ARI Archives - Traficmedia

Asa cum am subliniat si in numarul trecut, intalnirea membrilor Asociatiei Romane de Inchirieri (ARI) a pus pe tapet, pe langa aspectul actual de relaxare a pietei de inchirieri obtinuta printr-o crestere a volumului ce a adus un confort minim jucatorilor din piata, si posibilitatea de a se auto-proteja, prin obtinerea unor conditii mai avantajoase in politele de asigurari, mai ales prin negocieri colective. De asemenea, s-a adus in prim plan si posibilitatea realizarii unui contract standard al asociatiei si a unei liste de rau-platnici, care sa le ofere companiilor membre pe de o parte conditii egale de negociere, iar pe de alta, o protectie sporita in fata incercarilor, din ce in ce mai dese, de inselaciune si fraudare, ale unor clienti.

Dar, in tari precum Germania, aceste practici au fost condamnate mai ales in relatiile cu consumatorii de tip persoane fizice. „Si, chiar daca exista posibilitatea ca un astfel de contract sa fie interpretat drept monopol, modelul poate exista pe site-ul asociatiei ca recomandare, mai ales ca circa 80% dintre clientii care comenteaza asupra prevederilor cuprinse in contracte sunt tocmai cei cu probleme, rau-platnicii”, a precizat Stefan Ponea, presedintele ARI si managing partner al Industrial Access. In plus, chiar daca exista deja anumite standarde de contractare, clientii incearca adesea sa negocieze conditii mai mult decat evidente. „Daca un client iti distruge o masina si trebuie sa plateasca pentru asta, nu este un aspect iesit din comun. Totusi, exista clienti care cer sa se scoata aceasta clauza din contract”, a mai spus Ponea.

Brokerul de asigurari, preferat asiguratorilor punctuali
Unul din scopurile principale ale unor astfel de reuniuni ale membrilor ARI este intrepatrunderea experientelor fiecarei companii din cadrul asociatiei. Ca atare, presedintele ARI a precizat ca, in cadrul Industrial Access, a optat pentru utilizarea serviciilor unui broker de asigurari in defavoarea agentilor directi, subliniind in acelasi timp faptul ca „finantatorii si, poate, si asiguratorii nu cunosc prea bine ce presupune relatia cu un client de tipul firmelor de inchiriere”. Iar una dintre problemele cel mai des intalnite este aceea ca firmele de inchirieri nu pot obtine profit din vanzarea asigurarii utilajului catre client. „Companiile care au lucrat pe piata din vest au avut acest concept, insa in Romania nu au cum sa-l aplice, vanzarea serviciului de asigurare pentru client intalnindu-se foarte rar. Si asta pentru ca suntem inca la inceput si nu a avut cine sa ne invete. Insa trebuie sa ne recunoastem intai propriile greseli ca sa putem invata si progresa”, a punctat Ponea.
Prezent la intrunirea organizata de ARI pentru a aduce lamuriri asupra aspectelor legate de sistemul de asigurari, Valentin Tuca, CEO al AON Romania, a explicat ca, desi putini stiu, „o asigurare nu are doar rolul de a despagubi clientul in momentul in care apare dauna, ci si de a proteja compania astfel incat dauna sa nu apara, pentru ca asiguratorul incaseaza o prima care reprezinta doar un procent din valoarea asigurata, iar interesul lui major este sa nu se produca riscul.” De aceea, acesta trebuie sa vina in intampinarea clientului cu o serie de recomandari si pachete de principii si instrumente care sa aiba drept scop evitarea oricarui risc.
Ca atare, brokerul de asigurari incearca sa gaseasca solutii dincolo de rafturile si produsele companiilor de asigurari si sa ajute clientul prin impachetarea produsului si a riscului, astfel incat asigurarea sa coste cat mai putin. „Suntem alaturi de clienti in momentul in care apar daune, acesta fiind momentul critic. Cel mai adesea, analiza unui produs de asigurare se face pe cat costa, insa in anumite domenii nu ar trebui sa fie un element decisiv”, a punctat reprezentantul AON Romania.

Riscul de abuz de incredere trebuie cuprins in asigurari
O alta problema specifica pietei de inchirieri de utilaje este aceea ca asiguratorii, adesea, fie nu ofera o cotatie pentru abuzurile de incredere, fie ofera una extrem de scumpa. „Riscul de abuz de incredere a aparut si s-a dezvoltat in cadrul companiilor de rent-a-car care aveau nevoie de un astfel de produs pentru ca exista posibilitatea ca unul dintre clienti sa nu mai aduca masina inapoi, iar compania ramanea cu costuri mari in a o recupera sau chiar cu pierdere totala”, a precizat brokerul de asigurari Valentin Tuca. Insa subscrierea riscului de abuz de incredere nu poate fi cumparata separat, pentru ca pretul ar fi foarte mare, ci este o clauza dintr-un pachet complet de asigurari. „Asiguratorul va oferi despagubirea, insa trebuie sa detina toate parghiile necesare impotriva acelui care a creat paguba. Ca atare, este important sa se incheie un contract care sa cuprinda anumite elemente minim necesare, cum ar fi identificarea administratorului si a societatii, precum si istoricul acestora”, a mai spus Tuca, subliniind: „rolul meu, ca broker, este ca, atunci cand ma duc la asigurator, dupa discutia cu clientul, sa incerc sa-i prezint cadrul real astfel incat sa-si poata defini riscul”.
Si totusi, asa cum afirma Stefan Ponea, cel putin 80% din jucatorii de pe piata au ajuns cel putin la o astfel de situatie incerta, inclusiv in cazul utilajelor inchiriate cu operator, si asta din cauza ca agentii de vanzari au tendinta de a lasa de o parte aceste aspecte ce nu incumba responsabilitatea lor in cazul in care se intampla ceva neprevazut. „Ei considera ca trebuie doar sa vanda, pentru ca asa sunt evaluati”, a punctat si Valentin Tuca.

Monopol de stat in urmatorii trei ani
Tot in cadrul intalnirii membrilor ARI s-a discutat si despre alinierea, cu pasi mici, la tarile dezvoltate, adoptandu-se in acest sens, ca etapa intermediara, infiintarea companiei nationale de interes strategic CNCIR (Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune), avand drept unic actionar statul roman. „Aceasta companie, desprinsa din ISCIR, nu lucreaza insa pe principiile ISCIR, ci respectand standardul organismelor de inspectie. Ca atare, pana la pregatirea de catre ISCIR a legislatiei nationale pentru deschiderea pietei, urmatorii trei ani va exista un astfel de monopol”, a declarat Mihai Ionescu, reprezentant management in cadrul CNCIR.
Cu toate acestea, legislatia actuala din Romania nu incurajeaza piata in niciun fel si, mai ales, nu sprijina innoirea parcurilor de utilaje. „Introducerea pe piata si prima autorizare a unei nacele costa 35 de euro in Ungaria, cu organ de terta parte, in vreme ce in Bulgaria costa 75 de euro, in Germania, circa 60 de euro, iar in Franta, 45 de euro. La polul aproape opus, prima autorizare a unei nacele in Romania costa circa 200 de euro”, a punctat presedintele ARI, subliniind: „de aceea, toti ceilalti isi innoiesc parcul in mod frecvent, lucru pe care nu il pot face si companiile autohtone, in conditiile in care legislatia romaneasca prevede, pe langa taxele mari, ca orice utilaj mai vechi de 10 ani, chiar daca este adus din cadrul Comunitatii, sa fie supus unei expertize de verificare tehnica de utilizare.”

Dupa o descrestere continua a pietei de inchirieri de utilaje in primul semestru al lui 2010, veniturile nete rezultate din chirii scazand cu 25-35%, din iunie lucrurile au cunoscut o oarecare imbunatatire, ce a continuat pana spre sfarsitul anului. Insa, potrivit Asociatiei Romane de Inchirieri (ARI), din pacate, frica inmagazinata in ultimii doi ani de cadere i-a facut pe jucatori sa nu indrazneasca inca sa propuna pietei niveluri de pret sustenabile pe termen lung.

Conform studiului realizat de ARI, piata a cazut dramatic inca din 2009. Cifra de afaceri pentru cele 16 companii cuprinse in sondaj, respectiv jucatori care obtin venituri majoritar din activitatea de inchirieri, in principal a nacelelor si stivuitoarelor, dar si a automacaralelor, autovehiculelor agabaritice sau a altor tipuri de utilaje, in 2008, incluzand vanzarile, a fost de circa 310 milioane de lei, iar in 2009 a ajuns la 171 de milioane de lei.
Pe de alta parte, vanzarea de utilaje a adus, in 2008, o cifra de afaceri de peste 135 de milioane de lei, iar in 2009, de numai 114 milioane, ceea ce reflecta o scadere semnificativa a preturilor de vanzare, in conditiile in care reducerea flotelor excedentare a fost in 2009 o masura de supravietuire pentru multe companii. Aceasta contractare generala a pietei autohtone se regaseste si in evolutia din Europa, desi nu in aceeasi perioada de timp. „Comparativ cu 2008, afectarea domeniului de inchirieri din 2009 nu a fost atat de puternica in Romania cum fusese in Europa. Insa, in primul semestru al lui 2010, situatia inregistrata cu un an inainte in Europa s-a regasit si la noi pe deplin. Ca atare, desi ca patronat am avut un castig scriptic de 27 de milioane de lei in 2008, firmele au cumulat o pierdere de 1,4 milioane de lei. La fel, in 2009 am avut o pierdere de 22 de milioane de lei si un profit de doar doua milioane de lei, deci sectorul a inregistrat o pierdere de peste 11 milioane de euro intr-un singur an”, a precizat Stefan Ponea, presedintele ARI si managing partner Industrial Acces.

Cai de inselaciune aproape „legale”
Pe langa contractarea pietei, un factor daunator companiilor de inchirieri este si nivelul sumelor neincasate, atat cele aflate in litigiu, cat si cele aflate in intarzieri majore la plata, cele mai multe dintre aceste creante incerte constituindu-se in 2009.
„Practica rau-platnicilor consta in demararea unui proiect cu o anumita societate, contractand foarte multe lucrari. Dupa ce lucrarile sunt avansate, in colaborare cu beneficiarul final, acestia transfera activitatea pe o alta societate, iar cea care contractase initial lucrarile intra in insolventa. In acest fel, profitul este «mutat» in intregime pe cealalta societate, iar pierderile le vor suporta subcontractorii“, a precizat avocatul Mircea Matei, sugerand ca ARI sa stabileasca, pe cat posibil, contacte directe chiar cu beneficiarii finali si sa incerce sa faca lobby pentru a nu se mai accepta asemenea practici. In plus, se impune si o colaborare mai activa intre membrii asociatiei, pentru o informare reciproca, mai ales ca „legislatia este extrem de proasta pentru cei care au de incasat bani”, dupa cum a punctat si Gabriel Gusta, reprezentantul Util Grant, o companie proaspat admisa ca membru ARI.
O alta practica „daunatoare” este si plasarea in piata a unor bilete la ordin emise de societati aflate in pragul insolventei, ca si a cecurilor fara acoperire dintr-un carnet retras din banca, declarat pierdut. Pentru evitarea acestor probleme, avocatul Mircea Matei a recomandat verificarea online, pe site-ul Registrului Comertului sau pe portalul instantelor, a companiilor cu care urmeaza sa se incheie contracte.

Legislatia greoaie complica lucrurile
Invitat la intrunirea organizata de ARI pentru a aduce lamuriri asupra modificarilor legislative, Mihai Ionescu, Inspector sef Adjunct ISCIR, considera ca legislatia romaneasca este mult mai simpla si mai usor de respectat decat cea din alte tari, bazandu-se mai mult pe indeplinirea conditiilor de introducere pe piata si pe demonstrarea mentinerii in parametrii de functionare decat pe alte organisme de inspectie. Pe de alta parte, presedintele ARI este de parere ca in statele vestice lucrurile sunt mult mai simple. „Atunci cand inchiriezi o nacela, operatorul clientului are de ales din zeci de societati care ii pot face instruirea, care se poate realiza astfel extrem de rapid. Pe cand la noi cursurile nu se pot tine decat rareori, atunci cand exista suficiente cereri pentru a se putea organiza o clasa”, a precizat acesta.
Desi, conform reprezentantului ISCIR, actiunile de control au ca scop curatarea pietei, presedintele ARI considera ca nu exista inca nicio solutie viabila de a bloca operatorii care vin pe piata cu utilaje vechi, importate din surse discutabile, extrem de ieftine ca urmare a calitatii deficitare, si care ii concureaza pe operatorii care investesc sume importante in utilaje noi sau aproape noi. Efectul imediat este cresterea riscului de accidente, numarul mare de echipamente existent in piata, coroborat cu resursele limitate ale organismelor de reglementare si inspectie, facand aproape imposibila mentinerea sub control a flotei de utilaje active.

Prevenirea accidentelor, solutia ideala
Pentru a reduce cat mai mult posibil numarul de accidente de pe santiere, conform prevederilor in vigoare, detinatorii de instalatii si echipamente care intra sub incidenta reglementarilor ISCIR trebuie sa asigure un regim de supraveghere obligatoriu, prin operatori RSVTI (responsabili cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor). „Trebuie sa folositi serviciile unei persoane atestate si autorizate de ISCIR, care, pe baza delegarii de atributii, dar si a obligatiilor cuprinse in legislatia nationala, va urmari modul in care aceste masini si utilaje sunt utilizate”, a precizat Mihai Ionescu, punctand si faptul ca in urma controalelor efectuate pe santierele de constructii a descoperit o serie de neajunsuri privind modul de utilizare a masinilor de ridicat. „Nu este suficient sa puneti aceste masini si utilaje, contra cost, la dispozitia unor persoane, ci ele trebuie insotite de o serie de documente, precum si de un registru de evidenta a supravegherii”, a mai punctat Mihai Ionescu. In plus, atunci cand s-au constatat nereguli, s-au luat masuri de oprire din functiune a acestor instalatii si echipamente, ceea ce a dus la o stare de tensiune intre detinator si beneficiar, aceasta imobilizare a masinilor regasindu-se in refuzul beneficiarului de a achita la final contravaloarea contractului de inchiriere.
Oricum, in documentatiile tehnice, conform cerintelor cuprinse in directivele europene, exista un program de mentenanta care trebuie pus obligatoriu la dispozitia utilizatorului final, pentru ca uzura instalatiei sau a echipamentului sa se mentina sub control si, in plus, sa se poata interveni pentru readucerea instalatiei la parametrii initiali de functionare, cu evitarea producerii de accidente si avarii.

Inspectia utilajelor, neconditionata de timp sau bani
In ultima perioada, din punct de vedere legislativ, au avut loc modificari, in special la prescriptiile tehnice. Masinile de ridicat, inclusiv platformele autoridicatoare, acum sunt autorizate numai de ISCIR, atat la prima punere in functiune, cat si la reamplasarea lor sau la verificarea tehnica la scadenta.
Insa presedintele Stefan Ponea este de parere ca ISCIR poate ajunge uneori in incapacitate tehnica de a raspunde cerintelor de timp impuse de clienti si de a trimite in timp util un inspector, mai ales daca, spre exemplu, un detinator din Bucuresti inchiriaza un utilaj unui client din Satu-Mare, iar acesta doreste sa-l aiba in curte in 24 de ore.
Pe de alta parte, reprezentantul ISCIR mentioneaza ca, in functie de incarcarea fiecarui inspector, legislatia prevede ca raspunsul la o astfel de solicitare sa fie dat in termen de 30 de zile, incercandu-se totusi, acolo unde exista posibilitatea, sa se gaseasca timpul necesar si sa se stabileasca prioritatile. „Am constatat ca, de cele mai multe ori, in situatiile in care s-au facut remontari pe un nou amplasament, din cauza conditiilor economice si a presiunilor exercitate de patronat catre operatorii RSVTI, se facea aceasta autorizare fara respectarea prevederilor legale, fapt care a dus la producerea de accidente, mai ales prin manevrarea necorespunzatoare a unor utilaje”, a precizat inspectorul sef adjunct din cadrul ISCIR. In plus, „conform legislatiei europene, actul de inspectie nu trebuie sa fie conditionat nici de timp si nici de valoarea materiala a contractului de inchiriere”, a mai punctat acesta.

2011 a inceput cu frana trasa
Concluziile membrilor ARI asupra evolutiei pietei specifice in 2010, la peste sase luni de la constituirea asociatiei, au fost ca dificultatile economice sistemice s-au amplificat in sectorul constructiilor, afectand grav rezultatele economice ale firmelor de inchirieri si favorizand reinstituirea unor practici nocive.
Conditiile de lucru instalate in piata odata cu criza, respectiv reducerea dramatica a tarifelor cu afectarea costurilor calitatii, transferul in sectorul „gri” al activitatii unor operatori din piata, lipsa resurselor institutionale pentru controlul integral al flotei de echipamente, reducerea parcurilor de utilaje performante in favoarea echipamentelor ieftine si cresterea alarmanta a riscului de neincasare preconizeaza un start dificil in 2011 pentru jucatorii din piata.
Totusi, semnele timide de relansare a unor proiecte de investitii, precum si intentia declarata a asociatiei de a colabora cu firmele si institutiile specializate pentru instituirea in piata a bunelor practici existente in sectorul european de inchirieri, sunt elemente care pot contribui la imbunatatirea climatului in sector.