Anamaria Chiru Archives

Săptămâna trecută Anamaria Chiru, Tax Manager DOBRINESCU DOBREV SCA, a publicat pe www.juridice.ro un articol cu titlul “Hotărârea CJUE într-o cauză înaintată de Curtea Supremă a Țărilor de Jos ar putea schimba semnificativ practica recentă a autorităților fiscale de a reconsidera tratamentul diurnelor acordate șoferilor din transporturile internaționale de mărfuri”, care confirmă importanța deciziei Curții de Justiție a UE din decembrie pentru evoluția controalelor inițiate de ANAF în toate județele țării.

În decembrie, deja un alt transportator din Oradea ne anunța ca inspectorii ANAF din Bihor au finalizat un control fiscal pe tema diurnelor plătite șoferilor care lucrează pe Comunitate. Firma din Oradea are capital 100% românesc, nefiind vreo filială a unei a unei firme străine de transport, astfel că se dovedește încă o dată că aceste controale nu sunt îndreptate numai împotriva “căsuțelor poștale”, ci se dorește penalizarea oricărui transportator care acordă diurnă pentru lucrul pe Comunitate, considerat detașare transnațională.

Firma bihoreană a fost aspru pedepsită pentru că nu deținea un contract de închiriere de la parcarea publică din Spania unde plătea pe chitanță/factură serviciile de parcare pentru camioanele sale. Toate facturile de parcare au fost considerate ca nedeductibile în lipsa unui contract , penalitățile de plată la impozitul pe profit astfel generat artificial și pe TVA la sumele respective ridicându-se la peste 30.000 de euro.

Vom urmări cazul transportatorului roman în paralel cu răspunsul ANAF la decizia Curții de Justiție a UE.

În continuare puteți citi articolul integral al consultantului fiscal Anamaria Chiru, despre reconsiderarea tratamentului diurnelor acordate șoferilor din transporturile internaționale, pe care îl consider foarte util pentru toți cei care se confruntă sau s-ar putea confrunta cu astfel de probleme.

“La începutul lunii decembrie, CJUE a clarificat condițiile în care Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii se aplică șoferilor care lucrează în transportul rutier internațional.

Faptul că șoferii care lucrează în transportul rutier internațional nu sunt excluși de la aplicarea Directivei 96/71/CE este un aspect ce rezultă din însuși cuprinsul Directivei, prin contextul, istoricul legislativ și scopul acesteia, care elimină explicit din sfera sa de aplicare doar personalul navigant al întreprinderilor din cadrul marinei comerciale. Totodată, acest aspect este susținut și de alte acte ale dreptului UE și a fost confirmat și de autoritățile române prin răspunsul la adrese formulate de contribuabilii din sectorul de transport rutier, deși este recunoscut că acest sector are un caracter specific din cauza mobilității ridicate, care generează dificultăți practice la punerea în aplicare a obligațiilor corespunzătoare. Cu toate acestea, și prezenta cauză confirmă din nou faptul că Directiva 96/71 trebuie interpretată în sensul că aceasta este aplicabilă prestărilor de servicii transnaționale în sectorul transportului rutier.

Amintim că scopul Directivei 96/71/CE este de a asigura libertatea de prestare a serviciilor în cadrul Uniunii Europene și protecția lucrătorilor detașați, ținând cont de interesele pieței interne a muncii din cadrul respectivului stat membru de primire al serviciului în cauză.

Directiva se aplică societăților stabilite într-un stat membru care, în cadrul prestării de servicii transnaționale care poate lua fie forma executării lucrărilor de către o societate în nume propriu și sub coordonarea sa, în cadrul unui contract încheiat între această societate și destinatarul prestării de servicii, fie forma punerii la dispoziție de lucrători în vederea utilizării lor de către o societate, detașează lucrători pe teritoriul unui stat membru. Totodată, Directiva definește noțiunea de „lucrător detașat”, ca fiind „un lucrător care, pe o perioadă limitată, își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru diferit de cel în care lucrează în mod normal”, oferind astfel o dimensiune teritorială și temporară a noțiunii de detașare.

În România, interpretările diferite ale legislației referitoare la acordarea drepturilor de care pot beneficia salariații în desfășurarea activității de transport pe parcurs extern, care presupune corelarea prevederilor legislației fiscale și cele ale legislației muncii, au dus la adoptarea unei amnistii pentru perioadele de până la 1 iulie 2015 în ceea ce privește recalificarea acestora în venituri salariale supuse impozitării.

Practica industriei era, în principiu, de a acorda șoferilor sume neimpozabile în limita a de 2,5 ori nivelul stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituțiile publice, ajungându-se astfel la un nivel al veniturilor comparabil cu celelalte state membre.

Ce s-a schimbat ulterior amnistiei? Teoretic, a fost clarificat tratamentul fiscal corect pentru salariații șoferi din industria transporturilor rutiere internaționale de mărfuri, cu scopul de a elimina orice confuzii și interpretări neunitare ale autorităților și contribuabililor și de a respecta principiile echității și egalității de tratament față de toți salariații detașați în cadrul prestării de servicii transnaționale.

Practic, s-a introdus prevederea cum că, în ceea ce privește situația personalului angajatorilor stabiliți pe teritoriul României, care efectuează operațiuni de transport internațional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau pe teritoriul Confederației Elvețiene și care nu se încadrează în situațiile prevăzute de Directiva 96/71/CE, se consideră că are loc o delegare și că șoferii beneficiază de drepturile aferente, și anume plata cheltuielilor de transport și cazare și o indemnizație de delegare.

Cinci ani mai târziu, observăm că ANAF reia procedurile de inspecție fiscală în rândul societăților din domeniul transporturilor, cu aceleași consecințe de reconsiderare a diurnei acordate șoferilor drept venit de natură salarială, impozabil cu impozit pe venit și contribuții sociale. Astfel, nu numai obligațiile fiscale principale stabilite suplimentar sunt semnificative, ci și obligațiile accesorii, având în vedere perioada mare de timp.

Deși societățile românești de transport rutier de marfă au trimis, în nenumărate rânduri, adrese prin care au solicitat diverselor tipuri de autorități cereri de clarificare / confirmare a tratamentului fiscal corect aplicabil situației de față, în funcție de circumstanțele în care se pot afla, răspunsurile primite au fost incomplete, necorelate între cele două domenii, al muncii și fiscal.

Cu toate acestea, organele fiscale de control utilizează ca linie de argumentație în susținerea reîncadrării fiscale, faptul că șoferii din transporturi rutiere internaționale de mărfuri doar își exercită atribuțiile de serviciu pentru care au fost angajați, astfel că nu pot fi considerați delegați sau detașați și prin urmare nu au dreptul la o indemnizație de delegare / detașare, că aceștia își desfășoară activitatea preponderent în afara României, deci sunt delegați permanenți sau că activitatea societății de transport rutier internațional de mărfuri se califică drept detașare transnațională.

Bineînțeles, aspectele, împrejurările și elementele de fapt specifice trebuie analizate de la caz la caz, pentru a stabili cine are dreptate în privința tratamentului fiscal corect aplicabil sumelor acordate cu titlu de diurne sau indemnizații de delegare/ detașare șoferilor din transportul rutier internațional de mărfuri. Să nu uităm nici de principiul in dubio contra fiscum, care interpretează în favoarea contribuabilului acele prevederi ale legislației fiscale care rămân neclare chiar și după aplicarea regulilor de interpretare menționate de Codul de procedură fiscală.”

Pentru a citi mai departe articolul vă rugăm intrați pe www.juridice.ro

https://www.juridice.ro/711907/evolutii-jurisprudentiale-ce-vizeaza-diurnele-acordate-soferilor-din-transporturile-internationale-de-marfuri.html