Prevederea referitoare la intoarcerea soferilor acasa la fiecare 3 sau 4 saptamani a fost mult timp justificata de sustinatorii Occidentali prin necesitatea respectarii drepturilor soferilor, care – lucrand pe Comunitate – nu ajung sa isi vada familiile luni in sir. Doar ca in ciuda notei sociale, textul de lege discrimineaza tot carausii est-europeni. Si asta pentru ca angajatorul are alternativa sa trimita soferul fie la domiciliu (pentru a-si efectua perioada de odihna), fie la sediul social al companiei. Este evident, de aici, faptul ca firmele de transport occidentale care angajeaza soferi estici nu au batai de cap si, de fapt, pentru ei nu se schimba nimic, pentru ca soferii raman pe loc. In schimb, angajatorii estici vor avea costuri suplimentare.
Intrebata – in cadrul conferintei de presa – de ce s-a permis aceasta alternativa in reglementare, daca prioritatea este reunirea soferului cu familia sa, raportorul Henna Virkkunen a evitat raspunsul, insistand pe faptul ca soferul are optiunea sa aleaga unde doreste sa isi petreaca odihna, iar angajatorul trebuie sa se asigure ca acest lucru se realizeaza. Iar Normele de aplicare, care vor aparea in toamna acestui an, vor clarifica intoarcerea soferului la domiciliu sau la sediul operatorului de transport.
