Assarmatori a folosit reuniunea anuală de la Roma pentru a transmite un mesaj dur către Bruxelles și către autoritățile italiene: transportul maritim are nevoie de reguli climatice mai adaptate realității operaționale, de venituri ETS reinvestite în sector și de o dezbatere tehnologică mai largă, care să includă inclusiv propulsia nucleară de generație nouă.
Președintele asociației, Stefano Messina, și-a construit intervenția în jurul a două teme principale. Prima ține de riscurile geopolitice și de impactul lor imediat asupra navigației, în special în zona Strâmtorii Hormuz. A doua privește strategia de decarbonizare a shippingului european, pe care Assarmatori o consideră prea rigidă, prea birocratică și insuficient conectată la condițiile reale în care operează companiile maritime.
Redeschiderea Hormuz este privită cu prudență de armatori.
Messina a început discursul prin referirea la acordul anunțat între Statele Unite și Iran și la posibila relaxare a traficului prin Strâmtoarea Hormuz. Pentru armatori, orice semnal de detensionare este important, deoarece zona rămâne una dintre cele mai sensibile rute ale comerțului mondial, atât pentru energie, cât și pentru fluxurile maritime conexe.
Totuși, Assarmatori nu tratează anunțul ca pe o revenire automată la normalitate. Messina a atras atenția că, în ultimele luni, au existat mai multe semnale de armistițiu sau de reducere a tensiunilor care nu au fost urmate de rezultate concrete. Din acest motiv, navele rămase blocate în Golful Persic vor încerca să iasă imediat ce condițiile o permit, dar reluarea completă a navigației va depinde de verificări de securitate și de garanții reale pentru echipaje.
Asociația respinge ferm orice ipoteză de taxare pentru trecerea prin Strâmtoarea Hormuz. Din perspectiva armatorilor, un astfel de mecanism ar contrazice principiul libertății de navigație și ar adăuga o nouă povară pe o rută deja afectată de riscuri geopolitice.
Bruxellesul este acuzat că reglementează fără să țină cont de piață.
Partea cea mai critică a discursului a vizat politicile europene de decarbonizare. Assarmatori consideră că Uniunea Europeană continuă să înăsprească normele aplicate transportului maritim fără să ofere companiilor condiții suficiente pentru a rămâne competitive la nivel global.
Stefano Messina a comparat situația shippingului cu cea a industriei auto, unde, în opinia sa, deciziile europene au produs efecte negative asupra competitivității. Mesajul către Bruxelles este că o tranziție climatică construită doar prin reguli și obligații poate împinge companiile europene în dezavantaj, mai ales dacă operatorii din alte regiuni nu sunt supuși acelorași costuri.
Pentru Assarmatori, problema nu este obiectivul reducerii emisiilor, ci modul în care acesta este aplicat. Sectorul maritim are rute, obligații de serviciu, constrângeri geografice și cicluri investiționale diferite de alte industrii. Din acest motiv, asociația cere o abordare mai diferențiată, care să țină cont de funcția economică și socială a anumitor servicii maritime.
ETS-ul maritim trebuie revizuit pentru segmentele cele mai expuse.
În centrul nemulțumirilor se află includerea transportului maritim în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii. ETS-ul impune companiilor maritime să cumpere și să predea certificate pentru emisiile generate de navele care intră în sfera de aplicare a regimului european. În 2026, presiunea crește, deoarece obligațiile de conformare se extind și includ mai multe tipuri de emisii.
Assarmatori cere o revizuire a sistemului pentru trei zone considerate vulnerabile: legăturile cu insulele, Autostrăzile Mării și transbordarea containerelor. În cazul serviciilor către insule, asociația susține că ele ar trebui excluse din regimul ETS, deoarece nu sunt doar operațiuni comerciale, ci și servicii esențiale pentru continuitatea teritorială și mobilitatea populației.
Autostrăzile Mării sunt, la rândul lor, importante pentru transferul mărfurilor de pe rutier pe maritim. Dacă aceste servicii devin prea scumpe din cauza ETS, riscul este ca o parte din trafic să revină pe șosea, ceea ce ar contrazice obiectivele de reducere a emisiilor. În cazul transbordării containerelor, Assarmatori avertizează asupra riscului de relocare a fluxurilor către huburi din afara Uniunii Europene, dacă porturile europene devin mai costisitoare.
Veniturile din ETS ar trebui să se întoarcă în shipping.
O altă critică vizează modul în care sunt folosite veniturile generate de ETS. Messina a susținut că resursele colectate în Italia prin această taxare riscă să fie dispersate în intervenții fără legătură directă cu transportul maritim. Assarmatori cere ca aceste fonduri să fie direcționate către investiții în decarbonizarea shippingului, conform logicii pentru care sistemul a fost introdus.
Pentru armatori, această destinație este esențială. Dacă ETS-ul crește costurile companiilor, dar banii nu se întorc în infrastructură portuară, combustibili alternativi, tehnologii de reducere a emisiilor sau reînnoirea flotelor, sistemul devine mai degrabă o povară fiscală decât un instrument de tranziție.
Asociația critică și constrângerile geografice impuse pentru reînnoirea flotelor, pe care le consideră prea rigide și inspirate de o logică protecționistă. Din perspectiva shippingului, investițiile trebuie să urmeze criterii tehnice, operaționale și comerciale, nu doar condiționări administrative care pot reduce eficiența economică a proiectelor.
Energia nucleară este prezentată ca opțiune pentru decarbonizarea reală a navelor.
În loc să limiteze dezbaterea la combustibili alternativi deja cunoscuți, Assarmatori propune includerea propulsiei nucleare de generație nouă în discuția despre viitorul transportului maritim. Messina a făcut trimitere la reactoarele de generația a patra și la Small Modular Reactors, pe care le consideră soluții cu potențial pentru reducerea profundă a emisiilor.
Argumentul principal este că energia nucleară ar putea elimina dependența de lanțurile complexe de aprovizionare necesare pentru combustibilii alternativi. În cazul unor soluții precum metanolul verde, amoniacul, hidrogenul sau combustibilii sintetici, navele au nevoie de disponibilitate în mai multe porturi și regiuni de operare. Această infrastructură globală nu există încă la scară suficientă și presupune investiții foarte mari.
Propulsia nucleară ar schimba această logică, deoarece ar permite autonomie energetică mai mare și emisii directe foarte reduse în exploatare. Totuși, o astfel de soluție ridică probleme complexe de reglementare, siguranță, acceptare publică, porturi de acces, asigurare, responsabilitate și standarde internaționale. De aceea, chiar dacă Assarmatori o prezintă ca opțiune concretă, adoptarea pe scară largă ar necesita un cadru juridic și tehnic mult mai detaliat.
Italia redeschide dezbaterea despre nuclear, dar drumul este abia la început.
Propunerea Assarmatori vine într-un moment în care Italia discută din nou despre energia nucleară. Camera Deputaților a aprobat în primă lectură o lege-cadru privind energia nucleară sustenabilă, cu accent pe reactoare modulare mici și tehnologii avansate. Textul nu înseamnă reluarea imediată a producției nucleare, ci deschiderea unui parcurs legislativ și tehnic care poate duce la reintroducerea acestei opțiuni în mixul energetic al țării.
Pentru sectorul maritim, această dezbatere este relevantă deoarece navele au nevoie de soluții cu densitate energetică mare. Cu cât distanțele sunt mai lungi și necesarul de putere mai ridicat, cu atât devine mai dificilă substituirea combustibililor convenționali cu soluții care cer spațiu mare de stocare sau alimentare frecventă.
Totuși, nuclearul naval comercial rămâne o temă sensibilă. Exemplele istorice sunt limitate, iar utilizarea pe nave comerciale ar necesita reguli clare la nivel internațional, proceduri de urgență, acceptarea porturilor și garanții stricte privind securitatea.
Costul muncii maritime rămâne o revendicare economică importantă.
Pe lângă ETS și energie, Assarmatori a readus în discuție costul forței de muncă pe rutele maritime de scurtă distanță. Asociația cere reintroducerea decontribuirii pentru navigatorii angajați pe aceste servicii, despre care Messina afirmă că sunt toți italieni.
Argumentul este legat de competitivitatea companiilor și de continuitatea teritorială. În cazul legăturilor cu insulele, transportul maritim nu este doar o activitate economică, ci un serviciu esențial pentru populație, pentru aprovizionare și pentru mobilitate. Dacă aceste rute devin prea costisitoare, impactul se transmite către comunități, prețuri și accesibilitate.
Prin solicitarea decontribuirii, Assarmatori încearcă să reducă diferența dintre costurile sociale ale companiilor italiene și presiunea concurențială dintr-o piață europeană și internațională în care regulile nu sunt întotdeauna echivalente.
Shippingul cere o tranziție climatică mai legată de realitatea operațională.
Decarbonizarea transportului maritim nu poate fi construită doar prin costuri suplimentare și termene impuse de la Bruxelles. Sectorul are nevoie de investiții, tehnologii mature, infrastructură disponibilă în porturi, reguli internaționale comparabile și utilizarea coerentă a fondurilor colectate prin ETS.
Critica asociației nu respinge obiectivul reducerii emisiilor, ci modul în care acesta este transformat în obligații pentru companii. Dacă sistemul european crește costurile fără să reducă diferența față de operatorii din afara UE, riscul este ca activitățile maritime să se mute spre porturi și huburi mai puțin costisitoare, fără ca emisiile globale să scadă proporțional.
Assarmatori încearcă să mute discuția de la conformare administrativă la opțiuni tehnologice cu impact real asupra emisiilor. Rămâne de văzut cât de repede astfel de soluții pot deveni fezabile din punct de vedere juridic, economic și operațional. Până atunci, presiunea imediată rămâne asupra ETS-ului, asupra costurilor flotelor și asupra modului în care Europa își construiește tranziția climatică fără să piardă competitivitate maritimă.
**Sursă foto: Tranzit AI
