Ad
Ad
Ad

Acces facil la piață, condiții de operare doar pentru cei inteligenți

Creșterile permanente de costuri – ajustări ale taxelor de drum sau creșteri ale salariilor, ca să nu mai vorbim de creșterile de preț la camioane sau anvelope/piese din anii trecuți – sunt greu de trecut în tarife și unul dintre principalele motive pentru care se înâmplă acest lucru este că mulți transportatori refuză să le ia în calcul până când nu sunt deja oficiale. Iar de când trebuie deja plătite și până când informează clientul și, mai ales, până când clientul se decide să accepte noile prețuri, se pierd luni bune și se diminuează profitul.

Este limpede că transportul rutier devine un segment de business tot mai specializat. Dacă înainte era de ajuns să îți permiți să cumperi un camion ca să intri pe piață, astăzi condițiile de acces la profesie sunt la fel de ușoare, însă competitivitatea sectorului a crescut atât de mult încât să lucrezi „după ureche”, la „prețul pieței”, nu mai reprezintă o opțiune. Controlul a devenit foarte strict, așa încât să lucrezi fără licență, cu șoferi plătiți la negru sau cu motorină furată nu prea se mai poate. Astfel, în curând, procentul de aproape 90% de firme cu 1-5 camioane din toate firmele licențiate în România va scădea destul de mult. Fără un dispecerat profesionist, fără softurile specializate de contabilitate, de urmărire a flotei, fără avocați și fără investiții în camioane performante – mai ales că taxele de drum vor fi tot mai mari, inclusiv la intern – nu prea poți merge mai departe. Doar o casă de expediții care să preia toată administrația mai multor firme de transport – de la oferirea de comenzi permanente, de combustibil și piese/camioane cu prețuri pre-negociate și până la a învăța șoferul-patron toate regulile birocratice fără de care nu poate opera legal – mai poate ține în viață astfel de operatori foarte mici.

Românii trebuie să învețe să coopereze dacă vor să rămână pe piață. Iar asta e valabil nu doar în cazul firmelor foarte mici, ci și al celor medii, care trebuie să opereze inteligent pentru a nu risca amenzi pe piața de transport comunitar. Am vorbit la conferința Tranzit de la Suceava despre posibilitatea ca firmele care fac transport în Comunitate și care lucrează cu un număr restrâns de clienți, din curtea cărora șoferii încarcă permanent pe parcursul unui an către alte puncte relativ fixe de descărcare, să fie obligate să plătească asigurările sociale și impozitele pe munca șoferilor în țările în care sunt înregistrați clienții principali. Şi asta nu numai dacă se aprobă schimbările la Regulamentele 883/2004 și 987/2009 privind asigurările sociale, ci și în condițiile actuale de reglementare.

Gândiți-vă că la final de an Inspecția Muncii dintr-o anumită țară vă cere un raport despre șoferii dumneavoastră cu descărcările tahograf pe 12 luni și constată că ei pornesc în cursă mereu de la același depozit din Belgia, Franța sau Germania. Şi că timpul de condus este majoritar pe aceste țări, în timp ce în România ajung doar pentru perioadele de odihnă legale și recuperări. Un astfel de mod de lucru nu va fi tolerat pe viitor, fără a se încerca taxarea muncii șoferului în țara în care își desfășoară cu precădere activitatea. „Remediul” îl reprezintă colaborarea între firme: dacă o firmă are clienți doar pe o anumită relație, să încerce să diversifice rutele cu un alt operator specializat pe alte rute, astfel încât două luni șoferul să continue să încarce de la clientul cunoscut din Belgia, dar apoi să meargă în curse preponderent pe UK, pe Germania, pe Spania și să aibă și curse de România, să aibă cât mai multe ore de condus și pe național. Abia atunci putem argumenta că transporturile nu pot fi supuse reglementărilor în discuție despre plata asigurărilor sociale în țara în care șoferul lucrează cu precădere. Şi dacă nu poate face asta pe cont propriu, să facă parteneriate cu alți cărăuși.

Condiția ca șoferul/firma să lucreze MĂCAR 5% din activitate pe România este pusă și de Casa Națională de Pensii pentru acordarea de documente portabile A1, obligatorii pentru șoferii care fac transport în spațiul UE pentru a evita plata asigurărilor sociale pentru ei în vreuna din țările în care fac transporturi.

Despre toate aceste lucruri am vorbit la Suceava și am scris și în articolele din această ediție a revistei Tranzit. M-aș bucura să citiți cu atenție și să puneți în practică recomandările noastre pentru a vă pregăti pentru viitorul și mai strict din punct de vedere al reglementărilor. Sigur, unii nu vor putea face față condițiilor și vor ieși de pe piață. Important este ca dumneavoastră, cei care ne citiți, să rămâneți pe piață și să vă extindeți și pe locul lăsat gol de cei care le „știu pe toate” și nu înțeleg că în transporturi lucrurile se schimbă permanent și trebuie să fii deschis constant la informație.

Articole similare