Bruxelles a autorizat una dintre cele mai ample scheme naționale de sprijin pentru energia curată, bazată pe contracte bidirecționale pentru diferență și orientată spre aproximativ 37 GW de noi capacități instalate. Miza reală rămâne însă viteza cu care Italia va reuși să transforme cadrul financiar aprobat în proiecte autorizate și șantiere efective.
Comisia Europeană a aprobat la 8 iunie 2026 schema italiană de ajutoare de stat destinată susținerii producției de energie electrică din surse regenerabile, cu o valoare maximă estimată la 23 de miliarde de euro. Măsura, notificată de Italia în cadrul disciplinei europene privind ajutoarele de stat pentru sprijinirea Pactului pentru industria curată, se adresează producătorilor care intenționează să dezvolte noi instalații eoliene onshore, fotovoltaice, hidroelectrice și unități alimentate cu gaze și nămoluri de epurare.
Schema este construită pe baza contractelor bidirecționale pentru diferență, cu o durată de 20 de ani, atribuite prin proceduri competitive de licitație. Acest mecanism urmărește să ofere dezvoltatorilor un cadru de venituri mai stabil, fără a elimina complet expunerea la piață. Pentru fiecare kilowatt-oră livrat în rețea, producătorul primește o remunerație calculată în raport cu un preț de exercitare stabilit în licitație. Dacă prețul de piață al energiei electrice coboară sub acel nivel, statul acoperă diferența. Dacă prețul de piață urcă peste pragul adjudecat, producătorul este obligat să restituie diferența. În acest fel, sistemul limitează posibilitatea ca operatorii să obțină câștiguri excesive în fazele de piață cu prețuri ridicate.
Aprobarea Comisiei se bazează pe cadrul Cisaf, adoptat în iunie 2025 în interiorul Clean Industrial Deal, care permite statelor membre să introducă scheme de sprijin pentru energiile curate în anumite condiții de compatibilitate cu piața internă. Bruxelles-ul a considerat că schema italiană respectă criteriile principale ale acestui cadru, în special în ceea ce privește caracterul competitiv al licitațiilor, durata limitată a sprijinului, necesitatea intervenției publice și mecanismul de claw-back inclus în contractele bidirecționale.
Suma de 23 de miliarde de euro nu reprezintă însă un fond care va fi cheltuit automat în întregime. Este vorba despre plafonul maxim estimat al sprijinului potențial, calculat în funcție de evoluția prognozată a prețurilor angro la energie. Cheltuiala efectivă va depinde de comportamentul pieței. Dacă prețurile se mențin ridicate, povara pentru finanțele publice va fi mai redusă. Dacă ele coboară sub nivelurile adjudecate în licitații, sprijinul plătit de stat va crește.
Tehnologiile admise în schemă sunt patru: eolian onshore, fotovoltaic, hidroenergie și instalații alimentate cu gaze și nămoluri de epurare. În schimb, rămân în afara acestei măsuri tehnologiile deja acoperite de alte scheme aprobate anterior de Comisie, cum sunt eolianul offshore și biometanul. Proiectele vor fi selectate prin licitații competitive, transparente și nediscriminatorii, în care operatorii vor indica prețul minim de exercitare necesar pentru realizarea investițiilor. Ținta operațională a schemei este de aproximativ 37 GW de nouă capacitate regenerabilă instalată, în linie cu traiectoria prevăzută de Planul Național Integrat pentru Energie și Climă al Italiei și cu obiectivele europene pentru 2030.
Din punct de vedere economic, contractele pe 20 de ani oferă un semnal de preț pe termen lung care reduce volatilitatea pentru investitori și poate facilita accesul la finanțare. Stabilitatea veniturilor poate influența nu doar dezvoltatorii de proiecte, ci și segmentele industriale legate de producția, instalarea și întreținerea echipamentelor. Pentru consumatorii finali, componenta bidirecțională are rolul de a limita transferurile publice în perioadele de prețuri ridicate și de a păstra un anumit control asupra costului total al schemei.
Comisia a evaluat compatibilitatea măsurii plecând de la patru criterii centrale: proporționalitatea ajutorului, necesitatea intervenției, caracterul stimulativ și limitarea distorsiunilor concurențiale. Licitația competitivă este considerată instrumentul principal prin care sprijinul rămâne calibrat la nivelul minim necesar pentru realizarea investițiilor, fără a lăsa spațiu larg pentru rente nejustificate.
Schema aprobată se înscrie într-un cadru național mai larg de susținere a tranziției energetice, care include și alte măsuri deja autorizate la nivel european, printre care cele pentru biometan și pentru autoproducția regenerabilă. Dimensiunea financiară și volumul de capacitate vizat transformă noul program într-unul dintre cele mai consistente pachete naționale aprobate în prezent în Uniunea Europeană pentru extinderea surselor regenerabile.
Totuși, aprobarea de la Bruxelles rezolvă doar partea de compatibilitate cu regulile privind ajutoarele de stat. Problema principală rămâne capacitatea sistemului italian de autorizare și implementare de a transforma rapid acest cadru de sprijin în instalații efectiv realizate. În ultimii ani, tocmai această etapă procedurală a fost unul dintre punctele sensibile ale dezvoltării regenerabilelor în Italia. Din acest motiv, adevărata măsură a eficienței schemei nu va fi dată doar de suma aprobată, ci de numărul de proiecte care vor trece efectiv din faza de licitație în cea de construcție și punere în funcțiune.
