Așa cum am mai menționat, Hotărârea Curții de Justiție a UE din 4 octombrie nu este importantă atât din prisma anulării obligației de a returna camioanele în țară la fiecare săptămâni, care oricum nu se prea controla și nici amenda, ci mai ales prin prisma precizărilor aduse în ceea ce privește întoarcerea șoferului la 3-4 săptămâni în țara de înregistrare a firmei sau la domiciliul său.
Am întrebat Comisia Europeană dacă sunt corecte amenzile date de autoritățile de control din mai toate statele europene companiilor de transport după ce se constată, la controlul cardului tahograf în trafic, că șoferul nu a revenit în țara de origine a firmei de mai mult de 4 săptămâni, fără a întreba șoferul dacă angajatorul i-a oferit sau nu posibilitatea de a se întoarce sau dacă a ales el să își facă pauza de 45 de ore în altă țară.
Fără a face comentarii referitoare la corectitudinea controalelor, unul dintre purtătorii de cuvânt ai Comisiei a precizat că “hotărârea CEJ explică în mod clar faptul că întreprinderile de transport au obligația de a organiza munca șoferilor și de a face tot posibilul pentru a permite șoferilor să se întoarcă, în timpul programului de lucru, la centrele operaționale sau la domiciliu. Însă șoferul poate alege, de asemenea, să își efectueze perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie în locul în care dorește să o facă. CEJ subliniază, de asemenea, că întreprinderile de transport dispun de o anumită flexibilitate pentru a dovedi respectarea obligației de a permite conducătorilor auto să se întoarcă la centrul operațional sau la locul lor de reședință sau modul în care acest lucru ar putea fi reconciliat în cazul în care un conducător auto alege un alt loc. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul înregistrărilor tahografului, al registrelor de serviciu sau al oricăror alte documente relevante în acest scop.”
Chiar dacă DG Move clarificase deja că șoferul poate alege locul unde își face pauzele de 45 de ore, astfel că autoritățile de control nu au dreptul să ceară documente de la hotel sau declarații de la prieteni pentru a proba faptul că nu și-au făcut pauza săptămânală normală în cabină, și, în mod normal, nici să amendeze neîntoarcerea șoferului în țara de origine după un control pe șosea sau în parcare, ci doar după un control la sediul firmei, interpretările DG Move aveau doar rol de recomandare.
Însă decizia Curții Europene de Justiție, cel mai înalt for decizional din UE, “inclusiv interpretarea normei privind întoarcerea conducătorului auto, este obligatorie din punct de vedere juridic pentru toți”, potrivit purtătorului de cuvânt al Comisiei.
Este limpede că după decizia CEJ din 4 octombrie, orice amendă luată după un control sumar în trafic poate fi contestată cu succes. Doar dacă șoferul declară că a fost împiedicat de către angajator să se întoarcă acasă după cele 4 săptămâni autoritățile de control sunt îndreptățite să dea amenda. Dar chiar și atunci angajatorul poate contesta amenda și are mari șanse să câștige dacă are documente doveditoare că a avut o corespondență cu șoferul pe email, watsup, SMS, alte sisteme de comunicare dintre dispecerat și șofer, prin care a informat șoferul cu privire la drepturile sale și i s-a precizat clar că îi pune la dispoziție șoferului mijloacele necesare pentru a se întoarce în țară.
Dar despre decizia CEJ din 4 octombrie, despre controalele pe întoarcerea șoferului și despre cum se pregătesc documentele care să probeze că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile legale, dar și despre cum pot fi atacate în instanță amenzile abuzive pe întoarcerea șoferului vom discuta mai multe cu ocazia Galei Tranzit de pe 7 noiembrie de la Cluj, cu Adrian Lazăr (CECOR), dar și cu Florin Gagea (ISCTR).
