca viza Schengen. Aceasta din urma are valabilitate de trei luni, iar dupa expirare se impune o perioada de pauza de trei luni inainte de a se putea aplica pentru o alta viza. Astfel, in intervalul dintre doua vize, acesta trebuie sa lucreze in Romania.

Soferul trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup
Pana vor ajunge primii soferi extra-comunitari sa intre in paine in transporturile din Romania, managerii trebuie sa se descurce cu ceea ce au. Soferii stiu ca sunt in avantaj si tocmai de aceea cauta sa uzeze de toate oportunitatile pentru a-si urmari maximizarea imediata a castigurilor; apar ca fiind detasati de tot ceea ce se intampla la locul de munca si, in special cei tineri, trec cu lejeritate de la un angajator la altul.
„Contextul a facut ca in acest domeniu sa patrunda si persoane cu pregatire indoielnica, dar pe care angajatorii se vad nevoiti sa le accepte la angajare, asa cum sunt. Pentru majoritatea dintre ei, sofatul se rezuma la a «trage» de volan si a apasa pedala de acceleratie. Pe de alta parte, din ce in ce mai multi proprietari de business-uri sunt, la randul lor, prea putin implicati in urmarirea, sustinerea si mai ales valorificarea corecta a obligatiilor si oportunitatilor de pregatire profesionala continua a angajatilor“, este de parere Gabor Sandor, presedintele Centrului de perfectionare IFPTR – specializat in atestare profesionala.
La examenul pentru obtinerea certificarii profesionale initiale (CPI) pica destul de multi dintre putinii doritori de a incepe o cariera in soferie si acestia nici nu se mai intorc, descurajati de faptul ca examenul este greu, a declarat Augustin Hagiu, presedintele Federatiei Operatorilor Romani de Transport (FORT). (n.r.: Nivelul de promovabilitate la CPI este de numai 68%, conform evidentei Autoritatii Rutiere Romane pe 2018.) Pe de alta parte, „din randurile conducatorilor auto existenti se ridica multi care isi doresc sa devina patroni, dar nu au o idee clara asupra business-ului, strica pretul de transport, iar din acest motiv toata piata este afectata. Pe fondul incasarilor tot mai mici, mentinerea unui nivel de salarizare ridicat sau majorarea salariilor sunt aproape imposibile. Suntem prea multi pentru o piata interna care nu are nevoie de atatea servicii, nici la marfa, nici la pasageri, iar la nivel european suntem ieftini si buni. Soferii vor fi intotdeauna tentati sa mearga la mai bine, in loc sa stea in tara cu salariul minim pe economie, chiar daca diurna sau cota parte din incasari (la negru, la transportul de persoane) completeaza veniturile nete. Pentru ca sunt alte minusuri – legate de asigurari sociale, medicale si pensie – pe care in Occident nu le au. Peste 70% din soferii din Romania sunt platiti actualmente cu salariul minim pe economie plus diurna (la transportul de marfa), respectiv plus cota parte din incasari (la transportul de persoane).“
In graba zilnica, patronii nu au niciodata timp sa isi cunoasca soferii, sa incerce sa ii vada ca fiind mai mult decat simpli posesori de permise de conducere. Pe de alta parte, in ultimul timp, pe fondul crizei de personal, si comunicarea lasa de dorit, transportatorii renuntand sa se mai informeze reciproc cu privire la angajatii care sunt cunoscuti a crea probleme sau care isi schimba des locul de munca, sperand ca poate la ei nu vor fi probleme si ii vor putea tine asa cum sunt (fara sa incerce sa ii incurajeze sa se schimbe). In lipsa unei apropieri mai mari de soferi, fara incercarea de fidelizare a acestora, sansele sunt ca ei sa plece imediat ce li se ofera ceva mai bun, este de parere Augustin Hagiu. „Piata abunda de optiuni. Fiecare om are insa un plan personal, pe care angajatorul (din orice domeniu) il poate ajuta sa si-l indeplineasca, iar in acest fel se creeaza o legatura mai importanta decat beneficiile materiale imediate. In special la soferii tineri, fara experienta profesionala, planul personal este primordial. Daca in relatia cu angajatii se prezinta doar obiectivele companiei, atunci din start interesul este limitat.“

Importanta formarii profesionale de calitate
Reusita responsabilizarii si fidelizarii soferilor ramane nu numai o provocare permanenta, dar poate si cea mai importanta sarcina necesara de asumat de catre fiecare angajator. „Finalitatea dorita este ca soferii angajati sa dovedeasca loialitate fata de colectivul din care fac parte, fata de sarcinile pe care le au de indeplinit, si, nu in ultimul rand, fata de sefi, respectiv persoanele din conducerea firmei”, sustine presedintele IFPTR.
„Experienta companiilor cu perspective de dezvoltare durabila demonstreaza ca formarea profesionala continua se numara printre putinele instrumente cu eficacitate predictibila de care dispune un angajator. Perfectionarea profesionala continua de calitate, efectuata in mod consecvent, pragmatic si in conditii adecvate, exceleaza inclusiv prin faptul ca induce coagularea nu numai a ideilor si experientelor traite, dar si a colectivului. Se poate constata ca toata lumea are de castigat daca in relatiile cu angajatii nu numai ca se formalizeaza, dar se si explica responsabilitatile, atributiile pragmatice, exigentele si/sau asteptarile legate de indeplinirea conforma a sarcinilor curente.“
Cert este ca toata lumea, deci si soferii, are nevoie de modele de comportament si procedura corecte, si respectiv de valori la care sa se raporteze, pentru a putea trai satisfactii, inclusiv la locul de munca. „Chiar daca la inceputul cursurilor de perfectionare profesionala se poate intampla ca unii soferi sa considere ca acestea reprezinta o «pierdere de vreme», la final, majoritatea apreciaza utilitatea lor, inclusiv din perspectiva plusvalorii adaugate la consistenta si profesionalismul prestatiilor proprii.“
Ca orice realizare, asumarea oricarui proiect de instruire continua a personalului reclama nu doar disponibilitate, dar si un efort considerabil, atat din punct de vedere organizatoric (disponibilitate de timp), cat si din perspectiva alocarii resurselor materiale necesare. „Alternativa la pregatirea continua efectuata in mod organizat si planificat o vedeti pe retelele de socializare: soferii dau sfaturi si ofera recomandari dintre cele mai diverse. Oare toate sunt potrivite? Constatam ca se initiaza frecvent dezbateri si/sau se reactioneaza uneori intr-un mod lipsit de un minim respect, nu numai fata de interlocutori, dar in primul rand fata de etica profesionala proprie breslei. Trebuie sa recunoastem ca manifestarile respective sunt contraproductive, aduc atingere atat imaginii firmei la care sunt angajati soferii respectivi, cat si a breslei in general, dar in primul rand imaginii a ceea ce inseamna exercitarea responsabila a meseriei de conducator auto profesionist. Si nu putem face abstractie de aceste manifestari“, a subliniat Gabor Sandor.
Presedintele IFPTR a atras atentia asupra faptului ca tot mai multi angajatori incurajeaza sau chiar impun soferilor sa se „orienteze“ si sa se „descurce“ inclusiv in privinta obtinerii sau prelungirii valabilitatii atestatelor profesionale obligatorii. Asta a condus la cresterea interesului pentru solutiile „confortabile“ de genul: fara scoala, fara scoaterea din programul de lucru, tolerandu-se chiar si obtinerea atestatelor necesare in conditii cel putin discutabile. „Cu siguranta intotdeauna vor exista termeni, imprejurari sau limite in care toate aceste practici le putem considera ca fiind inerente, proprii oricarui sistem perfectibil. Important este sa nu devina contraproductive, in virtutea tentatiilor de a ne complace in comoditatea conferita de proliferarea ideii de «lasa-ma sa te las». Ignorand aceste practici nu facem altceva decat contribuim la deprofesionalizarea sistemului de transport.“
Pentru a tine sub control acest fenomen, in toate tarile membre UE se solicita atestarea calificarii initiale si a pregatirii continue a soferilor. Tarile care au ales sa nu elibereze in mod distinct Certificate de calificare inscriu in permisul de conducere al soferilor codul comunitar 95 al Uniunii, prin care atesta efectuarea formarii profesionale obligatorii. „Ar fi benefic pentru toata lumea daca angajatorii ar valorifica la maximum, dar in mod corect, cel putin aceasta forma de pregatire profesionala continua, impusa de lege. Avand in vedere aceste aspecte, ar fi de dorit ca in privinta promovarii demersurilor ce vizeaza atragerea si calificarea de personal din afara UE sa reusim sa evitam sa devenim la randul nostru doar simpli exportatori de forta de munca“, a precizat Gabor Sandor.
Cert este ca toleranta fata de ideea de „las’ ca merge si asa“ nu duce la nimic bun. „Perpetuand delasarea oportunitatii de a face lucruri constructive, soferii nu vor avea de ales. Vor fi nevoiti sa-si caute modele de bune practici, «furand» meserie inclusiv de la cine nu ar trebui, ca sa se poata descurca. Esential ar fi ca prin toate cele intreprinse, cel putin in privinta pregatirii continue a personalului, sa asiguram un business sustenabil.“

Accesul la meseria de sofer nu mai e la fel de usor
Pe vremuri era mult mai facil accesul la profesia de sofer, isi aminteste Gheorghe Neagra, proprietarul Neagtovo Prod. Cu o simpla adeverinta de la locul de munca (in domeniu), angajatul era primit la examinare pentru obtinerea categoriei de conducator auto profesionist – mai intai C, apoi D si E. „Asa au ajuns multi sa faca soferie. Acum trebuie sa oferim parghiile celor tineri pentru a putea intra mai usor in acest domeniu. Ar fi bine sa se permita soferilor tineri sa profeseze fara atestat profesional in primii 2 ani, cu conditia sa nu paraseasca tara. Am instruit personal multi soferi si am constatat ca puterea exemplului e foarte importanta.“
Intr-adevar, instruirea practica individuala are impactul cel mai mare in perceptia conducatorului auto, este de acord presedintele IFPTR, inclusiv in privinta statuarii modelelor de comportament si de procedura recomandabile in situatii caracteristice. „In cele din urma nimic nu poate intrece eficacitatea «scolii vietii». Pe de alta parte, experienta bazata pe «folclorul din parcare» s-a dovedit a fi cel mai neavenit «profesor», fiindca mai intai aplica testul – care poate fi costisitor – si de-abia dupa aceea lectia. Pana la urma, costurile invatarii meseriei de sofer reclama si sacrificii, care trebuie onorate, respectiv platite intr-un fel sau altul, fie prin sustinerea unor proiecte sau programe de formare profesionala, fie prin costurile suplimentare considerate ca fiind «neprevazute», ce tin de acoperirea pagubelor materiale aferente accidentelor, exploatarii neconforme a vehiculelor sau penalitatilor contractuale, chiar daca sunt imputabile (sau nu) in mod direct angajatilor. Oricare dintre companiile active pe piata au avut si au suveranitatea deciziei in a stabili un echilibru convenabil, raportat la asumarea celor doua categorii de cheltuieli. Cu siguranta nu ar fi intelept ca efortul investitional in pregatirea continua a angajatilor sa depaseasca nivelul suportabil al pagubelor pe care le poate genera lipsa pregatirii corespunzatoare a personalului din cadrul companiei.“
Oricum ar fi, este esential ca acumularea experientei sa se constituie pe o baza teoretica si practica solida, si periodic sa se coaguleze in mod principial (prin pregatire continua teoretica si/sau practica) intr-un plus de intelepciune adaugata la prestatiile dovedite in practica de angajatii companiei. In aceasta idee, pregatirea continua efectuata de institutii specializate este o necesitate curenta. La ora actuala exista multe forme si solutii de formare profesionala continua accesibile si la indemana oricarui angajator interesat. Singura provocare ramane identificarea solutiilor corecte si fezabile, atat din punct de vedere organizatoric cat si al eficacitatii aplicarii lor, raportat la particularitatile fiecarei companii. Castigul cel mai important de pe urma aplicarii consecvente a oricarei forme de pregatire este, pe langa acumularea cunostintelor, ameliorarea atitudinilor dovedite ulterior de angajati“, a concluzionat Gabor Sandor.